Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva încheierii de ședință din 28.01.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA în dosarul - privind pe inculpatul
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 20/27.01.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Intimatul inculpat, întrebat fiind, precizează că menține declarația dată la TRIBUNALUL BRĂILA și că nu dorește să dea altă declarație în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază nelegală dispoziția instanței de fond de respingere a propunerii de arestare preventivă în ceea ce îl privește pe inculpatul
În cauză s-a propus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. S-a reținut faptul că la data de 26 ian. 2009, într-un bar din comuna, acesta a aplicat în urma unui conflict spontan cu partea vătămată i-a aplicat acesteia lovituri la nivelul capului cu un obiect metalic și i-a produs o serie de leziuni care nu i-au pus în primejdie viața, dar au avut ca efect o fractură craniană cu înfundare cominutivă cu consecința unor îngrijiri medicale de 25-30 de zile, dacă nu survin complicații.
Instanța de fond a reținut faptul că nu s-a făcut dovada existenței unui pericol real prezentat pentru ordinea publică de lăsarea în libertate a inculpatului și pentru aceste considerente a respins propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA.
Consideră că, în raport cu particularitățile cauzei, se impunea concluzia că această măsură era una necesară și întemeiată.
Are în vedere în acest sens împrejurările concrete în care a fost comisă această infracțiune. Astfel, între părți a existat un conflict de o durată îndelungată, relațiile dintre aceștia fiind tensionate de mai mult timp, nu a existat la acel moment nicio atitudine cu caracter provocator din partea părții vătămate. În ziua respectivă, conflictul între părți a început a se derula încă de la un moment anterior și chiar inculpatul în declarația dată în fața organelor de urmărire penală a precizat că după ce a avut primul conflict verbal cu partea vătămată în bar, a plecat acasă și după un anumit interval s-a reîntors și citează: "nu-mi dau seama de ce am luat rănguța cu mine, cred că a fost o nebunie în capul meu". Această explicație conduce la concluzia că inculpatul a luat hotărârea de a proceda în această modalitate încă de la un moment anterior întâlnirii cu partea vătămată și că nu a fost vorba despre o rezoluție infracțională spontană pe fondul conflictului verbal care a avut loc în momentul imediat anterior aplicării loviturilor.
De asemenea, instanța de judecată a făcut referire la faptul că încă nu a fost lămurită în mod definitiv care este încadrarea juridică corectă a faptei în condițiile în care din raportul de constatare medico-legală rezultă că nu a fost pusă în primejdie viața victimei.
Consideră că această concluzie nu are relevanță, raportat la obiectul pe care l-a folosit inculpatul - o din fier, iar din probele dosarului rezultă că este vorba de o cheie cu lungimea de 25- 27 cm, la modalitatea în care l-a folosit, prin aplicarea de lovituri puternice la nivelul capului și nu în altă zonă a corpului, iar intensitatea loviturilor este dovedită de faptul că s-a produs o fractură craniană cu înfundare a osului fracturat. De asemenea, nu este lipsită de relevanță împrejurarea că numărul de zile de îngrijiri medicale se poate modifica în viitor, dat fiind aspectul relevat de medici, acela că acest număr este esențial dependent de eventuala survenire a unor complicații pe parcursul procesului de vindecare.
Apreciază că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere toate aceste aspecte, să constate că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și să dispună arestarea preventivă, motiv pentru care solicită admiterea recursului în acest sens.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului ca nefondat.
În cauză se solicită admiterea recursului și în rejudecare instanța să ia față de inculpat măsura arestării preventive.
Temeiul juridic este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, care prevede două condiții ce trebuie avute în vedere de instanță pentru a lua măsura arestării preventive față de inculpat, respectiv pedeapsa să fie mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului să nu creeze premisa săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv să nu se aducă atingere ordinii publice.
Fără dubiu, la acest moment nu poate pune în discuție încadrarea juridică a faptei.
Se vorbește despre o tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i cod penal. Însă, în motivele de recurs nu s-a arătat situația de fapt exact reținută pentru a se putea aprecia existența intenției inculpatului de a omorî.
