Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 20/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA NR. 20/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Aurelia Munteanu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii nr. 3 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați asistat de avocat -, apărător ales, asistat de avocat, apărător ales și asistat de avocat în substituirea av., apărător ales.
Procedură îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin.7 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, președintele completului de judecată pune în vedere reprezentanților mass - media prezenți la dezbateri că este interzisă fotografierea, filmarea sau înregistrarea în sala de judecată.
Avocat - solicită acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că a încheiat contractul de asistență juridică și reprezentare cu inculpatul la data de 16 martie 2009, dovadă fiind împuternicirea avocațială pe care o depune la dosar astfel că nu a avut timpul necesar pregătirii apărării.
Reprezentanta parchetului apreciază că pentru a asigura exercitarea în concret a dreptului la apărare se impune acordarea unui nou termen de judecată, astfel că solicită încuviințarea cererii formulată în acest sens de avocat -.
Avocat nu se opune amânării cauzei raportat la cererea formulată în cauză.
Avocat apreciază cererea de amânare formulată în cauză ca fiind admisibilă, nu se opune admiterii acesteia, însă învederează instanței că s-ar putea stabili o oră la care dezbaterile să fie reluate astfel ca apărătorul inculpatului să aibă posibilitatea studierii dosarului.
Instanța verificând susținerile apărătorului ales al recurentului inculpat, văzând că împuternicirea avocațială este datată 16 martie 2009, pentru a asigura exercitarea în concret a dreptului la apărare și pentru a da posibilitatea acestuia să studieze dosarul, stabilește ca dezbaterile în prezenta cauză să fie reluate la ora 14,00.
La reluarea dezbaterilor instanța reiterează dispozițiile art. 104 alin. 7 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești referitoare la interzicerea filmării, fotografierea și înregistrării în sala de judecată.
În conformitate cu dispozițiile ar. 70. pr.pen. instanța aduce la cunoștință inculpaților că au dreptul de a da declarații în fața instanței de recurs atrăgându-le totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Recurentul inculpat precizează că nu dorește să dea declarație.
Recurentul inculpat de asemenea precizează că nu are nimic de declarat în fața instanței de recurs.
Recurentul inculpat învederează instanței că dorește să dea declarații în această fază procesuală.
Potrivit dispozițiilor art. 71. pr.pen. se procedează la îndepărtarea din sala de judecată a recurenților inculpați și și la audierea recurentului inculpat, ale cărui declarații sunt consemnate într-un proces verbal care după citire și semnare este atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat - solicită admiterea recursului declarat în cauză și casarea încheierii Tribunalului Covasna prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, ca nefiind legală și temeinică.
Temeiul ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive l-a constituit dispozițiile art. 148 lit.f pr.pen. Dacă prima condiție impusă de acest text de lege este îndeplinită, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind mai mare de patru ani, în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică acesta nu rezultă din probele administrate în cauză până în prezent.
Apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu încălcarea gravă a normelor de procedură penală. În acest sens face referire la rezoluția de începere a urmării penale față de din 13 martie 2009 aflată la fila 10 din dosarul de urmărire penală care nu este motivată astfel cum prevăd dispozițiile art.228 pct. 62. pr.pen. și care nu cuprinde încadrarea în drept a faptei reținute în sarcina inculpatului deși în ce îi privește pe ceilalți doi inculpați înscriși în aceeași rezoluție sunt făcute mențiuni referitoare la încadrarea juridică.
Aceasta constituie o gravă atingere adusă dreptului inculpatului.
O altă nelegalitate semnalată este aceea că deși urmărirea penală este începută la data de 13 martie 2008 rezoluția nu a fost comunicată persoanei față de care s-au efectuat actele premergătoare, respectiv lui, nici măcar nu i-a fost adusă la cunoștință cu ocazia reținerii. De altfel nici învinuirea nu i s-a adus la cunoștință astfel cum rezultă din procesele verbale întocmite de procuror cu acea ocazie.
O altă eroare deosebit de gravă și despre care până în prezent nu a făcut vorbire nimeni este aceea că ascultarea convorbirilor telefonice s-a făcut peste durata prevăzută de lege, durata fiind de 120 de zile potrivit art. 91/1 pct. 5. pr.pen. a se avea în vedere că prin ordonanță procurorul a dispus ascultarea convorbirilor telefonice în perioada 21 martie 2008 - 7 august 2008 deci mai mult de patru luni astfel cum prevede legea. De asemenea prin ordonanța procurorului s-a dispus ascultarea convorbirilor în perioadele 5 decembrie 2008 - 3 ianuarie 2009, respectiv 4 ianuarie 2009 - 30 ianuarie 2009.
