Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 92/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
637/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 92
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, -, și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, -, în stare de arest și asistați de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar și recurentul - inculpat, în stare de arest și asistat de apărător ales și de interpret autorizat de limbă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Solicită să se constate că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art. 148 lit. Cod procedură penală, întrucât faptele deduse judecății au fost sesizate în Turcia și nu în România. Subliniază faptul că inculpatul pe care-l apără se află la a 5-a prelungire a măsurii arestării preventive și că nu sunt probe certe, din care să rezulte că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Mai susține faptul că in referatul nr. 163 din data de 17 martie 2009 motivele pentru care Ministerul Publica solicitat prelungirea măsurii arestării preventive sunt formale și, oricum, nu justifică menținerea prevenției.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea parțială a încheierii atacate și, fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul desemnat din oficiu învederează faptul că inculpatul își retrage recursul.
Recurentul-inculpat, personal, întrebat fiind de președintele completului de judecată, declară că-și retrage recursul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de faptul că inculpatul și-a retras recursul și, în baza art. 192 Cod procedură penală, să-l oblige la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În continuare, apărătorul desemnat din oficiu, în susținerea recursurilor declarate de inculpații și -, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. Solicită să se constate că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, din referatul întocmit de procuror nu rezultă motive pentru care s-ar impune menițnerea prevenției. Solicită să se constate că nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că nu sunt probe certe, din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și fond, respingerea referatului nr. 163 din data de 17 martie 2009 prin care Ministerul Publica formulat propunerea privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, actele procedruale care urmează a mai fi efectuate în cauză nefiind de natură a necesita imperativ privarea de libertate a inculpaților. Referitor la inculpatul, solicită să se rețină faptul că este taximetrist și dat fiind natura activității sale nu poate fi ținut să răspundă penal pentru faptele clienților săi.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în ceea ce privește recursurile declarate de inculpații, - și, pune concluzii de respingere a acestora ca nefondate și de menținere încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Prima instanță, având în vedere dispozițiile procedurale din dreptul intern și principiile consacrate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia măsurii arestării preventive, în raport de natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpați ce aduc atingere unor importante valori sociale ocrotite de norma penală: libertatea de voință și acțiune, patrimoniul privat, săvârșite în scopul de a obține importante beneficii materiale și de circumstanțele reale de comitere a faptelor (împreună cu mai multe persoane, în mod organizat, fiecare membru al rețelei infracționale având sarcini precise în cadrul acesteia), în raport și de complexitatea cauzei, corect a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților în vederea bunei desfășurări a procesului penal și pentru a fi efectuate actele de urmărire penală necesare finalizării acesteia și investirii instanței de judecată, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni. Subliniază faptul că este taximetrist.
Recurentul - inculpat -, având ultimul cuvânt, lasă cererea de recurs la aprecierea instanței.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, declară că și-a retras recursul.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, prin intermediul interpretului de limbă, lasă cererea de recurs la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, n baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, pentru o perioadă de câte 23 de zile fiecare, începând cu data de 25.03.2009, până la data de 18.04.2009, inclusiv, și a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 20.03.2009 la 18.04.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că elementele care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a acestor inculpați, în cauză fiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa - prevăzută de legea penală pentru infracțiunile comise - este mai mare de 4 ani închisoare, reținând și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpații, și sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 189 alin. 2 și 5 Cod penal, tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin. 21lit. a, b și c Cod penal și șantaj prev. și ped. de art.194 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33.a Cod penal, constând în aceea că inculpații, și s-au constituit ori au aderat la un grup infracțional organizat, având drept scop săvârșirea de infracțiuni grave, respectiv lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj și tâlhărie în dauna unor oameni de afaceri turci, care au fost invitați în România sub pretextul încheierii unor contracte comerciale de turism, după care membrii grupării recurgeau la sechestrarea cetățenilor turci, înscenându-le diverse situații compromițătoare - întreținere de relații sexuale cu o minoră, viol, deținere de droguri etc. - iar după deposedarea părților vătămate prin violență ori prin amenințare de bani, bijuterii, cărți de credit, șantajând victimele, le determinau să-și contacteze rudele din Turcia, cărora le solicitau transmiterea în România prin, a unor sume de bani cuprinse între 20.000 și 35.000 de euro, pe numele a diverse persoane, expres indicate de către grupul criminal organizat.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, respectiv: procese-verbale de redare a declarațiilor martorului cu identitate protejată, proces-verbal de constatare Întocmit de ofițerii de poliție din cadrul DGPMB- de Combatere a Organizate - Poliția Sector 3 la 14.10.2008, proces-verbal de percheziție domiciliară din data de 24.11.2008, proces-verbal de consemnare a declarației cetățeanului, procese-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice, declarația inculpatului în care acesta recunoaște săvârșirea faptelor, declarația invinuitei, declarațiile părților vătămate, și, planșe foto cuprinzând imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale stației unde s-a efectuat plata cu cardul unei dintre victime de către inculpatul, adresa nr. -/DA/S4 din 14.10.2008 a IGPR-Direcția Antidrog-Laboratorul Central, fotografiile judiciare întocmite la fața locului, declarația numitei OG, declarația martorului asistent, procese-verbale de prezentare în vederea recunoașterii, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, precum și la datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
În consecință, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, Curtea reține că în mod întemeiat instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Ministerului Public, menținerea inculpaților în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpații, și și, având în vedere că aceștia sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Față de împrejurarea că în ședința publică de astăzi (24 martie 2009), inculpatul, personal, întrebat de C, a declarat că înțelege să-și retragă recursul, urmează ca - în temeiul prevăzut de art.3854alin.2 cu referire la art.368 și art.369 Cod procedură penală - să se ia act de manifestarea de voință a acestuia, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către inculpații, și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului promovat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe recurenții inculpați și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care, câte 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 50 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul translatorului de limbă, constând în contravaloarea a 3 ore prestate în instanță pentru inculpatul, urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./22.04.2009
Dact./23.04.2009
Ex.2
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Red.--II.
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