Astfel, nu în jurul orelor 1145-1200, așa cum se arată în motivele de recurs, intimatul inculpat intră prima dată în acel bar, ci în jurul orelor 1000, după care s-a întors acasă unde a efectuat diverse treburi în gospodărie. S-a întors în bar și atunci a avut loc un conflict spontan, așa cum se reține și în motivele de recurs. Acel conflict spontan a constat în ceea ce expune inculpatul în declarația pe care a dat-o în fața instanței: pe fondul unei altercații de natură verbală, inculpatul a fost lovit de către partea vătămată cu picioarele în piept, după care, așa cum rezultă din declarația sa, l-a împins pe partea vătămată cu mâna, iar cu mâna dreaptă i-a aplicat o lovitură. În raport de obiectul cu care a fost lovită partea vătămată, de locul aplicării loviturii s-ar putea discuta de o eventuală intenție de a omorî o persoană. Dar, dacă se analizează intenția inculpatului și modul în care s-a derulat incidentul, consideră că instanța nu poate reține intenția. Dacă partea vătămată ar fi decedat, fără dubiu se discuta despre infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Însă, a avut loc acel conflict spontan, după care partea vătămată s-a ridicat, a alergat după inculpat și a aruncat după acesta cu pietre, situație care nu rezultă din motivele de recurs.
S-a susținut că inculpatul avea în mână un obiect de a produce moartea și a aplicat o lovitură într-o zonă vitală, s-a făcut vorbire de intensitatea loviturilor și s-a făcut trimitere în special la raportul de constatare medico-legală existent la fila 7 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă 23-25 zile de îngrijiri medicală, în caz de evoluție favorabilă.
Învederează un aspect pe care nu îl poate proba la acest moment cu acte și anume, faptul că partea vătămată a fost vizitată la spital atât de către inculpat, cât și de familia acestuia, ocazie cu care au constatat că aceasta s-a ridicat din pat, fuma o țigară. Probabil, dacă se va reține infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, părțile se vor împăca.
Cea dea doua condiție, care trebuie îndeplinită în mod concret, indiferent de încadrarea juridică a faptei, este aceea că lăsarea în libertate să nu creeze pentru inculpat premisa săvârșirii de noi infracțiuni.
În motivele de recurs, contrar încheierii, se arată că este vorba de o infracțiune de tentativă de omor. Dacă este vorba de această infracțiune, pentru că așa a considerat Parchetul, este clar că există intenția de a ucide, dar nu este așa. Pericolul concret al lăsării în libertate este cu totul o altă împrejurare față de pericolul concret pentru ordinea publică.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are un copil minor, a fost încadrat în muncă, a aplicat aceste lovituri pe fondul unui conflict spontan, aspect reținut în motivele de recurs. A depus la dosar o caracterizare din partea Primăriei com., care atestă faptul că anterior acestui conflict cu partea vătămată, inculpatul s-a integrat normelor de conviețuire socială din mediul din care face parte.
Față de aspectele învederate, consideră că nu se poate discuta de un pericol real pentru ordinea publică.
Mai mult decât atât, încadrarea juridică la acest moment este cea prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal. Se presupune o relație de dușmănie pentru o perioadă de un an. Dacă într-adevăr acea relație de dușmănie a existat, această tensiune a fost susținută și de către partea vătămată. Dar nu împotriva oricăror persoane din comună inculpatul ar fi săvârșit alte infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar împieta cu nimic desfășurarea procesului penal, pentru că în această fază, urmează să se mai efectueze un singur raport de expertiză medico-legală și să se mai audieze doi martori la cererea inculpatului, pentru că Parchetul are deja martorii audiați, și urmează să fie întocmit rechizitoriu. Sustragerea nu se poate reține, așa cum se reține în motivele de recurs.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă ceea ce s-a întâmplat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 28.01.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA în dosarul - a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA privind arestarea preventivă a inculpatului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța de reținere nr.2/2009 din 27.01 2009 Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA dată în dosarul nr. 84/P/2009 s-a dispus reținerea inculpatului G, pe o durată de 24 ore începând cu data de 27.01.2009 ora 16.00 până la data de 28.01.2009 ora 16.00, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136.pr.pen. și art. 143.pr pen.
