Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIER
Ședința publică din 05 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații - fiul lui și, născut la 14.05.1969, în, jud. V, cu același domiciliu stabil, Cartier, CNP- -, și - fiul lui și, născut la 11.01.1988, în mun. R, jud.N, domiciliat în com., jud. B, CNP--, ambii fiind deținuți în Arestul V, împotriva încheierii de ședință nr- din 02.06.2008 a Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal au răspuns recurenții-inculpați și, în stare de arest și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 2881/05.06.2008, eliberată de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea aduce la cunoștință inculpaților disp. art. 70 C.P.P. în sensul că au dreptul să dea declarații pentru a se apăra, dar în același timp au și dreptul să refuze, atrăgându-li-se atenția, totodată, că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Inculpatul precizează că nu dorește să dea declarație.
Inculpatul precizează că este de acord să dea declarație, instanța procedând în consecință la audierea acestuia, încheindu-se proces-verbal, separat, care s-a atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apreciază că cele arătate în depoziția sa de către inculpatul, sunt chestiuni care vizează fondul problemelor, aspecte care urmează să fie clarificate la cercetarea pe fond.
Față de recursul la încheiere prin care s-a dispus arestarea preventivă, disp. art. 136.C.P.P. prevăd că pentru a se asigura buna desfășurare procesului penal sau pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, judecată, sau de la executarea pedepsei se poate lua față de acesta una din măsurile preventive următoare: reținere, obligarea de a nu părăsi țara, localitatea sau arestarea preventivă.
S-a propus de către Parchet măsura arestării preventive.
Apreciază că starea de normalitate și preponderența generală ar trebui să fie aceea a cercetării unui inculpat sau a unui învinuit în stare de libertate și nu să se generalizeze situația inversă, în care prima dată sunt arestați și apoi cercetați. a trebuie să aibă posibilitatea de a-și formula apărările în stare de libertate și doar prin excepție, să se ia măsura arestării preventive.
În speță, inculpații nici un moment nu s-au sustras de la urmărirea penală, au fost cooperanți și au recunoscut fapta. Apreciază că nu există temeiuri pentru care să se ia față de aceștia măsura arestării preventive la acest moment. Trebuie avut în vedere faptul că cei doi inculpați sunt cercetați pentru infracțiunea prev. de art. 20 în ref. la art. 174.Cod Penal - tentativă la infracțiunea de omor. Din concluziile certificatului medico-legal rezultă nu s-a pus în pericol viața sau integritatea corporală ci doar că necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Apreciază că în cauză s-ar impune schimbare de încadrare juridică din art. 20 în ref. la art. 174.Cod Penal în art. 180.Cod Penal și atunci pedeapsa scade brusc de la 3 luni la 2 ani, iar măsura ce va fi luată nu va mai impune arestarea preventivă. Totul conduce la o infracțiune de vătămare corporală, lovire sau o altă violență, mai exact la infracțiunea prev. de art. 180.Cod Penal, având în vedere cele 7-8 zile de îngrijiri medicale, faptul că nu s-au lezat organe vitale și nu s-a pus în pericol viața părții vătămate.
Solicită admiterea recursului și să se constate că cei doi inculpați pot fi cercetați în stare de libertate. Arată că, de regulă, odată luată această măsură a arestării, avocații sunt cu mâinile legate.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că recursul declarat de cei doi inculpați este nefondat. Comiterea unei infracțiuni de tentativă la omor reprezintă o excepție de la regula normalității, la care s-a făcut referire, așa încât consideră pe deplin îndreptățită luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați. Instanța a avut în mod corect în vedere împrejurarea că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, că raportat la gravitatea infracțiunii dedusă judecății și raportat și la conduita anterioară acestora, ambii având antecedente penale, inculpatul chiar pentru o infracțiune asemănătoare, toate aceste împrejurări coroborate conduc la concluzia că se impune aplicarea măsurii excepționale a arestării preventive.
În ceea ce privește încadrarea juridică corectă faptei, probele administrate până în acest moment conduc la concluzia că încadrarea juridică ce a fost provizoriu reținută este una întemeiată, chiar dacă din actele medicale rezultă că loviturile aplicate nu au pus în pericol viața părții vătămate. În mod corect s-au avut în vedere numărul loviturilor aplicate, faptul că loviturile cu furca au fost aplicate în diverse regiuni ale corpului, inclusiv în zona capului și că lovitura cu cuțitul nu și-a produs efectul letal tocmai datorită faptului că cuțitul s- înfipt în osul stern și
s-a rupt lama acestuia, împrejurare care, datorită întâmplării și nu datorită voinței inculpatului, nu a produs o consecință mai gravă.
