Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 72/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 5857/3/2009
437/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.72/
Ședința publică de la data de 13 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.230.662/12.III.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr.396/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după care apărătorul din oficiu, cu împuternicirea nr.008.221/06.III.2009, aflată la fila 8, solicită să se ia act că delegația sa a încetat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că inculpatul nu a săvârșit o infracțiune de violență, ci una economică, complexă, în care sunt implicate mai multe persoane, prin folosirea unor echipamente electronice care au fost confiscate, nu a comis niciun act material pe teritoriul României și nu s-a sustras urmăririi penale, mandatul de arestare preventivă fiind emis după ce inculpatul părăsise țara, astfel că cercetarea sa în stare de libertate nu justifică temerea că ar putea săvârși alte fapte penale și că ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât de la sfârșitul lunii decembrie a anului 2008 nu a mai fost efectuat niciun act de urmărire penală, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, care se va prezenta la toate termenele ce vor fi acordate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiat, a recursului, arătând că măsura arestării preventive poate fi dispusă pentru orice faptă, nu numai pentru cele de violență, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.136, art.143 și art.148 Cod procedură penală, iar fapta comisă de inculpat, care, împreună cu alte persoane, a retras bani din -uri folosind card-uri bancare falsificate, este suficient de periculoasă. Mai mult decât atât, inculpatul a cunoscut faptul că, pe data de 24.II.2006, autoritățile statului au efectuat descinderi în mai multe locații, prilej cu care au fost prinși alți membri ai grupării infracționale, cu care a păstrat legătura, astfel că, la momentul luării măsurii arestării preventive, acesta nu se mai afla în țară, existând temerea că, pus în libertate, ar putea să părăsească România.
Recurentul-inculpat, personal, arată că lucra în Spania, are un copil de 15 ani și o situație financiară grea, a săvârșit faptele pe teritoriul Italiei și nu a cunoscut faptul că au fost arestate alte persoane.
CURTEA
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17.02.2009, Tribunalul București Secția a II-a Penală a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului - pe o durată de 30 zile de la data de 20.02.2009 la data de 21.03.20009.
A reținut Tribunalul în esență că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului conform disp. art.148 lit.f Cod procedură penală subzistă și nu a constatat existența unor împrejurări noi care să fi determinat schimbarea acestora, reținând că există în continuare indicii temeinice și probe din care să rezulte că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul care a solicitat casarea încheierii și pe fond rejudecarea propunerii de prelungirea a duratei măsurii arestării preventive, arătând că infracțiunea săvârșită este una economică, nu una de violență nu a comis nici un act material pe teritoriul României, nu s-a sustras urmăririi penale, mandatul de arestare preventiv fiind emis împotriva inculpatului după ce acesta a părăsit țara, neavând cunoștință de măsura dispusă.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Curtea reține astfel că inculpatul - a fost arestat preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 27.06.2006, Tribunalul București Secția a II-a Penală, măsura fiind dispusă în lipsă, tribunalul reținând că împreună cu alte persoane, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, sens în care împreună cu aceștia, a pus în comun bani, mijloace materiale, protecție precum și cunoștințe tehnice pentru ca ulterior, în realizarea scopului și în baza aceleiași rezoluții infracționale, să conducă efectiv, comiterea de către persoane atrase în cadrul grupului, a infracțiunilor de falsificare de instrumente de plată electronică, punere în circulație a acestora, efectuare de operațiunii frauduloase cu instrumente de plată electronică, producerea sau deținerea de echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică, fapte prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.18 din Legea 39/2003, art.26 rap. la art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 Cod penal, art.26 rap. la art.27 pct.1 din /2002 cu art.41 alin.2, toate cu art.33 lit.a Cod penal, reținând îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală (în actuala reglementare).
Curtea a reținut din actele dosarului că activitatea infracțională s-a desfășurat de la începutul anului 2006 și au fost efectuate mai multe acțiuni de supraveghere și investigație, au fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice autorizate în cauză, care atestă mai multe aspecte care evidențiază vinovăția inculpatului -, acesta având rol de coordonator al echipelor deplasate în străinătate.
După efectuarea unora dintre activitățile de investigare, percheziții la o parte din membrii grupării infracționale, inculpatul a părăsit teritoriul României și s-a deplasat în Spania, de unde a fost returnat la data de 23.12.2008 dată de la care s-a pus în executare și mandatul de arestare preventivă, efectuându-se procedura prevăzută de art.150 alin.2 Cod procedură penală.
Curtea a mai reținut că inculpatul a recunoscut că a desfășurat o activitate infracțională însă pe teritoriul Italiei și că s-a stabilit ulterior în Spania, unde desfășoară o activitate legală.
De asemenea, curtea reține că în mod corect a stabilit instanța de fond că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, acestea subzistând și în prezent și apreciază că fată de activitățile care urmează a se efectua în cauză, respectiv finalizarea și centralizarea informațiilor obținute de autoritățile judiciare cu ocazia percheziției asupra calculatorului în raport de rezultatele constatate, audierea unui martor relevant, se impune într-adevăr cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât ar putea exista riscul părăsirii țării de către inculpat, așa cum acesta a procedat și anterior.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat, sens în care va respinge ca atare recursul, conform art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, obligându-ul pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, urmând a dispune și avansarea din fondul Ministerul Justiției a onorariului provizoriu pentru apărătorul din oficiu a cărui delegație a încetat la momentul prezentării apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 17.II.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în Dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- - -
Red.
Dact./23.03.2009
Ex.3
Red. A - Tribunalul București Secția a II-a Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