Reprezentantul Ministerului Publica reținut că, prin procesul verbal din 27.01.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului G pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit."i" Cod penal, constând în aceea că la data de 26.01.2009 între orele 14,30 - 15,00, în salonul cafe - bar SC SRL din satul -, sub influența alcoolului și în conflict spontan provocat cu partea vătămată, a aplicat acesteia cu un corp contondent (rănguță fier, tip cheie mecanică) două lovituri în cap, partea, producându-i leziuni traumatice, ce necesită 23-25 zile îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă, traumatismul cranio - cerebral nepunând în primejdie viața victimei.
Prin ordonanța din 28.01.2009 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, dată în dosarul nr. 84/P/2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit."i" Cod penal.
Pentru a dispune astfel, reprezentantul Ministerului Publica reținut că la data de 26.01.2009 între orele 14,30 - 15,00, în salonul cafe - bar SC SRL din satul -, sub influența alcoolului și în conflict spontan provocat cu partea vătămată, a aplicat acesteia cu un corp contondent (rănguță fier, tip cheie mecanică) două lovituri în cap, partea, producându-i leziuni traumatice, ce necesită 23-25 zile îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă.
Fiind audiat în cauză inculpatul Gar ecunoscut comiterea faptei reținută.
Analizând propunerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA de arestare preventivă a inculpatului G prin prisma motivelor invocate de reprezentantul Ministerului Public, a apărărilor formulate de inculpat și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1491alin. (1) pr.pen măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen, există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148.pr.pen și se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmării penale.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit."f" pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143.pr.pen. inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cum din probele de la dosar rezultă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, se apreciază că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen. aspect ce nu comportă discuții, dar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față este întrunită prima cerință a art. 148 alin. (1) lit."f" pr.pen. și anume inculpatul G este cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit."i" Cod penal, infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni, însă la dosarul cauzei nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; condiții care trebuie întrunite cumulativ, astfel cum rezultă din redactarea textului de lege.
De altfel, în propunerea de arestare preventivă, reprezentantul Ministerului Public nu a indicat în concret care sunt probele care dovedesc că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și în ce ar consta în concret acest pericol social, mulțumindu-se să arate că față de împrejurările concrete ale comiterii faptei, apreciază că există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Această ultimă cerință a textului de lege trebuie motivată în mod special, deoarece nu rezultă din pericolul social al faptei săvârșite și nici nu se confundă cu aceasta, ci trebuie constatată pe baza altor împrejurări privind, în principal, persoana făptuitorului.
Instanța a apreciat că pericolul social al faptei pentru comiterea căreia este cercetat inculpatul nu trebuie confundat cu pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, judecarea sa în libertate. Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Există pericol pentru ordinea publică, atunci când e posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din pr.pen. (persoana, drepturile și libertățile ei) ca urmare a activității infractorului posterioară faptei sau o reacție declanșată de fapta comisă de acesta.
În speță, inculpatul nu s-a sustras cercetării, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, a fost încadrat în muncă, astfel instanța va aprecia că existența pericolului social pentru ordinea publică nu este justificată. Din caracterizarea depusă de primarul comunei, județul B, rezultă că inculpatul are un comportament civilizat și are o bună conduită în familie și comunitate.
De asemenea, instanța a reținut că gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul poate constitui, prin raportare la pedeapsa cu care este sancționată fapta respectivă, doar prima cerință de la art. 148 alin. (1) lit."f" pr.pen. nu și cea de-a doua.
Indiferent de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, măsura arestării preventive poate fi luată numai în condițiile prevăzute de art. 1491.pr.pen. și când există cel puțin unul din cazurile prevăzute de art. 148.pr.pen. O interpretare contrară, ar însemna că în cazul cercetării infracțiunilor mai grave, măsura arestării preventive este obligatorie, ceea ce nu corespunde realității.
În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpatului G, instanța a reținut următoarele:
- inculpatul Gac omis infracțiunea pentru care este cercetat pe fondul unui conflict mai vechi cu partea vătămată. La data comiterii faptei, cei doi și-au adresat cuvinte jignitoare reciproc, iar ulterior inculpatul s-a înarmat cu o cheie metalică de îndreptat fier beton și a încercat să tranșeze în favoarea sa conflictul cu partea vătămată;
- încadrarea juridică dată faptei pentru care este cercetat inculpatul comportă unele discuții, deoarece potrivit concluziilor certificatului medico-legal întocmit sub nr. 91/E/27.01.2009 de Serviciul de Medicină Legală Județean G (fila 7 dosar urmărire penală), numitul, prezintă traumatism cranio cerebral minor, gradul II cu plagă contuză parietală, fractură cu înfundare cominutivă subiacentă, necesită pentru vindecare 23 - 25 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și nu a pus în primejdie viața victimei;
- inculpatul G nu este cunoscut cu antecedente penale și la dosar nu sunt dovezi că este o persoană violentă.
