Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 231/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 1702/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 231/
Ședința publică de la 17 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT- reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 68 emisă de Baroul Ialomița - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv un mandat de liberare și arestare fără efect emis de autoritățile judiciare spaniole - în fotocopie - însoțit de traducerea în limba română legalizată.
Reprezentantul parchetului nu se opune probei solicitate.Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de recurentul inculpat prin apărătorul ales, luând act de depunerea acestora la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință prin care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, urmând a se constata că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri. În opinia sa, în propunerea de arestare și în încheierea pronunțată de Tribunalul Ialomița în mod eronat s-a reținut că sunt îndeplinite trei condiții prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 148 lit. Cod procedură penală, în sensul că inculpatul se sustrage cercetării penale în România, solicită a se avea în vedere înscrisul depus la dosar din care rezultă că a fost în libertate în Spania și are obligația de a se prezenta în fața judecătoriei în fiecare săptămână, în ziua de luni. Având în vedere această obligație față de autoritățile spaniole, inculpatul nu poate fi prezent în fața organelor judiciare române.
În ceea ce privește art. 148 lit. b Cod procedură penală, arată că din probele administrate până în prezent în dosarul de urmărire penală nu rezultă date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori. În dosar este vorba de simple convorbiri telefonice între membrii familiei și de nicăieri nu rezultă că recurentul ar fi influențat în vreun fel pe cineva pentru a-și schimba declarațiile.
Cu privire la cea de-a treia condiție - prevăzută de art. 148 lit.f Cod procedură penală - susține că cel pe care îl apără este cercetat în Spania pentru plângeri formulate de aceleași persoane care au formulat plângerile și în România.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,solicită respingerea recursului ca fiind nefondat. Din dosarul cauzei rezultă că inculpatul se ocupă cu traficul de persoane, dovadă fiind și prezența lui în Spania. Actul judiciar depus azi la dosar nu prezintă nici o relevanță în cauză, fiind un mandat de liberare din data de 16 martie 2008, nefăcându-se nici o referire la obiectul prezentei cauze și nefiind descrisă activitatea infracțională a recurentului, ci numai faptul că acesta are obligația de a se prezenta în fața judecătoriei. Ori, din considerentele acestei hotărâri rezultă că, dacă inculpatul ar fi vrut să răspundă chemărilor organelor judiciare române pentru fapta pentru care este cercetat,ar fi putut să o facă pentru că are obligația înștiințării organelor judiciare spaniole în cazul schimbării domiciliului. Așa fiind, scopul recurentului de a nu se prezenta în fața autorităților este acela de a se sustrage urmăririi penale.
În ceea ce privește reținerea temeiului prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală - acesta este dovedit de transcrierea convorbirii telefonice de la fila 130 dosar urmărire penală, iar faptul că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică rezultă din perseverența infracțională a acestuia, care atât în Spania cât și în România desfășoară activități ilegale.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea nr. 13 din data de 09.07.2009,pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomițaa admis propunerea Parchetului de pe lângă - - Biroul Teritorial Ialomița și, în baza art. 1491alin. 1, 10 și art. 150 alin. 1 teza a II-a C.P.P. a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, inculpatul fiind plecat din țară.
A dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 13 alin. 1 - 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001, reținându-se că a recrutat, transportat și cazat în Spania mai multe persoane majore și minore în scopul exploatării lor ( executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate) o lungă perioadă de timp, astfel că se poate vorbi chiar de o ocupație a inculpatului, aservirea victimelor prin fraudă și, mai ales, constrângere fizică și morală.
In conformitate cu prevederile art. 149 ind.l alin.l și alin. 10 cod procedură penală, judecătorul poate dispune arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală si există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 cod procedură penală.
Pe baza actelor și lucrărilor din dosarul de urmărire penală, s-a apreciat că, temeiurile invocate de parchet sunt aplicabile în cauză și față de temeiul general al luării măsurilor preventive, prevăzut la art. 136 cod procedură penală, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Astfel, există indicii temeinice în sensul art.681cod procedură penală și chiar probe, că inculpatul este autor al infracțiunilor pentru care este cercetat.
