Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 390/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr-
380/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 390
Ședința publică de la 18 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Liliana Bădescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI -
este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentul intimat inculpat, recurentul parte civilă și recurentul asigurător de răspundere civilă SC SA împotriva Deciziei penale nr. 820 din data de 22 decembrie 2008 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul parte civilă, personal și asistat de apărător ales cu împuternicirea avocațială depusă la fila 22 dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Recurentul inculpat a fost reprezentat de apărător ales cu împuternicirea avocațială depusă la fila 23 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurentul asigurător de răspundere civilă SC SA, depus la dosar motivele de recurs, pe care le-a comunicat prin fax.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie dispusă emiterea unei adrese către Judecătoria Sectorului 3 B pentru a confirma dacă asigurătorul de răspundere civilă i-a comunicat prin fax cererea de recurs așa cum s-a susținut. Precizează că se referă la înscrisul aflat la fila 20 dosar recurs și că relațiile sunt importante întrucât urmează a fi verificată tardivitatea apelului.
Apărătorul ales al recurentului parte civilă consideră că nu este utilă încuviințarea cererii formulate de către procuror întrucât înscrisul aflat la fila 20, dosarul instanței de recurs, este identic înscrisului aflat la fila 7 dosarul instanței de apel, înscris care poartă viza de primire din data de 09.04.2008 de către Judecătoria Sectorului 3 Este indubitabil faptul că asigurătorul a trimis cererea de recurs la data de 8 aprilie 2008 și exercitarea căii de atac a fost înregistrată la data de 09 04 2008.
Subliniază faptul că nu este relevantă în cauza data de 9 ori de 8 aprilie 2008 ca dată înregistrării apelului ci faptul că, potrivit procedurii penale termenul de apel curge de la pronunțare pentru părțile care au fost prezente la dezbateri, ori potrivit celor consemnate în practicaua Încheierii de ședință din data de 12 martie 2008, când a fost amânată pronunțarea, asigurătorul de răspundere civilă a fost reprezentat legal de către consilierul juridic, cu împuternicirea aflată la fila 118 dosar fond. Față de cele arătate consideră că termenul de apel față de asigurător curge de la data de 19 martie 2008.
Reprezentantul Ministerului Public arată că întrucât părțile nu au dubii privind comunicarea cererii de recurs prin fax, în raport cu data de 8 aprilie 2008, existentă pe înscrisul de la fila 20, pune concluzii de constatare ca fiind în termenul legal prevăzut de lege apelul declarat de asigurător. Termenul procedural fiind 10 zile de la comunicare. Consideră că reprezentantul legal al societății comerciale nu este consilierul juridic ci directorul, așa cum rezultă din actul constitutiv, al respectivei societăți, înregistrat la Registrul Comerțului. În același sens face vorbire de dispozițiile art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, text de lege potrivit căruia pelul poate fi declarat pentru persoanele juridice de către reprezentantul legal.
Apărătorul ales al recurentului parte civilă consideră că numai în condițiile în care s-ar fi făcut o înscriere în fals împotriva împuternicirii consilierului juridic, reprezentant al asigurătorului, ar fi putut fi temeinică susținerea procurorului însă, în speță, administratorul societății a dat împuternicire ștampilată și semnată consilierului juridic pentru a reprezenta legal societatea în procesul penale, acesta a fost prezent la dezbateri astfel că apelul este declarat tardiv întrucât termenul procedural curge de la pronunțare și nu de la comunicare, pentru părțile prezente.
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului parte civilă solicită să fie avute în vedere motivele de apel, detaliate în scris, aflate în dosarul instanței de apel, filele 23- 25. Susține oral motivele de recurs, depuse în scris la dosar, filele 17 - 19. Critică hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit, instanța de judecată nu acordat în totalitate toate despăgubirile așa cum au fost solicitate, apreciat greșit probatoriul administrat înjumătățind, în mod nelegal despăgubirile ce mi se
cuveneau și, în mod greșit instanța de judecată a considerat că accidentul s-a produs din culpa comună. În încheierea pledoariei solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond să constate vina exclusivă a inculpatului și, pe cale de consecință să-l oblige pe acesta, împreună asiguratorul de răspundere civilă, la plata tuturor daunelor morale și materiale în cuantumul pretins.
Cu privire la recursul declarat de inculpat solicită respingerea acestuia ca nefondat. Consideră că întrucât fapta există și prezintă un grad ridicat de pericol social, partea vătămată avut 90 de zile, îngrijiri medicale, nu poate fi dispusă achitarea inculpatul, chiar dacă ar fi fost culpă comună.
Cu privire la recursul asigurătorului, dacă instanța de recurs va trece peste tardivitatea exercitării căii de atac a apelului, solicită să înlăture toate motivele de recurs ale asigurătorului ca nefondate.