De aceea, aceste împrejurări sunt de natură să nu atragă o importanță majoră concluziei medicale potrivit căreia nu a fost pusă în primejdie viața victimei.
În ceea ce privește existența indiciilor și a probelor la care se referă art. 143.C.P.P., pentru că inculpatul indicat faptul că nu a aplicat părții vătămate nici o lovitură, se impune se constata că probele administrate până în acest moment conduc la concluzia că lovitura cu cuțitul a fost aplicată de către acesta și nu de către inculpatul. Se are în vedere declarația părții vătămate și mai ales declarația soției acesteia, martora, care s-a aflat în imediata apropiere celor doi și a fost cea mai în măsură să observe exact cine și cum a aplicat loviturile.
În ceea ce-i privește pe ceilalți doi martori, paznicii și colegul său, și aceștia au relevat faptul că ambii inculpați au fost implicați în conflict, fără aprecia exact care dintre inculpați a aplicat lovitura cu cuțitul.
Apreciază că aceste probe sunt suficiente în temeiul art. 143.C.P.P. pentru a justifica luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul .
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor declarate ca nefondate.
Inculpatul precizează că nu a dat cu cuțitul ci a stat în căruță. Declarația dată de soția părții vătămate nu este reală și e normal să țină cu soțul ei.
Inculpatul precizează că paznicii care au dat declarații sunt prieteni cu partea vătămată și întind mese împreună aproape în fiecare săptămână. Dorește să fie audiați și martorii propuși de inculpați (, mai mulți), care au văzut realitatea. martorii nu au fost audiați. Recunoaște că el este cel care a lovit și cu cuțitul și cu furca.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr- fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și în conformitate cu art. 1491al.10 C.P.P. și art. 148 lit. f C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă inculpaților și pe o durată de 29 de zile de la 03.06.2008 până la 01.07.2008.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Cei doi inculpați în seara zilei de 11.04.2008, în jurul orelor 17,50 s-au deplasat cu o căruță în zona fabricii "" din cartierul - cu intenția de a lua fier vechi de la o cale ferată dezafectată.
În acel moment au fost surprinși de victima care era paznic în zonă. Inițial, între cei doi inculpați, pe de o parte, și victima, pe de altă parte, au avut loc discuții contradictorii, cu amenințări, care în final au degenerat în acte de violență exercitate de inculpați asupra lui, acte ce au constat în lovirea victimei cu o furcă de către și cu un cuțit de către celălalt inculpat.
În raport de împrejurările în care faptele au fost comise, de scopul urmărit, de gravitatea faptelor, propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vranceaa fost considerată întemeiată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143.Cod Penal p existând de altfel și unul din cazurile prevăzute de art. 148.
Cod PenalÎn speță, infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați, respectiv tentativa de omor prev.de art. 174 al.1 prevede Cod Penal o pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani.
Întrucât infracțiunile reținute în sarcina inculpaților în evidență caracterul și comportamentul violent al acestora, agresivitatea lor, toate acestea dovedesc un pericol concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă inculpații.
În consecință, s-a apreciat că față de inculpați sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.C.P.P.( există indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile reținute).
Totodată, s-a considerat că există cel puțin unul din cazurile prevăzute de art. 148.C.P.P. respectiv art.136, 146 lit.d și h
C.P.P.Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și.
În susținerea recursurilor inculpații au arătat că nu există temeiuri care să impună luarea măsurii arestării preventive.
Au susținut inculpații că au fost arestați preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, însă din concluziile certificatului medico-legal rezultă că nu s-a pus în pericol viața părții vătămate, ci aceasta a necesitat doar 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Au mai arătat inculpații că probele conduc la existența unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, impunându-se o schimbare încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180.
Cod PenalÎn concluzie inculpații au solicitat cercetarea lor în stare de libertate.
Recursurile sunt fondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată următoarele:
Inculpații și au fost arestați preventiv pe o durată de 29 zile pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174.p, reținându-se ca temeiuri pentru luarea acestei măsuri disp. art. 148 lit. f
C.P.P.Ca situație de fapt s-a reținut de către instanța de fond împrejurarea că în seara zilei de 11.04.2008, pe fondul unor discuții contradictorii, partea vătămată a fost lovit cu furcă de inculpatul și cu un cuțit de inculpatul.
Conf. disp. art. 148.C.P.P. măsura arestării preventive inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. și există vreunul din cazurile reglementate la art. 148 lit. - f
C.P.P.Dispozițiile art. 143.C.P.P. impun pentru luarea măsurii arestării preventive existența unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul comis o faptă prevăzută de legea penală.
Având în vedere și prevederile art. 148 lit. f este C.P.P. necesar ca probele sau indiciile temeinice să confirme presupunerea că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În speță, față de cei doi inculpați s-a reținut comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174.
Cod PenalAvând în vedere actele și lucrările dosarului considerăm, însă, că există dubii cu privire la încadrarea juridică corectă dată faptei, adusă ca învinuire inculpaților.
în vedere în principal concluziile certificatului medico-legal nr. 413/P/14.04.2008, ( fila 9 dos. ) și raportul de expertiză medico-legală nr. 135 B /09.05.2008 ( fila 11).
Din cele două acte medicale rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violențe corporale, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure necesitând pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, s-a mai precizat în raportul de expertiză medico-legală că leziunile produse părții vătămate nu au fost în măsură să-i pună în primejdie viața.
Se constată că actele medicale arătate mai sus nu confirmă o eventuală internare medicală părții vătămate.
. în parte punctul de vedere al reprezentantului Parchetului în sensul că la încadrarea juridică infracțiunii de tentativă la omor trebuie avute în vedere aspecte precum obiectele vulnerante folosite la lovirea victimei și zonele corporale vitale, asupra cărora au fost exercitate loviturile, însă de importanță majoră sunt și aspectele privind intensitatea loviturilor și urmările produse.
Ori, în condițiile în care loviturile aplicate victimei ar fi fost de mare intensitate, având în vedere și obiectele folosite, respectiv o furcă și un cuțit este clar că partea vătămată ar fi trebuit să prezinte leziuni grave care să impună concluzia punerii în primejdie a vieții.
Însă, în speță, actele și lucrările dosarului confirmă existența unor leziuni minore, ce au necesitat doar 7-8 zile de îngrijiri medicale fără impune internarea părții vătămate, situație ce ar putea exclude existența unei infracțiuni de tentativă la omor.
În acest sens concluzionăm că există mari dubii cu privire la încadrarea juridică corectă, ce ar putea fi dată faptei pentru care inculpații sunt cercetați, existând posibilitatea incidenței unei infracțiuni de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2.
Cod PenalOri, în condițiile în care s-ar ajunge la concluzia încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 al. 2.Cod Penal nu ar mai fi întrunite temeiurile necesare luării măsurii arestării preventive, respectiv cele prev. de art. 148 lit. f Cp.p., întrucât această infracțiune este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Având în vedere cele mai sus arătate considerăm că la acest moment nu sunt incidente temeiurile necesare luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați.
Considerăm, de asemenea, că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu inculpații în stare de libertate, neexistând la dosarul cauzei probe care să confirme împrejurarea că aceștia s-au sustras, sau s-ar putea sustrage în viitor de la urmărirea penală sau de la judecată.
Împrejurarea că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale nu poate conduce imediat la concluzia că se impune arestarea acestora, de importanță majoră fiind activitatea infracțională concretă ce face obiectul cauzei prezente.
Față de cele de mai sus se vor admite recursurile declarate de inculpații și.
Se va casa încheierea de ședință din 02.06.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Conform art. 1403alin. (7) Cod proc. penală, se va revoca măsura arestării preventive a celor doi inculpați și se va dispune punerea de îndată în libertate cestora dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de inculpații - fiul lui și, născut la 14.05.1969, în, jud. V, cu același domiciliu stabil, Cartier, CNP- -, și - fiul lui și, născut la 11.01.1988, în mun. R, jud.N, domiciliat în com., jud. B, CNP--, ambii fiind deținuți în Arestul V și în consecință:
Casează încheierea de ședință nr- din 02.06.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
În temeiul dispozițiilor art. 1403alin. (7) Cod proc. penală, revocă măsura arestării preventive a inculpaților și și dispune punerea de îndată a acestora în libertate dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 80 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /06.-
Tehnored. //2 ex. /06.06.2008
Jud. fond.-
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
