Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
817/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.110
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați -, - și -- împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 04.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.055.691/08.IV.2009, recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.115.307/06.IV.2009, și recurentul-inculpat --, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.160.107/08.IV.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat -, prin apărător ales, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune administrării probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere formulată de recurentul-inculpat -, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, luarea uneia dintre măsurile preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, care este tânăr, elev, se află la primul conflict cu legea penală, apreciind că, în libertate, ar putea fi mai util cercetărilor ce se efectuează, urmând să se supună oricăror restricții impuse de instanță.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - arată că, chiar dacă infracțiunea de care inculpatul este învinuit este sancționată cu pedepse aspre, nu există nicio probă că cercetarea sa în stare de libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului sau că s-ar sustrage urmăririi penale, având în vedere faptul că nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea infracțiunii și a cooperat cu organele judiciare, a fost numai un intermediar între traficanții de droguri și organul care a efectuat flagrantul, a fost atras în activitatea infracțională datorită anturajului neadecvat, a stării de sănătate precare, acesta suferind de mai multe afecțiuni, și datorită situației financiare dificile pe care o traversa, fiind unicul întreținător al familiei sale, compusă dintr-o mamă în etate și o soră studentă, elemente în raport cu care apreciază că urmărirea penală se poate desfășura, în bune condiții, cu inculpatul în stare de libertate, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în temeiul art.146 alin.111Cod procedură penală, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat -- critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond, deși a invocat texte legale care permiteau luarea măsurii arestării preventive, a făcut o motivare generică relativ la existența pericolului concret pentru ordinea publică, pe care nu l-a apreciat în raport cu datele care circumstanțiază persoana făptuitorului, așa cum prevăd dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, cu toate că dosarul de urmărire penală abundă în probe ce relevă inexistența unei stări de pericol dacă ar fi luată o altă măsură de prevenție, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a fost un simplu transportator, în locuința sa nu au fost descoperite substanțe interzise la deținere, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, aptă să asigure continuarea urmăririi penale și aflarea adevărului, cu readucerea inculpatului în viața socială, întrucât măsura arestării preventive este excesivă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică și se impune privarea de libertate a inculpaților, având în vedere gravitatea infracțiunii de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, constând în aceea că, pe data de 04.IV.2009, inculpații au oferit investigatorului sub acoperire cantitatea de 306,64 grame droguri, faptă în dovedirea căreia au fost depuse la dosar procesele-verbale de prindere în flagrant, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta penală de care sunt învinuiți.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că nu are nimic de spus.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că săvârșirea infracțiunii a fost ceva spontan și de anturaj și este foarte bolnav.
Recurentul-inculpat --, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, reținând că există probe în sensul art.143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă, și în subsidiar luarea unei alte măsuri preventive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, invocând circumstanțele personale și atitudinea procesuală.
Au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpatul.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Curtea reține astfel că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, reținându-se că la data de 04.04.2009 au fost prinși în flagrant de organele de poliție în timp ce, ofereau spre vânzare investigatorului sub acoperire " " nume de cod, cantitatea de 306,64 grame de substanță conținând heroină, codeină și morfină contra sumei de 9000 lei, în ceea ce îl privește pe inculpatul reținându-se totodată că la aceeași dată, a predat organelor de poliție cantitatea de 2469,4 grame din aceeași substanță, pe care o deținea în vederea vânzării.
Curtea reține că inculpații au recunoscut infracțiunea săvârșită, recursurile acestora împotriva încheierii vizând exclusiv îndeplinirea condiției prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală. În ceea ce privește existența indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit fapta, Curtea constată că procesele verbale de constatare a infracțiunii, procesele verbale de supraveghere operativă, de percheziție corporală și domiciliară, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor asistenți, ale colaboratorilor sub acoperire, dovedesc pe deplin participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunii, aspect necontestat de astfel de aceștia.
Curtea constată de asemenea, că în cauză este îndeplinită și condiția prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunii săvârșite, cantitatea mare de droguri pe care aceștia o aveau spre comercializare și din care parțial au vândut investigatorului sub acoperire " " nume de cod, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională, după aducerea drogurilor din de către inculpatul acestea urmând a fi distribuite prin intermediul celorlalți 2 inculpați și a altor persoane din B, modalitatea în care inculpații au acționat dovedind că aceștia nu erau la prima acțiune de acest fel, cunoscând intermediari prin care să introducă drogurile pe piață; inculpatul a declarat de altfel că în ultimul timp a efectuat mai multe transporturi de droguri între diferite țări, procurând drogurile de la o persoană de culoare din, aceasta arătând totodată că i-a cunoscut pe ceilalți 2 inculpați printr-o cunoștință căreia i-a solicitat să-i caute distribuitori cunoștința recomandându-l pe inculpatul.
Reținând toate aceste împrejurări Curtea apreciază că activitatea inculpaților este una de amploare, având în vedere totodată și consecințele deosebit de grave ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și constată că măsura arestării preventive luată față de inculpați este temeinică, impunându-se ca inculpații să fie cercetați în stare de arest preventiv.
Circumstanțele personale ale acestora, respectiv starea de boală a inculpatului, vârsta tânără sau recunoașterea săvârșirii faptei sunt lipsite de relevanță în contextul tuturor împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, aceste elemente urmând a fi avute în vedere de instanță la individualizarea pedepselor pe care le va aplica în măsura în care inculpații vor fi găsiți vinovați și vor fi condamnați.
Pe de altă parte, Curtea nu poate să nu observe că inculpatul cunoștea atât starea sa de boală cât și faptul că este singurul întreținător al familiei, aspecte care nu l-au împiedicat să desfășoare activitatea infracțională și de asemenea inculpatul știa înainte de faptele săvârșite că este elev, fără ca această împrejurare să îl împiedice să săvârșească infracțiunea. Dimpotrivă, inculpații știau exact tot ce implică activitatea infracțională inclusiv consecințele, pe care și le-au asumat, însă dorința de a obține venituri foarte mari a fost mai puternică.
Față de considerentele arătate, Curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, conform art. 38515lit. b Cod procedură penală și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
În temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 04.04.2009 de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-,
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. -
Dact./29.04.2009
Ex.3
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
