Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 80/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr-
519/2009
ÎNCHEIEREA NR. 80
Ședința publică de la 18 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI -
este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții inculpați și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 4 martie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest preventiv și asistați de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Recurenții inculpați solicită termen pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererilor formulate de inculpații întrucât au mai beneficiat de un termen acordat pentru același motiv.
Curtea deliberând respinge cererea de amânare a cauzei întrucât la data de 11 martie 2009, le-a fost acordat un termen de judecată pentru lipsă de apărare și li s-a pus în vedere că este singurul termen acordat pentru acest motiv.
Inculpații, întrebați fiind de instanță, declară că nu au obiecții să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu susține oral recursurile declarate de inculpați. Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât, consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală astfel că nu se justifică prelungirea stării de arest a inculpaților.
Subliniază faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond, corect considerând că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală și că este incident cazul reglementat de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Mai arată că prelungirea prevenției nu a înlăturat prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații.
Recurentul inculpat aderă la solicitările apărătorului desemnat din oficiu.
Recurenta inculpată solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de la 04.03.2009 Tribunalul București Secția a II-a Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților - și pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 08.03.2009 până la data de 06.04.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpații - și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174-175 lit.a - art.176 lit.d conform și art.211 alin.1 Cod penal constând în aceea că la data de 14/15.01.2009 cei doi inculpați au pătruns în locuința victimei căruia i-au aplicat mai multe lovituri provocându-i leziuni traumatice care ulterior au condus la deces și au sustras diverse sume de bani și bunuri.
Reține instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală ca și disp. art.148 lit.a, b și f Cod procedură penală motiv pentru care a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a inculpaților.
De asemenea a apreciat instanța de fond că motivele pentru care se solicită prelungirea duratei inculpații - și sunt întemeiate și impun menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații - și solicitând cercetarea lor în stare de libertate motivând că nu există probe din care să rezulte că lăsarea lor în libertate ar prezente pericol pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că recursurile declarate nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Curtea reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art.143 Cod procedură penală existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele ce li se rețin în sarcină relevante în acest sens fiind procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, acte medicale, declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico - științifică dactiloscopică care stabilește prezența urmelor papilare aparținând inculpatei la locul faptei, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de conducere în teren a martorilor, procesul verbal încheiat al Spitalul Universitar de Urgență prin care victima fiind conștientă ia identificat pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor.
De asemenea și disp. art.148 lit.a, b și f Cod procedură penală sunt îndeplinite în cauză și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel în cauză sunt îndeplinite disp. art.148 lit.b Cod procedură penală existând date din care rezultă că fiind puși în libertate există pericolul ca inculpații să influențeze aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Și disp. art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ în cauză pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților ar prezente pericol concret pentru ordine publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpații ca și poziția inculpaților de negare a faptelor.
Nu în ultimul rând Curtea reține că motivele pentru care se solicită prelungirea duratei măsurii arestării preventive sunt întemeiate și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și împotriva încheierii din 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. -
Dact./30.03.2009
Ex.3
Red. - Tribunalul București Secția II-a Penală
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu
