Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror șef Secția judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G și, în prezent reținuți în Arestul B, împotriva încheierii de ședință din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, G asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/09.07.2009, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 810/09.07.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții inculpați G și, întrebați fiind, pe rând, precizează că își mențin recursurile declarate în cauză.
Apărătorul recurentului inculpat precizează că inculpații doresc să dea declarație în recurs întrucât și-au schimbat poziția procesuală.
S-a procedat la ascultarea inculpaților, încheindu-se procese-verbale separate care s-au atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 03.07.2009 a Tribunalului Brăila și punerea de îndată în libertate a acestuia.
Consideră că, în cauză, condițiile prevăzute de disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, nu sunt întrunite cumulativ.
Într-adevăr, este vorba despre o faptă pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani dar, din punctul său de vedere, cea de a doua condiție, privind pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, nu este îndeplinită.
Solicită să se observe că fapta a fost comisă în luna decembrie 2008 și că s-a propus luarea măsurii arestării preventive în luna iulie 2009, deci după 7 luni.
Apreciază că pericolul social apare de la data săvârșirii infracțiunii și că măsura trebuia luată în luna decembrie 2008.
Dacă în perioada decembrie 2008-iulie 2009 acest pericol social nu a existat, este de neînțeles cum după 7 luni s-a ajuns la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere că părțile vătămate au dat declarații încă din luna decembrie 2008, consideră că se putea face propunerea de arestare preventivă chiar și în lipsa inculpaților. Cu ocazia soluționării propunerii de arestare s-a susținut că inculpații s-au sustras de la cercetări, dar nu s-a reținut acest temei la momentul luării măsurii arestării preventive.
Ținând cont de faptul că în această perioadă inculpatul nu a mai săvârșit vreo altă faptă penală, presupunerea că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică nu subzistă.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură restrictivă de libertate, respectiv interdicția de a părăsi localitatea, coroborat cu celelalte măsuri prev. de art. 145 Cod procedură penală.
Referitor la probele administrate în cauză, arată că au fost administrate numai probe împotriva inculpaților. Nu au fost audiați martori oculari, la dosar sunt numai declarații indirecte ale unor martori care indică două persoane, dar acestea nu au fost recunoscute din grup, după fotografii.
Susține că probele se administrează și împotriva inculpaților, dar și în favoarea acestora.
Art. 136 Cod procedură penală, care reglementează scopul măsurilor preventive, dă posibilitatea ca instanța să se orienteze către una din măsurile ce se pot lua față de un inculpat.
Apreciază că față de inculpat se poate lua măsura restrictivă de libertate, coroborată cu măsurile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală,pe care instanța le consideră necesare: să se prezinte la organele de urmărire penală, să nu ia legătura cu martorii, cu coinculpatul, cu părțile vătămate.
Pe de altă parte, inculpatul va avea posibilitatea să-și dovedească nevinovăția, să dovedească că declarațiile sale sunt conforme cu realitatea, să administreze probe care sunt în interesul soluționării corecte a cauzei.
Consideră că luarea unei astfel de măsuri nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Solicită să se observe că în cauză mai sunt de audiat cel puțin 5 martori oculari, care, din punctul său de vedere, ar fi trebuit audiați în această perioadă de 7 luni.
Apărătorul recurentului inculpat G, av., solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, punerea în libertate a inculpatului.
Consideră că la acest moment dosarul este "destul de subțire" în ceea ce privește probatoriul administrat.
Într-adevăr, în cauză că a trecut o bună perioadă de timp de la data comiterii faptei, că punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut la data de 20 februarie 2009, dată de la care nu a fost nicio probă.
Abia în urmă cu câteva zile au fost audiați inculpații, câțiva martori și s-a formulat propunerea de arestare preventivă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Solicită să se observe că în fața instanței de fond Parchetul nu a motivat propunerea de arestare preventivă, limitându-se la a cuprinde într-o singură frază o acuzație de tentativă la omor calificat, faptă deosebit de gravă care, din punctul său de vedere, până la acest moment nu a fost dovedită.
Consideră că ar trebui avută în vedere varianta prezentată de inculpat, alături de varianta inculpatului, care o completează. Consideră că această variantă trebuie să fie dovedită și să fie luată în considerare de către instanță în ceea ce privește nevinovăția inculpatului.
Susține că inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție și că o acuzație deosebit de gravă reținută în sarcina inculpatului trebuie dovedită.
În cauză mai sunt câțiva martori de audiat, martori care, din punctul său de vedere, pot crea convingerea organului de urmărire penală că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. Solicită punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, consideră că o măsură restrictivă de libertate, și anume, obligarea de a nu părăsi localitatea, cu stabilirea unor anumite condiții, ar fi mult mai indicată în acest caz și nu ar împieta cu nimic buna desfășurare a urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursurile declarate de inculpații G și sunt nefondate, iar încheierea de ședință din 03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Judecătorul instanței de fond, în mod legal și temeinic, cu respectarea disp. art. 1491în ref. la art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpaților G și, hotărârea pronunțată fiind întemeiată pe o evaluare corectă a probatoriului administrat până la acest moment, atât sub aspectul existenței unor indicii temeinice în accepțiunea prev. de art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către cei doi inculpați a faptei de care sunt acuzați, respectiv, tentativă la infracțiunea de omor calificat, cât și sub aspectul stării de pericol în care ar fi pusă ordinea publică prin lăsarea lor în libertate.
