Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 74/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA NR. 74/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 28 august 2009
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public P.
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
DIICOT - Biroul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din 25 august 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați - asistat de avocat, apărător ales și asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia și casarea încheierii prin care s-a admis propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat. În raport de dispozițiile art. 155, art. 156. pr.pen. raportat la art. 136. pr.pen. concluzionează în sensul că starea de arest preventiv nu impune prelungirea astfel că solicită analizarea referatului și respingerea propunerii de prelungire ca nefondată.
Instanța de fond nu face altceva decât să analizeze probele administrate în faza de urmărire penală, în condițiile în care toate probele importante au fost administrate într-o perioadă de numai trei zile, respectiv din 30 iulie 2009 până în 1 august 2009. Din data de 2 august 2009 și până la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu s-a efectuat decât o expertiză cu privire la comportamentul simulat al inculpatului.
Singurele probe administrate în faza de urmărire penală sunt declarațiile inculpatului care a dat dovadă de colaborare, s-a prezentat ori de câte ori a fost solicitat, a contribuit la lămurirea stării de fapt. De asemenea cere a se avea în vedere că numitul la care face referire inculpatul în declarațiile date nu a fost încă identificat.
Referitor la întocmirea raportului de expertiză privind comportamentul simulat acesta nu are valoare probatorie, fiind efectuat de organele de urmărire penală doar pentru stabilirea elementelor de fapt care însă nu au legătură cu prezenta cauză.
În referatul de prelungire a arestării preventive se vorbește despre necesitatea prezentării materialului de urmărire penală cu inculpat aflat în stare de arest preventiv. Fără a face o analiză a temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, face o analiză a probelor ca și când ar trebui să fie luată măsura arestării preventive.
Potrivit jurisprudenței CEDO la acest moment procesual trebuiesc analizate temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive care în opinia sa nu impun prelungirea acesteia în continuare. Inculpatul a demonstrat putere de caracter în asumarea răspunderii, a conștientizat gravitatea faptelor, a contribuit la aflarea adevărului și lămurirea stării de fapt.
Tot jurisprudența CEDO a statuat că trecerea timpului duce la scăderea în intensitate a pericolului pentru ordinea publică și la diminuarea impactului produs în rândul opiniei publice, dovadă fiind faptul că la luarea mpsurii arestării preventive sala de judecată era plină de reprezentanți mass media.
S-a mai reținut ca argument al prelungirii măsurii arestării preventive că infracțiunea a fost flagrantă fără a se face nicio distincție în ceea ce privește procedura aplicabilă.
În subsidiar în cazul în care instanța va aprecia necesară luarea față de inculpat a unei măsuri preventive solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, art. 145. pr.pen. permițând impunerea anumitor obligații în sarcina inculpatului pentru ca scopul măsurii preventive să fie atins.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive dispusă față de inculpat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 155, 156, 136, 148 lit.f, pr.pen. Instanța de fond motivează generic necesitatea prelungirii în continuare a măsurii arestului preventiv actele de procedură ce urmează a fi efectuate în cauză neavând nicio legătură cu starea de arest a inculpatului, lăsarea în libertate a inculpatului fiind de natură să ducă la finalizarea în bune condiții a urmăririi penale.
Întrucât motivele pentru care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive nu sunt fondate solicită respingerea propunerii formulată de parchet.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate. La prelungirea măsurii arestării preventive este important să fie analizate condițiile prev. de art. 155. pr.pen. care în opinia sa sunt întrunite. Instanța de fond în mod corect a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, făcând analiza dispozițiilor art. 148 lit.f pr.pen.
socială a faptelor inculpaților nu trebuie analizată prin prisma interesului mas media cu privire la cauză. se avea în vedere că ulterior comiterii faptei inculpații au fugit, s-au tras focuri de armă, au abandonat autoturismul cu care circulau, au încălcat regulile de circulație, inculpatul fiind prins după două ore iar inculpatul s-a predat ulterior.
La aprecierea gradului de pericol social trebuie analizată modalitatea comiterii faptelor, cantitatea de droguri găsită asupra acestora, sumele de bani primite, precum și împrejurări ce caracterizează persoana inculpaților.