Având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit."f" pr.pen. instanța a respins propunerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA de arestare preventivă a inculpatului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA criticând-o pe motive de netemeinicie.
În susținerea recursului s-a arătat că în speță sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a susținut că pericolul pentru ordinea publică rezultă din elementele care circumstanțiază infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174- 175 alin. 1 lit. i Cod penal, din modul de acțiune al inculpatului, care demonstrează faptul că există riscul ca acesta să recurgă la comiterea altei infracțiuni cu violență și orice altă persoană să devină victima unei acțiuni ilicite, posibil chiar și partea vătămată, având în vedere răzbunarea inculpatului.
S-a mai arătat că trebuie să se aibă în vedere modul în care a acționat inculpatul, locul public și instrumentul contondent, vulnerabil folosit în agresionarea părții vătămate.
S-a solicitat casarea încheierii recurate și în rejudecare luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o durată de 29 zile.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa solicitat arestarea preventivă a inculpatului G, cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Ca temeiuri pentru luarea măsurii arestării preventive au fost invocate disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
. punctul de vedere al instanței de fond în sensul că, față de inculpat, nu este îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală.
Conform art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării preventive se poate dispune dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Textul de lege mai sus arătat impune existența unor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Așa cum a reținut și prima instanță, probele aflate la dosarul cauzei nu confirmă incidența condiției prev. de art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală.
Este adevărat că între partea vătămată și inculpat a avut loc un conflict spontan la data de 26.01.2009.
Astfel, pe fondul unor neînțelegeri, și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a aplicat părții vătămate două lovituri cu un corp contondent, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune în primejdie viața.
Pe baza acestei situații de fapt, a probelor administrate până în prezent (în perioada 26.01.2009-28.01.2009) Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa dispus începerea urmăririi penale și ulterior punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i Cod penal.
La acest moment se poate aprecia că fapta adusă ca învinuire inculpatului este gravă, însă așa cum arată și prima instanță, pericolul social al faptei nu trebuie confundat cu pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, dacă ar fi lăsat în libertate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, nu s-a sustras urmăririi penale, iar cu ocazia soluționării prezentului recurs s-a prezentat în instanță.
Fără a realiza la acest moment o analiză a fondului cauzei, așa cum a opinat și instanța de fond, încadrarea juridică dată faptei ar putea comporta unele discuții, prin raportare la concluziile certificatului medico-legal nr. 91/E/27.01.2009 aflat la fila 7 dosar urmărire penală; această situație reprezentând încă un argument în susținerea lipsei condiției prev. de art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală.
Nu poate fi primită susținerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA (menționată în motivele scrise de recurs) în sensul că aspectele reținute de instanță - vizând persoana inculpatului - urmează a fi avute în vedere de instanță, ulterior cu ocazia individualizării pedepsei întrucât:
- conform art. 136 alin. 8 Cod procedură penală (cu titlul marginal "scopul și categoriile măsurilor preventive"): alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
- la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă (situată în timp la doar câteva zile de la data comiterii presupusei fapte, când urmărirea penală nu este finalizată), nu se poate induce ideea că situația personală a inculpatului va fi avută în vedere ulterior cu ocazia individualizării pedepsei.
În această fază nu există încă certitudinea că urmărirea penală se va finaliza cu trimiterea în judecată a inculpatului, că acesta va fi condamnat, în cauză putându-se dispune și alte soluții, respectiv achitarea ori încetarea procesului penal, aceasta din urmă într-o presupusă ipoteză vizând o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptei.
Având în vedere și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, considerăm că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și prin lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva încheierii de ședință din 28.01.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA în dosarul - privind pe inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 08.12.1967 în satul, comuna, jud. B, CNP -, cu domiciliul în satul, comuna, jud. B).
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/04.02.2009
Tehnored. / 2 ex./13.02.2009
Fond:
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