Despre acest aspect nu face referire nici judecătorul care a dispus arestarea preventivă în condițiile în care există prevedere expresă care stabilește durata în care convorbirile pot fi interceptate.
În încheierea Tribunalului Brașov prin care s-a dispus luarea măsura arestării preventive față de inculpat se arată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani, că este necesară completarea cercetărilor și că faptele au avut un ecou în rândul opiniei publice, fără însă a se avea în vedere că faptele au avut ecou datorită publicității din mass - media, iar necesitatea completării cercetărilor nu este de natură să determine arestarea preventivă a unei persoane.
Urmărirea penală a fost începută pentru infracțiunea prev. de art. 254. pen. fără o altă adăugire, fără a se preciza care este fapta pentru care este cercetat.
Acest aspect poate fi dedus dintr-un proces verbal încheiat la data de 12 ianuarie 2009, când deja convorbirile nu mai erau înregistrate, în care se arată că ofițerul sub acoperire i-ar fi dat instructorului auto suma de 300 euro și că o parte a acestei sume trebuia să ajungă la inculpatul. Este vorba doar de o simplă afirmație care nu este susținută de probe. Și acest proces verbal are lacune nefiind întocmit cu respectarea dispozițiilor procedurale, neavând nici o ștampilă. În același proces verbal se menționează faptul că instructorul auto ar fi vorbit cu o persoană pe nume și că acesta ar fi inculpatul din prezenta cauză deși există foarte multe persoane care poartă acest nume.
De asemenea nu există convorbiri telefonice între instructorul auto și inculpat din care să rezulte că s-ar fi dat sau pretins vreo sumă de bani.
Apreciază că în situația în care ofițerul sub acoperire ar fi organizat un flagrant lucrurile ar fi fost clare.
Singura persoană care face referire la numele inculpatul este învinuitul care în prima declarația precizează că i-a remis dosare în care se afla o bancnotă de 100 lei, fără a se preciza pentru ce, pentru ca apoi să revină și să spună că dosarele le preda altor persoane. Mai mult inculpatul nu este cunoscător de limbă maghiară, iar nu cunoaște limba română astfel că aceștia nu se puteau înțelege.
Întrucât la dosar nu există convorbiri telefonice care să îl privească pe inculpat și din care să rezulte că ar fi comis o faptă de natură penală, apreciază că se impune lăsarea acestuia în stare de libertate.
De asemenea apreciază că probitatea morală a inculpatului nu poate fi pusă la îndoială în condițiile în care acesta denunță șefului său că se încearcă înmatricularea unor autoturisme cu acte false.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii atacate, iar în cadrul rejudecării respingerea propunerii privind arestarea preventivă și ca o consecință să se constate că măsura arestării nu se mai impune.
Achiesează la concluziile antevorbitorului său și în ceea ce privește multitudinea neregulilor constatate pe parcursul derulării urmăririi penale, în acest moment fiind necesar a ne raporta la ce face obiectul prezentului dosar și anume dacă există sau nu pericol social concret în ipoteza în care s-ar dispune judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că un asemenea pericol nu există și nu rezultă din actele dosarului. Afirmația făcută în propunerea de arestare preventivă a inculpatului în sensul că există probe certe cu privire la pericolul social nu este întărită de probe. Există indiciile săvârșirii unor fapte penale însă până în acest moment procesual prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Mai mult nu se poate face abstracție de conținutul dosarului respectiv de faptele reținute în sarcina inculpatului față de care s-a început urmărirea penală în martie 2008 pentru complicitate la dare de mită, aderare la un grup organizat și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
a se avea în vedere că în transcrierea convorbirilor telefonice nu se regăsește numele inculpatului, dovadă că acesta nu a participat la nici o discuție care l-ar putea incrimina.
Se mai reține că există indicii că inculpatul ar fi contrafăcut chitanțe privind plata taxei de primă înmatriculare, împrejurare care nu este susținută de nici o probă din dosar.