In acest sens sunt declarațiile martorilor (fila 41), (fila 42), (fila 53), (filele 44-50), ale persoanelor vătămate ( fila 155), ( fila 144), ( vol.III,fila 20 ), dovezi din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.
In cauză sunt cercetate și alte persoane, membri ai familiei.
In drept, faptele astfel cum a fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003, o infracțiune continuă de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.l și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și o infracțiune de trafic de persoane (minore) prev. de art. 13 alin. 1-3 teza a-II-a din Legea nr.678/2001, sancționate de legi speciale cu închisoarea de la 10 la 20 ani.
Referitor la cazurile prevăzute de art. 148 cod procedură penală, în care se poate lua măsura arestării preventive, apreciem ca și parchetul că inculpatul se află în situația de laart. 148 lit.a(inculpatul se sustrage de Ia urmărire - deși a fost citat în repetate rânduri și anunțat prin intermediul membrilor familiei, nu s-a prezentat la parchet ),art. 148 lit.b(există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți vătămate ori martori - a se vedea transcrierea interceptării convorbirilor telefonice - filele 130 și urm.) șiart.148 lit.(inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică)cod procedură penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.f cod procedură penală, tribunalul a apreciat ca ambele condiții ale textului sunt îndeplinite, atât cea
privind cuantumul pedepsei cât și condiția cumulativă a pericolului concret pentru
ordinea publică.
Condiția cuantumului pedepsei este evident îndeplinită pentru fiecare din infracțiunile menționate mai sus.
Cât privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică, instanța
constatat că, întrucât legiuitorul nu defineștepericolul concret pentru ordinea
publică,acesta trebuie apreciat în concret de către judecător, de la caz la caz.
In prezenta cauză, în evaluarea acestui pericol instanța are în vedere o serie
de date precum: valorile sociale de o deosebită importanță lezate, gravitatea și
urmările faptelor, atitudinea inculpatului (de sustragere de la urmărirea penală),
aspecte din care rezultă o potențială stare de pericol, un sentiment de insecuritate
indus în rândul colectivității, credința că aflat în libertate ar putea săvârși alte
fapte de același gen.
Dovezile aflate în dosarul de urmărire penală confirmă faptul că traficul de persoane s-a realizat prin înșelăciune, precum și prin violență, în unele cazuri; că inculpatul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale; că s-a orientat spre persoane cu o situație familială precară, lipsite de oportunitatea angajării în țară
într-un loc de muncă.
Luarea măsurii arestării preventive este justificată deoarece există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.
De altfel, Curtea Europeană a admis în ce privește criteriul protejării ordinii publice că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște - prin gravitatea și reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni, cum sunt și cele de față, pot suscita o tulburare a comunității de natură să justifice măsura arestării preventive (cauza Lettelier contra Franței).
