Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 25/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 25/2009
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentant de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 13/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul -, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul a depus la dosar note scrise.
Instanța, în temeiul art. 1403al. 3 Cod procedură penală, procedează la audierea inculpatului arestat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului -, avocat, depune la dosar memoriu cu motivele de recurs; fișa postului - șeful Corpului Executorilor Bancari; adeverința eliberată de BRD prin care se adeverește că doamna -, începând cu data de 02.05.2008 are contractul de muncă suspendat, în vederea creșterii copilului; decizia nr. 730/13.05.2009 a SC România SA prin care se suspendă de drept contractul individual de muncă al salariatului -, începând cu data de 13.05.2009; convenția de credit nr. 11/09.03.2007 încheiată între SC România SA și inculpatul - și soția sa; actul adițional nr. 1/15.02.2008 la convenția de credit nr. 11/09.03.2007; convenția de credit nr. 333/23.09.2005 încheiată între România SA și inculpat; un set de acte medicale privind minora inculpatului, acte de stare civilă și concluzii scrise.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului și cercetarea acestuia în stare de libertate.
Învederează instanței faptul că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a admis propunerea de arestare preventivă, considerând că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice, acea presupunere rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv este incident art. 148 lit. f Cod procedură penală, adică lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește pericolul social concret s-a reținut că acesta este unul ridicat, creându-se un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice prin împrejurarea că o persoană care încă funcționează în cadrul unei instituții bancare și asupra căreia planează suspiciunea săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul este cercetată în stare de libertate. Al doilea argument se referă la faptul că pericolul concret rezidă și din aceea că la momentul finalizării fragrantului inculpatul a încercat să distrugă o parte din probe prin înghițire, iar o altă parte din bani i-a ascuns într-un tub de plastic.
Consideră că se impune a se face distincție între privarea de libertate ca efect al pedepsei aplicate de către instanța sesizată cu fondul cauzei și privarea de libertate ca efect al aplicării măsurii arestării preventive, între pericolul social concret pentru ordinea publică (art. 148 lit. f C.P.P.) și pericolul social concret al infracțiunii pretins săvârșite (art. 254 Cod Penal), precum și între scopul pedepsei și scopul măsurii.
Referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică învederează instanței că inculpatul este acuzat de o infracțiune de pericol în legătură cu serviciu. Fiind o infracțiune de pericol însăși consumarea acesteia face imposibilă admiterea propunerii de arestare, atâta timp cât instanța de judecată nu a fost sesizată cu lit. b sau caa rt. 148 Cod procedură penală. În legătură cu sentimentul de insecuritate regăsit de către instanța de fond învederează că acesta este atenuat de sancțiunea disciplinară dispusă de către angajator împotriva inculpatului.
Învederează instanței că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu impietează scopului prevăzut de art. 136 al. 1 Cod procedură penală, având în vedere că întregul ansamblu probatoriu în acuzarea inculpatului este administrat.
Apreciază că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o altă infracțiune și nu cea pentru care s-a dispus arestarea preventivă, prezentând unui debitor posibilitatea acceptării plății în contul creditului, conform graficului de rambursare, dar acest lucru nu era posibil, inculpatul neavând în sfera atribuțiilor de serviciu reeșalonarea datoriei sau primirea plății conform graficului de rambursare.
Cu privire la măsurile solicitate în subsidiar, consideră că e important să se facă distincție că inculpatul este executor bancar și nu executor judecătoresc.
Față de situația personală a inculpatului, care are un copil minor în întreținere, cu o stare de sănătate precară, este în vârstă de 29 de ani, consideră că o măsură suficientă ar fi cercetarea inculpatului în stare de libertate și obligarea de a nu părăsi localitatea și țara. Solicită instanței să aibă în vedere în acest sens, deciziile pronunțate de Curtea de Apel București.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală. Arată că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, precum și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, raportat la infracțiunea comisă, la împrejurările comiterii infracțiunii, conduita ulterioară a inculpatului, care a negat scopul primirii sumei de bani. Apreciază că în mod corect s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că nu a solicitat niciodată nicio sumă de bani.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 13/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA cu privire la inculpatul - născut la 23.07.1979 în B și în baza art. 1491Cod procedură penală raportat la art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Potrivit art. 1491alin. 10 și 11 Cod procedură penală s-a dispus ca măsura arestării preventive să fie executată începând cu data de 11.05.2009 până la 09.06.2009.
S-a dispus ca dispozițiile încheierii să fie aduse la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 31/11.05.2009, conform art. 146 alin. 10 și art. 151 Cod procedură penală, cu începere de la data de 11.05.2009 până la 09.06.2009.
Conform art. 1371alin. 2 Cod procedură penală despre arestarea inculpatului a fost încunoștințată soția inculpatului, -.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În considerentele încheierii penale, Tribunalul Albaa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Din actele dosarului (declarația denunțătorului, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și, procesele verbale încheiate cu organele de cercetare cu privire la bancnote și modul în care s-au derulat cercetările în prezența martorilor asistenți cu ocazia predării banilor de către inculpat - fila 16-20, planșele fotografice și procesele verbale de transcriere a interceptărilor telefonice a inculpatului) rezultă indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul, având calitatea de executor bancar în cadrul România, a pretins și primit de la denunțătorul suma de 2000 lei în scopul de a tergiversa executarea silită a unui imobil aparținând acestuia din urmă, care este ipotecat în favoarea băncii.
Inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 11.05.2009, ora 2.45 până în data de 12.05.2009, ora 2.45.
În cauză sunt întrunite cerințele art. 143, 1491și art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice, presupunerea rezonabilă, că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea faptei comisă, creându-se un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice datorită faptului că asupra unei persoane care funcționează în cadrul unei instituții bancare planează suspiciunea săvârșirii infracțiunii de luare de mită în legătură cu atribuțiile de serviciu, este cercetată în stare de libertate.
Totodată, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă și din aceea că, la momentul realizării flagrantului, inculpatul a încercat să distrugă o parte din bani prin înghițire, iar o altă parte din banii ce au format folosul infracțiunii i-a ascuns într-un recipient cu cremă cosmetică.
Pentru aceste considerente, nu se impune luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive, respectiv cea de a nu părăsi țara sau localitatea în raport de criteriile prev. de art. 136 al. 1 și 8 Cod procedură penală, impunându-se măsura arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal și în raport de gravitatea faptei (faptele de corupție având o conotație socială negativă ridicată) care poate să creeze o imagine denaturată a moralității funcționarilor instituției bancare la care lucrează, în raport de persoana inculpatului, care a încercat să inducă în eroare organele judiciare, susținând în pofida probelor existente în speță - interceptări telefonice, fila 27 și declarațiile denunțătorului - că banii primiți au fost dați ca urmare a unui împrumut pe care inculpatul i l-a acordat denunțătorului, de conduita inculpatului, el încercând să distrugă banii prin înghițire, iar o parte i-a ascuns într-un recipient de cremă cosmetică. Aceste elemente sunt argumente mai puternice în favoarea alegerii măsurii privative de libertate, decât cele arătate de inculpat în favoarea lăsării în libertate, privind faptul că are un copil mic, soția aflându-se în concediu pentru îngrijirea copilului și lipsa antecedentelor sale penale.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal impus de art. 1403Cod procedură penală inculpatul -, aducându-i critici pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte, relevate atât în memoriul scris depus la dosar (fila 13-16), cât și în declarația dată în fața Curții, conform art. 1403al. 3 Cod procedură penală (fila 12), unde a prezentat versiunea sa asupra faptelor:
- pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea sa în libertate nu a fost evaluat în mod corect de către instanță, ignorându-se atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și considerentele de ordin personal: inculpatul are un copil de 1,2 ani în întreținere, este singurul membru al familiei care prestează activitate, beneficiază de o sănătate precară, etc.
- suspendarea sa din funcția de executor bancar, probată cu actele de la dosar (fila 21), cât și conduita socială anterioară ireproșabilă pot convinge asupra lipsei pericolului concret pentru ordinea publică și reprezintă garanții suficiente pentru adoptarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive.
În sprijinul celor expuse, au fost depuse la dosar înscrisuri doveditoare (filele 17-76).
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Tribunalul d e primă instanță a dispus luarea măsurii în considerarea dispozițiilor art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările dosarului, că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
2. Curtea reține că luarea măsurii a fost impusă în cauză de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de gravitatea sporită a acuzațiilor aduse (luare de mită), de circumstanțele concrete în care se presupune că s-a acționat și a fost depistată săvârșirea infracțiunii (modalitatea flagrantului), precum și de preponderența unor atari fapte în societatea actuală.
3. Curtea sesizează că, în condițiile date, lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea o așa numită "tulburare socială", constând în generarea unei reacții dure a societății, față de împrejurarea că persoane abilitate cu funcții de răspundere și asupra cărora planează săvârșirea unor acuzații grave, de corupție, acuzații ce diminuează considerabil încrederea indivizilor în probitatea și moralitatea funcționarilor instituțiilor bancare, sunt cercetate în stare de libertate.
4. Raportat la apărările formulate în fața Curții, vizând lipsa vinovăției sau, eventual, schimbarea naturii acuzațiilor, Curtea arată că faptele care au dat naștere la bănuielile în discuție nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație (vezi Murray vs Ucraina).
5. Curtea reține, raportat la actele și lucrările din dosar, că în cauză a fost respectată condiția existenței unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice arestarea inculpatului.
6. Curtea constată, de asemenea, că prin lăsarea în libertate a inculpatului, în acest moment al procedurilor, ordinea publică ar rămâne realmente amenințată.
Se apreciază că amenințarea este reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
7. Curtea consideră, așa cum a subliniat mai sus, că raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, la conduita efectivă a inculpatului cu ocazia organizării flagrantului (încercarea de a ingurgita bancnotele și de a le ascunde în recipientul cosmetic), în speță există motive pertinente și suficiente ce justifică privarea de libertate.
8. Fără a nega veridicitatea aspectelor de ordin personal invocate de inculpat (situația medicală a copilului său minor, a sa, situația materială precară, conduita socială anterioară adecvată) Curtea constată că necesitatea ocrotirii unui interes precumpănitor general al societății primează protejării celui privat, personal al inculpatului.
9. Curtea relevă, de asemenea, faptul că măsurile preventive mai puțin restrictive au fost analizate de către instanță prin prisma actelor de la dosar și considerate insuficiente pentru ocrotirea interesului de ordine publică ce impune detenția.
10. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 13/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./15.05.2009
jud. fond -
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Marius
