Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 121/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr-
882/2009
ÎNCHEIEREA NR. 121
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată șiTerorism - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 8 aprilie 2009 Tribunalului București Secția Ia P enală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la fila 4 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat,în baza art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu, al recurentului inculpat, având cuvântul, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât luarea măsurii arestării preventivă a inculpatului nu se justifică nefiind nici necesară și nici legală. Solicită să se constate că nu sunt date din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita buna desfășurare procesului penal, întrucât acesta a recunoscut fapta, însă a precizat că nu este traficant de droguri ci doar consumator. Mai susține că nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul, cercetat în stare de libertate, ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică astfel că nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art. 148 lit f Cod procedură penală. Făcând referiri la prezumția de nevinovăție și practica CEDO, își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, Instanța, corect reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală întrucât există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, jurisprudența CEDO apreciind că pentru luarea unei măsuri preventive este suficient să existe indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea a ori, în speță infracțiunea este flagrantă. Totodată corect apreciat judecătorul fondului că sunt întrunite, cumulativ, cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, este închisoarea mai mare de patru ani, și existența probelor potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere faptei și starea de neîncredere și insecuritate cauzată tuturor persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă ipostaza în care se află și solicită să - i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București.
În baza art. 1491Cod procedură penală rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile de la data de 08.04.2009 la data de 06.05.2009, inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală a reținut că sunt îndeplinite prevederile art. 143 Cod procedură penală, ca urmare a mijloacelor de probă administrate în cauză.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală instanța de fond a apreciat că se menține în continuare temeiul arestării preventive, față de circumstanțele personale ale inculpatului care este o persoană violentă, consumă în mod excesiv alcool și terorizează membrii familiei.
Instanța a reținut ca, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea cat si la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient sa existe indicii (si nu exclusiv probe indubitabile din care sa rezulte vinovata inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. In hotărârileBroganMarii BritaniisiMurrayMarii Britanii,Curtea a arătat ca art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile sa dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de
a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscita bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea
si, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Instanța a apreciat ca la acest moment procesual exista indicii care sa suscite bănuiala ca inculpatul a săvârșit fapta prevăzuta de legea penala, după cum rezulta din probatoriul administrat in cursul urmăririi penale.
Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât, întrucât faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestora în libertate.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Or, în speță, se constată ca inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea concretă în care se retine că acestea au fost comisă, împrejurările care circumstanțiază persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și liberat dintr-o condamnare anterioara de aproximativ o luna de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 1491Cod procedură penală, cum în mod corect a apreciat instanța de fond.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivului de recurs invocat cât și sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că în mod corect judecătorul instanței de fond a dispus în conformitate cu art. 1491rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului.
Probele dosarului până la acest moment procesual confirmă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă penală ce amenință ordinea publică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. f și art. 143 Cod procedură penală.
Referirea apărării la prezumția de nevinovăție și la practica CEDO fără a-și motiva recursul declarat pe aceste aspecte, sunt apărări pur formale, ce nu pot fi luate în considerare odată cu verificarea încheierii atacate.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 08.04.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /17.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