Invederează instanței că atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna cât și Tribunalul Covasna atribuie inculpatului calitatea de complice și apreciază că acesta trebuie judecat în stare de arest preventiv în condițiile în care adevărații autori, respectiv și sunt lăsați în stare de libertate. Ori în condițiile în care autorul nu este arestat nu se poate dispune o astfel de măsură cu privire la complice care a arătat că a mijlocit anumite înmatriculări însă din discuțiile purtate cu nu s-a identificat cu privire la modalitatea în care au acționat.
Apreciază că în acest moment procesual nu trebuiesc urmărite neregulile din dosar ci dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În acest sens cere a se avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare și a dat dovadă de sinceritate.
În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului solicită a se observa că s-a procedat la extinderea urmăririi penale în urma percheziției domiciliare ocazie cu care au fost găsite șapte săbii de samurai și 25 cuțite colecționate de inculpat și aflate în locuri special amenajate. Deținerea de arme albe constituie infracțiune în situația în care acestea sunt deținute în cantități mai ori în cauză numărul cuțitelor și săbiilor nu era foarte mare și mai mult, acestea erau noi, păstrate în cutiile lor, în rafturi special amenajate.
Pentru aceste considerente solicită a i se acorda inculpatului șansa să fie judecat în stare de libertate urmând ca la rămânerea definitivă a hotărârii să răspundă sau nu pentru faptele sale.
Cu privire la inculpatul precizează că împotriva acestuia care are calitatea de instructor auto s-a început urmărirea penală la data de 10 aprilie 2008 pentru complicitate la dare de mită și trafic de influență.
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului se impune având în vedere că autorii acestor infracțiuni nu sunt arestați.
În legătură cu acest inculpat cere a se avea în vedere că deși urmărirea penală a avut loc în urmă cu un an copia rezoluției nu i-a fost comunicată nici până în prezent, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 228 alin.6 pr.pen. Ori în condițiile în care pe parcursul unui an ar fi existat suficiente dovezi se putea dispune arestarea inculpatului sau se putea organiza flagrant. S-a recurs la o formulă de compromis, s-a preferat încălcarea unor drepturi pentru a se strânge date care oricum nu au adus nimic concret în acest dosar.
Inculpatul are o învinuire similară cu ceilalți doi coinculpați, susținându-se că există probe certe că acesta a comis o faptă de natură penală și că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, fără însă a exista dovezi în acest sens.
Solicită a se avea în vedere motivarea încheierii Tribunalului Brașov în sensul că arestarea preventivă a inculpatului este necesară pentru completarea cercetărilor. Acest aspect nu poate determina arestarea inculpatului în condițiile în care s-a reținut ca și temei al arestării art. 148 lit.f pr.pen.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate.
Apreciază că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Raportat la probele administrate până în prezent, suficiente pentru luarea măsurii arestării preventive,apreciază că există indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modalitatea concretă în care faptele au fost comise, iar cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv se impune pentru buna desfășurare a cercetărilor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu are nimic de spus în legătură cu măsura dispusă în cauză.
Recurentul inculpar, având ultimul cuvânt, de asemenea precizează că nu are nimic de adăugat la cele susținute de apărătorul său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea nr. 3 din 12 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Covasnaa admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna și în baza art. 136 alin.1 lit.d, art. 149/1, raportat la art. 143 și art. 148 alin.1 lit.f pr.pen. și art. 151. pr.pen a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pe o durată de câte 29 de zile, față de fiecare inculpat, începând cu data de 12 martie 2009 și până la 9 aprilie 2009, inclusiv.
Pentru a dispus în acest sens, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasnas -a început urmărirea penală față de învinuiții
1. - la data de 13 martie 2008, dat fiind faptul că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu atât pe linia înmatriculărilor, cât și pe linia examinării și eliberării permiselor de conducere a primit bani de la beneficiarii acestor servicii;
2. - la data de 10 aprilie 2008, deoarece în cursul anului 2008-2009 racolat candidați pentru examen în vederea obținerii permisului de conducere auto, de la care a pretins și primit bani și foloase, pe care în parte le-a remis polițiștilor examinatori, iar în parte și le-a însușit;
3. - la data de 2 martie 2009, dată fiind împrejurarea că a obținut înmatricularea pe numele unor persoane în mod fictiv a unor autoturisme de proveniență străină în schimbul unor sume de bani.
Față de învinuiți s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 de ore și, totodată s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Din probatoriul administrat, tribunalul a reținut că există indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, astfel că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143. pr.pen.
Totodată, față de limitele de pedepse prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică se constată îndeplinite condițiile cazului de arestare prev. de art. 148 lit.f pr.pen.
Împotriva hotărârii sus menționate au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul apreciază că măsura arestării preventive a fost dispusă cu încălcarea gravă a normelor de procedură penală, întrucât rezoluția de începere a urmăririi penale nu este motivată, nu cuprinde încadrarea juridică a faptei și nu i-a fost comunicată.
Mai mult, ascultarea convorbirilor telefonice s-a realizat cu mult peste durata prevăzută de lege, iar urmărirea penală s-a început pentru infracțiunea prev. de art. 254 Cod penal, fără a fi precizată fapta.
Întrucât la dosar nu există convorbiri telefonice din care să rezulte comiterea vreunei fapte penale, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul arată că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și un asemenea pericol nu rezultă din actele dosarului. Există indicii privind săvârșirea unor fapte penale însă până în acest moment procesual prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Mai mult, deținerea de arme albe constituie infracțiune numai în situația în care acestea sunt deținute în cantități mari, ceea ce nu este cazul în speță.
Inculpatul precizează că s-a început urmărirea penală la 10 aprilie 2008 pentru complicitate la dare de mită și trafic de influență în timp ce autorii acestor infracțiuni sunt în stare de libertate. Totodată, arestarea sa preventivă nu poate fi necesară pentru completarea cercetărilor, această împrejurare neputând determina privarea de libertate.
Recursurile nu sunt fondate.
În cauză au fost adunate date care constituie indicii temeinice cu privire la faptele de care sunt acuzați inculpații.
Astfel, inculpatul pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu privind atât înmatriculările autoturismelor, cât și examinarea și eliberarea permiselor de conducere a primit de la beneficiarii serviciilor bani.
Inculpatul, în intervalul 2008-2009 racolat candidați pentru examenul pentru obținerea permisului de conducător auto de la care a pretins și primit sume de bani, pe care în parte le-a remis polițiștilor examinatori, iar în parte și le-a însușit.
În schimbul unor sume de bani acordate prin intermediul lui, inculpatul a obținut înmatricularea pe numele unor persoane în mod fictiv a unor autoturisme de proveniență străină, folosindu-se de documente false, precum și găsindu-se la domiciliul acestuia mai multe arme.
Faptele pentru care sunt cercetați inculpații, între altele, respectiv infracțiunile prev. de art. 254 Cod penal, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 Cod penal, prev. de art. 257 Cod penal, art. 255 Cod penal sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind întrunită prima condiție prev. de art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, referitoare la pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise.
De asemenea, curtea constată că este îndeplinită și cea de-a doua condiție a textului de lege citat și anume să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților constituie un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul au o deosebită rezonanță în rândul opiniei publice, inducând o stare de nesiguranță și neîncredere.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge recursurile inculpaților, cu obligarea fiecărui recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Ca atare, apărările susținute de inculpați nu pot fi primite.
Prin rezoluția din 13 martie 2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasnaa dispus începerea urmăririi penale față de cu arătarea motivelor și totodată încadrării juridice a faptei, fiind respectate astfel dispozițiile legale.
Împrejurarea că ar fi fost autorizate interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice sau comunicărilor (ulterior reînnoite) pe o durată mai mare de 120 de zile nu este de natură a conduce la o altă concluzie, cu atât mai mult cu cât chiar inculpatul remarcă inexistența unor convorbiri cu referire la persoana sa.
Chiar inculpatul recunoaște existența indiciilor privind săvârșirea unor fapte penale, împrejurare în care, fiind îndeplinite prevederile art. 148 lit.f Cod procedură penală, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Cu privire la inculpatul curtea constată respectare dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, chiar dacă, calitatea sa procesuală este de complice.
Prin urmare, în mod legal și temeinic Tribunalul Covasnaa admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și a dispus arestarea inculpaților pe 29 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr.3/12.03.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
În baza art.192 alin.2,4 pr.pen. obligă recurenții-inculpați la plata sumei de 50 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-/23.03.2009
Dact.BD/23.02.2009 - 5 ex.
Jud. fond
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Manuela Barbu, Aurelia Munteanu