Prelungirea măsurii arestării preventive s-a cerut motivat pe considerentul că urmărirea penală nu este finalizată.
În replică avocat precizează că dacă s-ar analiza pericolul social ar fi antamat fondul cauzei ceea ce nu este permis în acest stadiu procesual. În opinia sa pericolul social abstract trebuie diferențiat de pericolul social concret.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, susține că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale și se va prezenta de câte ori va fi citat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 25 august 2009, Tribunalul Brașova prelungit măsura arestării preventive a inculpaților - și apreciind că, în cauză, raportat la probele administrate, subzistă și în prezent temeiurile arestării preventive, prelungirea măsurii impunându-se cu necesitate. S-a reținut că urmărirea penală nu a fost finalizată fiind necesară continuarea cercetărilor prin administrarea unor mijloace probatorii ce impun prezența în stare de arest preventiv a celor doi inculpați.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de recurs constată ca recursurile declarate de inculpați nu sunt fondatepentru următoarele considerente:
Prin încheierile nr. 19 și 20 din 31 iulie 2009, respectiv 2 august 2009, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă a inculpaților recurenți pentru săvârșirea infracțiunilor PREV. DE ART. 2 1 DIN LEGEA NR. 143/2000 ȘI ART. 86 1 DIN oug NR. 195/2002, CONSTÂND ÎN ACEEA CĂ ÎN DATA DE 30.07.2009, ÎN JURUL 11,30 -12,00, ÎMPREUNĂ CU INCULPATUL, i-a vândut colaboratorului sub acoperire "" cantitatea de aproximativ 600 gr. de substanță solidă de culoare maro cu aspect de hașiș, contra sumei de 3000 euro, iar anterior realizării tranzacției, cât și ulterior, pentru a-și asigura scăparea, a condus autoturismul marca Mitsuhishi înmatriculat cu numărul - pe străzile din zona centrală a Municipiului B, fără a poseda permis de conducere.
Temeiurile arestării preventive le-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiul ce a stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 155 Cod procedură penală, prelungirea măsurii impunându-se cu necesitate. Așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, ea este justificată de buna desfășurare a procesului penal, fără ca în cauză să fi intervenit împrejurări speciale care să ducă la dispariția sau schimbarea temeiurilor arestării. Instanța de fond a analizat în mod corect incidența dispozițiile art. 143, arătând care sunt elementele probatorii care duc la concluzia că există indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală și conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele, astfel cum prevede Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește în totalitate.
Totodată, urmărirea penala in cauză presupune desfășurarea unor investigații ample si complexe, date fiind modul de operare al autorilor, precum și extinderea cercetărilor pentru a se stabili implicarea și a altor participanți, respectiv identificarea numitului. De asemenea, este necesar a se întocmi sau finaliza rapoartele de către experții desemnați în cauză, probe considerate necesare în realizarea unei anchete eficiente pentru stabilirea adevărului. Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunilor comise de inculpații recurenți, astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, consecințele produse sau care se puteau produce (cantitatea mare de droguri supusă vânzării - aproximativ 600 grame hașiș), precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că prelungirea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal. Totodată, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă în cauza neintervenind nicio împrejurare care să ducă la schimbarea sau dispariția acestui temei, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților.
Faptul că nu s-a procedat în prezenta cauză potrivit dispozițiilor art. 465 Cod procedură penală și următoarele, texte ce reglementează procedura de urmat în cazul unor infracțiuni flagrante, nu are nicio influență asupra subzistenței temeiurilor arestării preventive în cauză. O infracțiune rămâne flagrantă, indiferent dacă este urmată procedura specifică sau cea obișnuită, iar temeiul prevăzută de art. de art. 148 lit. f Cod procedură penală își găsește aplicabilitatea în cauză, din actele dosarului rezultând că inculpații prezintă un real pericol pentru societate.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate și va menține încheierea recurată, obligându-i pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 25 august 2009 în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. LP/ 14.09.2009
Dact.BD/16.09.2009 - 2 exemplare
Jud. fond
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Constantin Epure
