Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1/
Ședința publică din 04 ianuarie 2010
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință nr. 73 din 30 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnate din oficiu - avocat, din cadrul Baroului
Procedura completă.
După referatul cauzei făcut de către grefierul de ședință, după care s-a luat declarație inculpatului aceasta fiind consemnată în scris și atașată separat la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea propunerii de arestare preventivă și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere vârsta acestuia (86 ani), iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. e și f Cod procedură penală, în sensul că, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate și a părinților acesteia, împrejurare ce rezultă din scrisoarea trimisă de inculpat de la fila 112 dosar urmărire penală iar infracțiunea presupus a fi săvârșită de acesta este pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, existând probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de circumstanțele comiterii faptei, de o gravitate extremă și de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate socială.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință nr. 73 din 30 decembrie 2009, dată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.10.1923, în comuna, județul I, domiciliat în oraș Nădlac,- județul A, CNP -, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare preventivă pe timp de 30 zile cu începere de la 30 decembrie 2009 până la 28 ianuarie 2010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin ordonanța din 30.12.2009, în dosarul nr. 513/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a pus în mișcare acțiune penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art. 197 alin.1, alin. 3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, constând în aceea că, în perioada 2007-2009, la locuința sa din localitatea Nădlac, a întreținut prin constrângere și profitând de capacitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, în trei rânduri, în zile diferite, acte sexuale (incluzând un raport sexual normal) cu partea vătămată, în vârstă de 11 ani.
În motivarea propunerii de arestare preventivă înaintată instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada arătat că în ceea ce-l privește pe inculpat, sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 143, și 148 lit. e și f Cod procedură penală, apreciind că se impune emiterea unui mandat de arestare preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile.
Audiat fiind de către judecător, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul a reținut referitor la inculpat că, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că acesta a săvârșit fapta penală pentru care este cercetat, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, declarația părții vătămate și martorilor, sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit. c din CEDO.
Pe de altă parte, judecătorul a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. e și f Cod procedură penală, în sensul că, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate și a părinților acesteia, împrejurare ce rezultă din scrisoarea trimisă de inculpat de la fila 112 dosar urmărire penală iar infracțiunea presupus a fi săvârșită de acesta este pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, existând probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de circumstanțele comiterii faptei, de o gravitate extremă și de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar slăbind autoritatea legii, sub aspectul fermității aplicării ei. Nu în ultimul rând, cercetarea în stare de libertate a inculpatului poate constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte grave.
În concluzie, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, existând și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, judecătorul în baza art.136 și 1491al. 9 Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 decembrie 2009 până la data de 28 ianuarie 2010 inclusiv, emițând mandatul de arestare preventivă nr.53 din 30 decembrie 2009.
Împotriva încheierii penale nr.73/CC/30.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 31.12.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care s-a pus în mișcarea acțiunea penală împotriva acestuia, respectiv infracțiunea de viol în formă continuată. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile martorilor, ale părților vătămate, raport de constatare medico - legală, de constatare tehnico - științifică. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptei imputată inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de viol în formă continuată comisă asupra unei persoane în vârstă de 11 ani aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv vieții persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință nr. 73 din 30 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, și va dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515, alin.1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință nr. 73 din 30 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 al.2 C.P.P. obligă inculpatul - recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. AN / 05.01.2010
Tehnored. AA
2 ex./06.01.2010
Primă instanță - Tribunalul Arad - jud.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1/
În temeiul prevederilor art. 38515, alin.1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință nr. 73 din 30 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 al.2 C.P.P. obligă inculpatul - recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky
