Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 198/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1369/2009
ÎNCHEIERE NR. 198
Ședința publică din 11 iunie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii nr. 41 din data de 07.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, av., cu împuternicirea avocațială nr. 5/20099, depusă la dosarul cauzei (fila 4).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul - inculpat, întrebat dacă are ceva de declarat în fața instanței de control judiciar, menționează că nu a trecut prin fața Băncii Bank, între orele 17.00-19.00 și că procurorul care a instrumentat cauza, în mod eronat, a susținut că a fost condamnat pentru infracțiunea de omor, însă nu a fost condamnat pentru această infracțiune. De asemenea, arată că își menține declarațiile date până în prezent în cauza de față.
Apărătorul recurentului - inculpat solicită a depune la dosar un înscris.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisul ca fiind util în soluționarea cauzei, va încuviința depunerea acestuia, fiind atașat la dosarul cauzei (fila 5).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii nr. 41 din data de 07.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași și punerea în libertate a inculpatului.
Apărarea consideră că nu sunt îndeplinite disp. art. 1371rap. la art. 1491.pr.pen. cu ocazia audierii nu au fost aduse la cunoștință inculpatului motivele reținerii și învinuirea, astfel solicită a se constata nulitatea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchet.
De asemenea, critică modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală și în care au fost administrate probele, susținând că declarațiile martorilor au fost luate de organul de cercetare penală și nu de procuror, iar înregistrarea video nu este certificată de procuror conf. art. 915rap. la art. 913.pr.pen.
Totodată, apărătorul consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii infracțiunii de către inculpatul, arătând că martorii audiați sunt în relații de prietenie ori de rudenie cu victima.
În încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă s-a făcut referire la declarațiile martorului și, însă primul martor a declarat "nu m-am uitat în spate să văd din ce mașină s-a tras și cine a atras" sau "autoturismul în care era era Peugeot".
De asemenea, arată că martorul a declarat "am probleme cu vederea și nu pot reține detalii cu privire la acel autoturism și la persoana care era în acel autoturism".
În ceea ce privește planșa foto aflată la dosar, apărarea susține că nu se poate observa data în care a avut loc înregistrarea, ora înregistrării, numerele de înmatriculare ale autovehiculelor, câte persoane erau și cine a tras din acele autoturisme.
Astfel, în opinia apărării probele administrate în cauza de față nu pot conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a fost persoana care a tras cu arma.
Față de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul aflat în stare de libertate, apărătorul solicită a se reține faptul că acesta nu a mai fost implicat în altă altercație de la începerea urmăririi penale și până în prezent, a colaborat cu organele de urmărire penală și nu a încercat să se sustragă cercetării penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, referitor la legalitatea măsurii arestării preventive, susține că, omisiunea procurorului de a aduce la cunoștință inculpatului motivele reținerii, nu atrage nulitatea propunerii de arestare preventivă în condițiile în care inculpatul a fost ascultat în prealabil în calitate de învinuit și de inculpat, în prezența apărătorului. De altfel, criticile privind legalitatea măsurii se pot ataca separat, pe calea unei proceduri expres prevăzute de lege, respectiv art. 1401.pr.pen. neputând fi cenzurate de către instanța strict investită cu analiza unei propuneri de arestare preventivă.
În ceea ce privește împrejurarea că înregistrările depuse la dosar nu au fost certificate de către procuror, învederează instanței că în privința acestei certificări legea nu prevede un termen, putând fi certificate în cursul urmăririi penale, prin urmare aspectul invocat nu constituie un motiv de nelegalitate.
De asemenea, susține că la acest moment al urmăririi penale și când se analizează legalitatea unei propuneri de arestare preventivă, este suficientă existența unor indicii temeinice, iar probele astfel cum au fost administrate până în prezent pot constitui indicii temeinice suficiente pentru luarea măsurii arestării preventive.
Susține că apărarea a spicuit din declarațiile martorilor, neinvocând elemente esențiale din cuprinsul lor, martorul a arătat în mod clar în declarația de la fila 72 - 75 că inculpatul este cel care a tras cu arma, că îl cunoaște foarte bine și îl poate identifica în orice moment. Mai mult, în convorbirile telefonice pe care le-a purtat arată "fraierul ala de, ala a tras cu arma".
Reprezentantul Ministerului Public arată că alți martori ascultați în cauză confirmă prezența unui autoturism la locul săvârșirii faptei, care s-a dovedit că a aparținut inculpatului și care ulterior a fost incendiat.
Or, aceste elemente prin coroborare și cu procesele - verbale de transcriere ale convorbirilor telefonice, din care rezultă intenția inculpatului de a părăsi teritoriul României și împrejurarea că martorul m ai sus menționat l-a identificat ca autor al infracțiunii, conduc la concluzia că există indicii temeinice suficiente pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive.
Totodată, susține că temeiurile arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. a pr.pen. și art. 148 lit. f pr.pen. au fost reținute în mod corect, referitor la primul temei arată că, deși inculpatul avea o măsură restrictivă de a nu părăsi teritoriul României, a fost depistat pe teritoriul statului bulgar de către organele poliției de frontieră. Mai mult, arată că anterior a încercat să părăsească teritoriul României prin Vama Otopeni.
În ceea ce privește cel de-al doilea temei al arestării preventive, reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen, în raport de natura infracțiunii, tentativă de omor calificat, de modul concret în care a fost săvârșită, prin tragerea unui foc de armă într-un loc public, asupra unei persoane care a fost grav lezată, urmare a acestei fapte săvârșite și în raport de circumstanțele care îl caracterizează pe inculpat, din fișa sa de cazier rezultând numeroase condamnări, una dintre acestea fiind pentru infracțiunea de omor.
În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul în replică, solicită a se reține că la audierea inculpatului, atât în calitate de învinuit, cât și în calitate de inculpat, se face referire exclusiv la situația de fapt, or în opinia apărării, aceste audieri ar trebui să vizeze și motivele de reținere, respectiv procurorul trebuia să aducă la cunoștință inculpatului motivele reținerii și cele ale învinuirii.
De asemenea, consideră că se impune ca înregistrările video să fie certificate din moment ce pot fundamenta privarea de libertate a unei persoane.
Recurentul - inculpat, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
CURTEA,
Asupra recursului penal,de față,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.41 din data de 7 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-(număr în format vechi 381/P/2009)s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -,fiul lui și,născut la 20.06.1980 în comuna,județul C sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.20 rap.la art.174-175 lit.e și i din Codul penal,cunoscut cu antecedente penale,pe o durată de 29 de zile, de la 7.06.2009 la 05.07.2009.
Pentru a pronunța această soluție,instanța fondului a reținut că,la data de 05.06.2009 în jurul orei 1815inculpatul a tras cu o armă de foc în autoturismul Solenza cu numărul de înmatriculare - pe st. din orașul C,împușcându-l pe numitul aflat pe bancheta din sparte-dreapta a acestui autoturism,în zona coloanei vertebrale.
Inițial,s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 6 iunie 2009 prin ordonanța procurorului nr.130/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și,prin aceeași ordonanță s-a dispus,măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
La data de 06.06.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia solicitat prin referatul nr.130/P/2006 arestarea preventivă a inculpatului - care imediat după audierea sa,dată când a fost surprins de poliția bulgară de frontieră pe teritoriul Bulgariei,în zona de frontieră.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art.1371Cod procedură penală,rap.la art.1491Cod procedură penală întrucât cu ocazia audierii nu au fost aduse la cunoștința inculpatului motivele reținerii și învinuirea. De asemenea s-a criticat modalitatea în care s-au administrat probele susținând că,deși cauza nu este în urmărire proprie la procuror,aceasta a fost făcută de către organele de cercetare penală. S-a arătat de asemenea că,nu este certificată de către procuror conform art.911Cod procedură penală înregistrările video.
În concluzie,s-a susținut de către inculpat prin apărătorul său că probele administrate nu pot conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul - a fost persoana care a tras cu arma.
S-a mai susținut că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică a colaborat cu organele de urmărire penală și nu a încercat să se sustragă de la cercetarea sa.
Curtea,examinând recursul declarat prin prisma criticilor aduse cât și din oficiu,în conformitate cu prevederile art.3856alin ultim din Codul d e procedură penală,constată că acesta este nefondat.
Obiectul cauzei îl constituie recursul formulat de către inculpat la încheierea instanței prin care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia.
Instanța a emis acest mandat având în vedere temeiurile prev.de art.148 lit.a și f din Codul d e procedură penală,în sensul că "inculpatul a fugit ori s-a ascuns,în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată,ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală,de la judecată ori de la executarea pedepsei",respectiv "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Din actele dosarului rezultă clar că,prin Ordonanța nr.130/P/2009 din 03.06.2009 a fost dispusă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Această măsură a fost încălcată de către inculpat,care la data de 06.06.2009 a fost surprins în Bulgaria de către poliția de frontieră bulgară.
Întrebat de instanță despre acest aspect,inculpatul a învederat că nu a avut intenția să părăsească țara ci s-a dus la pescuit și datorită faptului că nu există graniță a intrat fără să vrea pe teritoriul acestei țări.
Potrivit dispoz.prev.de art.145(3)1)din codul d e procedură penală "în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor,măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive,în condițiile prevăzute de lege".
Fără însă a antama fondul cauzei vizând urmărirea penală efectuată în cauză,sigur că,indiferent de măsura preventivă dispusă,învinuitul/inculpatul trebuie asistat de avocat oficiu/ales,aspect ce s-a realizat în cauză de către organul de urmărire penală.
Deși,declarațiile inculpatului sunt contradictorii, totuși din probele administrate până la momentul soluționării recursului(planșe foto,înregistrări audio video,declarații de martori)conduc la existența bănuielii legitime că acesta are cunoștință despre faptă,îl plasează chiar la locul faptei,însă motivul obiectiv care a condus instanța la concluzia de a admite propunerea parchetului de arest preventiv este faptul că nu a respectat prevederile art.145 alin.1,11,12din Codul d e procedură penală încercând să părăsească România,trecând fraudulos granița dintre România și Bulgaria.
Așa fiind,Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală,urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat.
Văzând și prevded.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 07.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.IE/2 ex./25.06.2009/Trib.C/
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