Concluzionând, s-a considerat că măsura privativă de libertate este
proporțională cu scopul urmărit; respectă dispozițiile legale, respectiv art.136 cod
procedură penală și urmărește un scop legitim și anume prevenirea săvârșirii de
infracțiuni, protecția drepturilor și libertăților altor persoane.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul, prin apărător ales,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurentul a susținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148.C.P.P. avute în vedere de către prima instanță la luarea măsurii arestării preventive. Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 148 lit. a C.P.P. inculpatul a susținut că nu s-a prezentat în fața organelor judiciare române deoarece, conform înscrisului depus la dosar în recurs, are obligația de a se prezenta la autoritățile judiciare spaniole săptămânal, în fiecare zi de luni.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 148 lit. b C.P.P. a susținut că din convorbirile telefonice purtate între membrii familiei nu rezultă date că inculpatul ar fi încercat să influențeze pe cineva pentru a-și schimba declarațiile, iar sub aspectul condiției prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. a solicitat a se avea în vedere că este cercetat în Spania în stare de libertate pentru plângeri formulate de aceleași persoane care au sesizat și autoritățile române.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod întemeiat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. art. 148 lit. a, b, f C.P.P. art. 1491.C.P.P. și, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, prin ordonanța nr. 82/D/P/2007 din data de 09.04.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 13 alin. 1 - 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001, reținându-se, în fapt, că împreună cu alți membrii ai familiei a constituit un grup infracțional organizat ce a acționat coordonat, în scopul săvârșirii unor infracțiuni continuate de trafic de persoane - recrutarea, direct sau indirect, în anul 2007, la aceeași dată sau la intervale diferite de timp a mai multor persoane majore și/sau minore în scopul exploatării lor prin executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea dispozițiilor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
actelor de urmărire penală efectuate până la acest moment relevă existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală ce s-ar putea circumscrie unor acte de recrutare a mai multor persoane în scopul exploatării acestora prin modalitățile reținute.
Relevante în acest sens sunt declarațiile părților vătămate, și alții, declarații ce se regăsesc în volumul III al dosarului de urmărire penală, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul, înregistrate în mod autorizat, precum și ansamblul înscrisurilor aflate la dosar.
Totodată, prima instanță a apreciat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a, b, f C.P.P. în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, există date că a încercat să influențeze în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală este evidențiată în mod temeinic de faptul că, deși a fost citat în repetate rânduri și cunoaște despre aflarea prezentei cauze pe rolul organelor judiciare, nu a dat curs chemărilor făcute și nici nu a comunicat motivele pentru care nu se prezintă. Înscrisurile depuse la dosar în recurs, din care rezultă că ar avea obligația să se prezinte săptămânal la autoritățile judiciare spaniole, nu prezintă relevanță sub aspectul analizat, cât timp aceste înscrisuri au fost întocmite în luna ianuarie 2008 și nu rezultă dacă și în prezent subzistă în sarcina inculpatului obligația menționată.
Pe de altă parte, înregistrările convorbirilor telefonice purtate la data de 05.06.2008 între inculpat și, precum și declarațiile părților vătămate și evidențiază suficiente date din care rezultă că inculpatul a încercat atât direct, cât și indirect, prin intermediul membrilor familiei, să influențeze părțile vătămate, sugerându-le să dea declarații favorabile lui.
Sub aspectul pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică, Curtea reține că natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, modul organizat și coordonat în care inculpatul, alături de alte persoane, a recrutat mai multe persoane în scopul exploatării acestora, mijloacele presupus folosite în acest scop, respectiv inducere în eroare sau constrângere, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele de acest gen, mai ales în cazul în care intervin elemente de extraneitate ce evidențiază o atentă planificare și aplicare a planului infracțional se constituie în probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar determina o tulburare însemnată ordinii publice și ar afecta în mod negativ încrederea persoanelor afectate în promptitudinea și eficiența reacției organelor judiciare.
Împrejurarea că inculpatul a fost pus în libertate de către autoritățile spaniole nu prezintă relevanță sub acest aspect, deoarece presupusa activitate infracțională cercetată în prezenta cauză este amplă și implică un număr mare de persoane vătămate, neputându-se stabili, în această fază, o concordanță deplină cu faptele ce au făcut obiectul verificărilor în Spania. O atare împrejurare urmează a fi însă lămurită în faza de urmărire penală, dar ea nu împiedică, în prezent, posibilitatea luării măsurii arestării preventive raport de condițiile analizate anterior.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul este legitimată de motive pertinente și suficiente, ce justifică prevalența acordată interesului public în raport de dreptul inculpatului la libertate individuală.
Pentru aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile recurentului și legală și temeinică încheierea recurată sub toate aspectele, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 13 din data de 09.07.2009,pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.13 din 9.07.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./21.07.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Cristina Rotaru, Petre Popescu
