Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1789/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 47196/3/2009
2960/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1789
Ședința publică din data de 23 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Craiu Cristina
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, aflat în stare de arest, și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea Încheierii Tribunalul București, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate considerând Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a Tribunalul București ca fiind nelegală, pentru încălcarea dispozițiilor art. 171 Cod de Procedură penală, având în vedere că inculpatul la instanța de fond a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, cererea ce i-a fost respinsă punându-se concluzii pe starea de arest cu desemnarea unui apărător din oficiu.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că inculpatul are probleme psihice și era angajat temporar la un atelier de cherestea. s-a solicitat în cauză efectuarea unui raport de expertiză psihiatrică.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând cu privire la lipsa de apărare invocată de către apărător că în mod corect inculpatul a fost citat iar în temeiul dispozițiilor art. 176 alin. 1 lit f Cod de Procedură penală, instanța în mod corect a dispus desemnarea unui apărător din oficiu, întrucât la dosarul cauzei nu exista delegația unui apărător ales.
Apreciază hotărârea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de Procedură penală, la dosarul cauzei existând suficiente probe respectiv declarațiile martorilor, ale părților-vătămate care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, precum și expertiza medico-legală efectuată în cauză, din acestea rezultând că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Din gravitatea faptei precum și modul concret de săvârșire având în vedere și vârsta părții-vătămate un minor de 9 ani rezultă pericolul social concret pentru ordinea publică.
Recurentului-inculpat arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a dispus, printre altele, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu 17.12.2009, până la 15.01.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din probele administrate până în prezent rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, așa cum prevede art. 143 Cod procedură penală.
A mai reținut prima instanță că sunt incidente temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea deosebită infracțiunilor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, rezultatul produs, circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțele personale ale inculpatului, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, critica acestuia fiind cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 171 Cod procedură penală.
Susține inculpatul că la instanța de fond a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, însă cererea i-a fost respinsă, punându-se concluzii pe starea de arest cu desemnarea unui apărător din oficiu.
Examinându-se încheierea recurată, prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul este fondat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 3058/P/2007 din 27.11.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol, prev. de art. 197 alin.1,3 Cod penal.
În fapt, s-a reținut, că în datele de 10 și 11.08.2007, inculpatul ar fi obligat pe partea vătămată, în vârstă de 9 ani, să întrețină raporturi sexuale orale și anale.
La termenul din 17.12.2009, inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător, susținând că nu este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Tribunalul a respins cererea de amânare ca neîntemeiată, motivat de faptul că i s-au comunicat prin citație prevederile art. 176 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, conform cărora apărarea este obligatorie, iar în cazul în care nu își alege un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu, iar potrivit dispozițiilor art. 160 Cod procedură penală a pus în discuție luarea măsurii arestării preventive.
La aceeași dată, Tribunalul a dispus arestarea preventivă inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu 17.12.2009, până la 15.01.2010, inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art. 171 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar potrivit dispozițiilor art. 160 Cod procedură penală instanța de judecată poate dispune arestarea inculpatului, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 Cod procedură penală.
că luarea față de inculpat a unei măsuri atâta de grave, de restrictive cum este măsura arestării preventive nu se poate face decât cu asigurarea pe deplin a dreptului la apărare.
Dreptul la apărare este un drept constituțional, iar asigurarea lui trebuie să fie deplină și efectivă, iar nu formală.
Prin prisma celor de mai sus, apare de neînțeles decizia primei instanțe de a refuza inculpatului acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător în condițiile în care inculpatul a precizat expres că nu este de acord cu asistența juridică din oficiu.
De observat că termenul de judecată din 17.12.2009 a fost primul termen de judecată, termen la care inculpatul a fost prezent, astfel că nu se poate susține că inculpatul ar fi făcut demersuri pentru tergiversarea procesului.
În contextul celor de mai sus, Curtea reține că măsura arestării preventive a fost luată cu încălcarea normelor referitoare la asigurarea dreptului la apărare, iar încheierea pronunțată în aceste condiții este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul, se va casa în parte încheierea din 17.12.2009 și rejudecând în fond se va dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
În temeiul dispozițiilor art. 38515alin. 1 lit. d cod de procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință atacată și dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/J din 17 decembrie 2009.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
G
Red.
Dact./26.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
OPINIE SEPARATĂ
Recursul declarat de inculpatul, apreciez că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 2 Cod procedură penală în cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să asigure părților depline exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.
Față de aceste prevederi cât și de dispozițiile alin. 3 art. 6 Cod procedură penală, apreciez, că dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat de către instanța de judecată care i-a desemnat avocat din oficiu făcând trimitere la dispozițiile art. 176 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Deși inculpatul a fost trimis în judecată în decembrie 2009 pentru săvârșirea unor presupuse fapte de viol - încadrate în dispozițiile art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, periculozitatea deosebită a acestuia pentru ordinea publică persistă și până în prezent.
În motivarea recursului apărătorul a susținut că inculpatul este bolnav psihic și că a solicitat efectuarea unui raport de expertiză psihiatrică în cauză.
Prin actul de sesizare al instanței se reține că în lua august 2007, două zile consecutiv, în locuri diferire, inculpatul a obligat pe partea vătămată, în vârstă de 9 ani, să întrețină raporturi sexuale orale și anale.
Față de natura faptelor săvârșite prin raportare la art. 681Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, apreciez ca și judecătorul instanței de fond că privarea de libertate a inculpatului este singura modalitate ca acesta să nu mai săvârșească fapte de același gen, având în vedere și susținerea apărării în sensul că este bolnav psihic.
Nefiind îndeplinite condițiile prev, de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la nulitatea absolută a hotărârii, ci dimpotrivă acelea privitoare la art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciez că soluția instanței de fond este legală și temeinică întrucât corespunde cerințele prev. de art. 160 Cod procedură penală.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Găgescu Risantea, Craiu Cristina