Apărătorul ales al recurentului inculpat reiterează susținerile de la termenul din data 4 martie 2009. Expune oral motivele de recurs aflate în scris la filele 24-29 dosar. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Solicită respingerea ca nefondate recursurilor declarate de partea civilă și de către asigurător.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de către inculpat și de către partea civilă ca nefiind fondate și pune concluzii de admitere a recursului declarat de către asigurătorul de răspundere civilă SC SA, casare a hotărârii atacate și trimitere cauzei spre rejudecare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.158/19.03.2008, Judecătoria Sectorului 3 Bad ispus în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cp. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cp.
În baza art.81 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare.
n baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cp. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
n baza art.71 alin.5 Cp. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă împotriva inculpatului și în contradictoriu cu asigurătorul SC ASIGURĂRI SA.
În baza art.346 și C.P.P. art. 14.C.P.P. a fost obligat asigurătorul SC ASIGURĂRI SA către partea civilă la plata sumei de 11.500 lei, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 7.500 lei, reprezentând daune morale.
S-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ
În baza art. 346.C.P.P. și art. 14.C.P.P. a fost obligat asigurătorul SC ASIGURĂRI SA către partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B la plata sumei de 4984, 13 lei, despăgubiri civile, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în ziua de 7.11.2005, inculpatul se deplasa cu auto utilitara marca Mercedes Sprinter, cu nr. de înmatriculare 15. pe Șos. - - dinspre către str. -, iar în apropierea stației auto " " a fost surprins de apariția în partea carosabilă a drumului a părții vătămate, pe care a accidentat-
Conform raportului de expertiza medico - Iegală nr.A- rezultă că, partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale ( 25 ).
Fiind audiat inculpatul a declarat că partea vătămată ar fi traversat carosabilul dinspre stația de autobuz către refugiul de tramvai, deci de la dreapta la stânga sensului de deplasare a autovehiculul.
Conform expertizei tehnice auto rezultă că accidentul de circulație s-a produs din culpa comună a părților, inculpatul putând să evite accidentului dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică decât cea maximă la care impactul putea fi evitat și dacă victima nu ar ti traversat neregulamentar. Totodata, s-a reținut in sarcina inculpatului si încălcarea dispozițiilor art.158 lit.i,m din HG 85/2003 regulamentul de aplicare al ordonanței privind circulația pe drumurile publice.
Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost stabilită în baza probelor administrate în cauză, respectiv proces - verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, schița locului accidentului, proces - verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză medico - legală, raport de expertiză tehnică judiciară, declarațiile martorilor, ale părții vătămate, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă și asiguratorul de răspundere civilă SC ASIGURĂRI SA.
Inculpatul solicită în apelul său achitarea arătând că accidentul s-a produs ca urmare a traversării neregulamentare a părții vătămate, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate și recalcularea daunelor morale.
Partea vătămată a solicitat acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat la instanța de fond.
Asiguratorul de răspundere civilă solicită a se avea în vedere că suma la care a fost obligat nu a fost corect stabilită în raport de materialul probator administrat în cauză.
Prin decizia penală nr. 410/06.06.2008 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis apelul declarat de partea civilă .
A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând pe fond:
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost obligat asiguratorul SC ASIGURĂRI SA către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B la plata sumei de 2492.06 lei despăgubiri civile, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei, calculată la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută la fel și vinovăția inculpatului pe baza materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Cu privire la pedeapsa aplicată a reținut instanța de prim control judiciar că a fost corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul, partea civilă și asiguratorul de răspundere civilă SC ASIGURĂRI SA.
Partea civilă invocă cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală motivat de faptul că instanța de apel nu a soluționat toate apelurile declarate și pentru modul greșit de soluționare a laturii civile a cauzei.
Inculpatul invocă cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 10 și 18 Cod procedură penală motivat de neexaminarea cererilor formulate în apel.
Asiguratorul de răspundere civilă susține că în mod greșit a fost obligat în subsidiar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr.1284/13.102.008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală a admis recursurile declarate de inculpatul, partea civilă.
A casat, în întregime, decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea tuturor apelurilor, la aceeași instanță, respectiv - Tribunalul București.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de prim control judiciar nu s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de asiguratorul de răspundere civilă fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei recurate.
Procedând la rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 158/19.03.2008 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus prin decizia penală nr.820/22.12.2008, respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de partea civilă și de inculpatul și ca tardiv formulat apelul declarat de asiguratorul de răspundere civilă SC ASIGURĂRI SA.
Au fost obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în raport de apelul declarat de asiguratorul de răspundere civilă că este tardiv față de împrejurarea că soluția i-a fost comunicată la data de 28.03.2008, ultima zi de declarare a recursului fiind 08.04.2008, recursul fiind declarat la data de 09.04.2008.
Cu privire la apelul inculpatului, instanța de prim control judiciar a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută așa cum a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză așa încât soluția de achitare solicitată de inculpat nu are suport probator.
Se reține că accidentul ar fi putut fi evitat dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză mai mică decât cea cu care s-a deplasat.
Se reține că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, așa încât nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
Referitor la apelul părții civile - Tribunalul a reținut că este nefondat, daunele morale și materiale acordate de instanța de fond fiind corect stabilite în raport de culpa reținută în sarcina sa la producerea accidentului.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul, partea civilă și asiguratorul de răspundere civilă SC ASIGURĂRI SA.
În recursul inculpatului este criticată decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod penal, respectiv cazul fortuit, neexistând posibilitatea evitării accidentului, motiv pentru care solicită achitarea.
Este criticată decizia pronunțată în apel și pentru netemeinicie motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei iar cu privire la latura civilă a cauzei a solicitat a se avea în vedere că partea civilă nu a făcut dovada pretențiilor sale, sens în care solicită respingerea pretențiilor civile solicitate de partea civilă .
Partea civilă critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut că accidentul s-a produs din culpa comună a inculpatului a părții civile solicitând a se reține că accidentul s-a produs din culpa exclusivă inculpatului, sens în care solicită acordarea în întregime a pretențiilor sale civile.
În recursul său partea civilă invocă motivele de casare prev. de art. 3859pct. 10 și 17 Cod procedură penală.
Asiguratorul SC ASIGURĂRI SA critică decizia instanței de apel sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile apreciind că sunt nejustificat de mari, sens în care solicită casarea deciziei recurate.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Curtea apreciază că situația de fapt a fost corect reținută în baza materialului probator administrat în cauză, încadrarea juridică este justă, în mod corect stabilind instanțele inferioare că sunt întrunite în cauză cerințele tragerii la răspundere penală.
În mod corect instanța de fond a stabilit că accidentul de circulație s-a produs din culpa comună a părților, expertiza tehnică auto efectuată în cauză stabilind că inculpatul putea să evite accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică decât cea maximă la care impactul putea fi evitat și dacă victima nu ar fi traversat neregulamentar.
Ca atare recursul părții civile sub acest aspect nu este întemeiat.
În mod corect instanța de fond a obligat inculpatul la plata despăgubirilor către partea vătămată în raport de culpa reținută în sarcina sa la producerea accidentului.
Ca atare, Curtea reține că recursul părții civile nu este fondat, criticile aduse cu privire la modul de soluționare a laturii penale și civile nefiind dovedite cu nici o probă.
Nici recursul inculpatului nu este fondat.
Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod penal ce reglementează cazul fortuit.
Potrivit dispozițiile art. 47 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Faptul că partea vătămată a traversat neregulamentar nu poate fi asimilată cu "o împrejurare care nu putea fi prevăzută" care să facă posibilă incidența dispozițiilor art. 47 Cod penal, cât timp și fapta reținută în sarcina inculpatului este rezultatul încălcării unor dispoziții legale.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea apreciază că a fost corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța de fond având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, rezultatul produs respectiv partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, ca și circumstanțele personale ale inculpatului.
Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală a fost avut în vedere de instanța de fond care orientat pedeapsa spre limita minimă legală prevăzută de lege.
Deși inculpatul critică hotărârile instanțelor inferioare și cu privire la modul de soluționare a laturii civile, Curtea apreciază că motivele invocate de inculpat cu privire la aceste aspecte nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, fiind astfel imposibilă analizarea motivului de recurs referitor la cuantumul despăgubirilor civile acordate parții civile.
Referitor la recursului asiguratorului de răspundere civilă SC ASIGURĂRI SA, Curtea reține că nu este fondat.
În mod corect instanța de apel a respins apelul asiguratorului ca tardiv formulat față de împrejurarea că sentința instanței de fond a fost comunicată asiguratorului la data de 28.03.2008, ultima zi de declarare a apelului fiind data de 08.04.2008.
Cererea de apel a asigurătorului a fost înregistrată la instanța de fond la data de 09.04.2008 fiind astfel depășit termenul legale de 10 zile prevăzut de art. 363 Cod procedură penală.
Față de împrejurarea că reprezentantul asigurătorului a depus în fața Curții o cerere de apel transmisă de asigurator prin fax către Judecătoria Sectorului 3 B la data de 08.04.2008, s-a luat legătura telefonic cu Serviciul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 B reținându-se că această cerere de recurs nu a fost înregistrată la Serviciul Executări Penale, singura declarație de apel fiind depusă la data de 09.04.2008.
Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul inculpat, de recurentul parte civilă și de asiguratorul de răspundere civilă SC " ASIGURĂRI" SA împotriva deciziei penale nr.820/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. /21.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu
