Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 77/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 8551/3/2009
569/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.77
Ședința publică din data de 17 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II - a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/17.03.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventiva, lăsarea acestuia în stare de libertate neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, consideră că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu impietează buna desfășurare a urmării penale.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut fapta și este tatăl unui copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, în acest sens fiind declarația acestuia prin care a recunoscut săvârșirea faptei și declarația martorului, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică față de natura infracțiunii și modalitatea de săvârșire a acesteia, după comiterea faptei inculpatul amenințându-l pe martorul care l-a surprins.
De asemenea, consideră că circumstanțele personale ale inculpatului nu justifică punerea în libertate, acesta fiind recidivist.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului și susține că nu l-a amenințat pe martor, de altfel, martorul a venit după săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 6 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 12 martie 2009 la 10 aprilie 2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptelor imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și violare de domiciliu, prevăzute de art. art.174-175 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37Iit.a Cod penal și art.192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului că la data de 11.12.2008, orele 16,45-17,00, s-a deplasat la imobilul situat în orașul,-, având asupra sa un cuțit, cu intenția de a-și ucide fosta concubină, pe numita și, observând că aceasta este în curtea imobilului a pătruns fără drept în incită, s-a deplasat până în apropierea părții vătămate și, fără nici un cuvânt, i-a aplicat nouă lovituri de cuțit în partea spate a toracelui și în coapsa. După aplicarea loviturilor, victima s-a prăbușit în interiorul magaziei de lemne, inculpatul încercând să închidă ușa acesteia pentru a ascunde cadavrul. În acel moment, a fost surprins de către martorul care a strigat la inculpat. Inculpatul a fluturat un cuțit în direcția martorului, l-a împiedicat pe să se apropie și, profitând de ceastă împrejurare, s-a sustras prin fugă de la locul faptei.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 13 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală. Relevante în acest sens sunt: proces verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, concluzii provizorii medico legale, planșă foto cuprinzând aspecte de la efectuarea autopsiei, declarațiile martorilor, și declarația inculpatului.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest gen de pericol este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia; în acest context, se remarcă violența de care a dat dovadă inculpatul în momentul în care a lovit-o pe partea vătămată (fosta concubină), aceasta decedând la un interval scurt de la agresare.
Acest deznodământ nu poate crea decât un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor comunității, un ecou ce generează temerea că, lăsat în libertate, inculpatul s-ar putea manifesta violent din nou, ceea ce creează, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
Mai mult, atunci când a fost surprins de către martorul, inculpatul l-a amenințat pe acesta, astfel că dacă ar fi lăsat în libertate, există riscul ca inculpatul să-și pună amenințările în practică.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea constată că, în mod întemeiat, instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 6 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./13.04.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