Astfel, în pofida poziției procesuale adoptată până la acest moment de către cei doi inculpați, săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat a fost motivată corect de către instanța de fond; s-a avut în vedere declarația părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor,.
Deci, pe de o parte, în ceea ce privește credibilitatea afirmațiilor părții vătămate, până la acest moment procesual, apreciază că nu există motive de îndoială. Acestea sunt susținute de declarațiile martorilor menționați, dar și de raportul medico-legal, care confirmă modalitatea în care au fost provocate leziunile, urmarea lor, aspecte care se coroborează cu cele declarate inițial cu privire la obiectele contondente folosite, locul și zona care a fost vizată.
Referitor la susținerea făcută astăzi, în sensul că propunerea s-ar fi făcut târziu și că fapta ar fi fost săvârșită în decembrie 2008, arată că este în parte confirmat acest lucru. Este adevărat că fapta s-a întâmplat în decembrie 2008, dar potrivit actelor medico-legale care există la dosar, la acel moment s-au efectuat, în principal, cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare gravă, ulterior, proba științifică a demonstrat că este vorba despre o altă infracțiune, ceea ce a determinat schimbarea încadrării juridice și ulterior schimbarea competenței procurorului.
Apreciază că în mod corect instanța a considerat că sunt întrunite disp. art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. Cod procedură penală - infracțiunea pentru care sunt cercetați cei doi inculpați este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Consideră, ca și instanța de fond, că acest lucru rezultă din gravitatea faptei săvârșite, dar și din posibilitatea declanșării unor puternice reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care cei doi inculpați sunt cercetați.
În consecință, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul recurentului inculpat, av., în replică, arată că urmărirea penală s-a început pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă și că nu s-a solicitat arestarea preventivă. Încadrarea juridică a faptei s-a schimbat în luna februarie 2009 și totuși până în luna iulie nu s-a solicitat arestarea preventivă. Se pune întrebarea de ce abia în luna iulie s-a apreciat că există pericolul social.
O altă problemă ar fi aceea că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se aibă în vedere că instanța era sesizată era propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților. Prin urmare, această cerere este o cerere pe care inculpatul o formulează în recurs.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Învederează că are doi copii minori în întreținere. Lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței dacă poate fi cercetat în stare de libertate. Arată că în situația în care fi lăsat în libertate va dovedi că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Solicită să se aibă în vedere că are familie care trebuie întreținută.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 03.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa dispus, în baza art. 1491alin. 10 în referire la art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților G și, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 03.07.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordonanța din 03.07.2009 dată în dosarul nr. 139/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților G și pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 al. 1 lit. i Cod penal, constând în aceea că la data de 26/27.12.2008, orele 0400, pe strada principală din localitatea, jud. B, inculpatul G, împreună cu inculpatul, au lovit-o pe partea vătămată în mod repetat cu corpuri dure (, de fier, pumn și picior), producându-i leziuni traumatice craniene care i-au pus în primejdie viața și care necesită pentru vindecare 55-60 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor (fractură de craniană).
Apreciind că inculpații se află în situația prev. de art. 148 al.1 lit. a și Cod procedură penală, procurorul a solicitat în condițiile art. 1491al.1 Cod de procedură penală luarea măsurii arestării preventive împotriva acestora.
Examinând propunerea parchetului prin prisma dispozițiilor legale care reglementează măsura arestării preventive, dar și prin prisma situației de fapt, tribunalul a considerat că nu pot fi reținute ca temei al arestării preventive dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, nefiind îndeplinite cerințele legii.
Prima instanță a reținut însă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, deoarece faptele presupus a fi săvârșite de inculpați sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G și criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul Gas usținut că în cauză nu sunt indicii temeinice privind săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât de la presupusa săvârșire a faptelor a trecut o lungă perioadă de timp, când s-au aflat în libertate.
Acest din urmă motiv, referitor la lipsa pericolului pentru ordinea publică, a fost invocat și de inculpatul.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele de urmărire penală efectuate până la această dată (respectiv: din declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, procesul-verbal de conducere în teren, planșele fotografice și declarațiile martorilor, - și ) rezultă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 și art. 681din Codul d e procedură penală, că la data de 26/27.12.2008, inculpații G și au lovit în mod repetat pe partea vătămată cu corpuri dure (, de fier, picior, pumn) cauzându-i leziuni grave, care i-au pus în primejdie viața.
Faptele presupus a fi săvârșite de inculpați constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 ref. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. i din Codul penal, care este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi săvârșită de inculpați, modalitatea deosebit de violentă în care aceștia au acționat, importanța valorilor lezate, urmările produse și, nu în ultimul rând, rezonanța unor astfel de fapte în rândul colectivității, în mod judicios prima instanță a considerat că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și de art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală - texte de lege în baza cărora a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați.
În consecință, Curtea reține că încheierea recurată, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților G și, este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G (fiul lui și, născut la data de 02.11.1964 în comuna Vinderei, jud. V, CNP -, domiciliat în B,-, - 52,. 2,. 29, în prezent reținut în Arestul B) și (fiul lui și -, născut la data de 30.06.1986 în B, CNP -, domiciliat în comuna, jud. B, cu reședința în B, cartier, -, - 1,. 25, în prezent reținut în Arestul B) împotriva încheierii de ședință din 03.07.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/16.07.2009
Tehnored. /2 ex./17.07.2009
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Petruș Dumitru
