Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 93/
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale de ședință din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal lipsă inculpata recurentă, lipsă fiind și apărătorul desemnat din oficiu -avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța în temeiul art. 198 alin. 3 Cod procedură, penală, dispune amendarea apărătorului desemnat din oficiu cu suma de 1.000 lei.
După reapelarea cauzei, se prezintă pentru inculpata recurentă lipsă, avocat - - apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul din oficiu solicită a se reveni asupra amenzii aplicate, întrucât a fost la o altă sală de judecată unde a avut cauze.
Procurorul nu se opune revenirii asupra amenzi aplicate apărătorului din oficiu, având în vedere motivele arătate.
Instanța revine asupra amenzii aplicate apărătorului desemnat din oficiu și constatând că inculpata recurentă nu poate fi transferată din motive medicale, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatei în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, având în vedere că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar inculpata a premeditat comiterea faptei.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 ianuarie 2008, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 Cpp, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a dispune astfel prima instanță a constata că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, astfel că a menținut starea de arest a inculpatei.
Împotriva încheierii de ședință din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpata, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 8569.1/30 din 22.01.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii concluziilor orale, acestea fiind menționate în partea introductivă a deciziei.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probatoriul administrat. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpata ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatei continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatei, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatei și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat cu premeditare aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515, alin.1, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale de ședință din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpata - recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T, a sumei de 40 lei onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB/ 06.02.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 08.02.2008
Prima instanță:
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
