Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 27/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr-
172/2010
Încheierea nr.27
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București este reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19.2010 Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația de substituire de la fila 7 dosarului de recurs, pentru apărătorul din oficiu,cu delegația nr.003.50/22.2010, aflată la fila 6 dosarului de recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărător din oficiu, arată că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece cantitatea de droguri este mică, iar, la percheziția domiciliară, nu s-a găsit nimic, este bolnav, lucra, ca administrator al unei băcănii, și a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, rejudecând pe fond, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că instanța de fond, în mod corect, a stabilit că sunt îndeplinite atât cerința prevăzută de art.143, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice cu privire la comiterea faptei penale de către inculpat, respectiv denunțul, procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor și ale inculpatului, precum și condițiile prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, și anume pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura gravă a infracțiunii i din circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are un loc de muncă și este recidivist postexecutoriu, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că recunoaște și că nu are un loc de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 19.2010, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și, în consecință, în temeiul art.149/1, alin.10, Cod procedură penală, art.143, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 zile, respectiv 19.2010-16.II.2010, inclusiv, și, totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat, constatând, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar onorariul apărătorului din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
În motivare, judecătorul a arătat că sunt îndeplinite atât disp. art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta penală reținută în sarcina sa, și anume denunțul formulat de martorul-denunțător G, procesele-verbale de percheziție corporală asupra martorului-denunțător înainte și după prinderea în flagrant a inculpatului, procesul-verbal de înseriere a bancnotelor, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, însoțit de declarațiile martorului-asistent, procesul-verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică nr.916.604/18.2010, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, declarațiile inculpatului, cât și dispozițiile art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura și gravitatea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, determinate de împrejurările concrete de comitere, pe fondul amplorii deosebite a acestui fenomen infracțional, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este infractor primar. că măsura de prevenție nu poate fi înlocuită, atâta timp cât nu a rămas definitivă.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece cantitatea de droguri este mică, iar, la percheziția domiciliară, nu s-a găsit nimic, este bolnav, lucra, ca administrator al unei băcănii, și a avut o atitudine procesuală sinceră.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, rejudecând pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a propunerii de arestare preventivă, cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Curtea apreciază că, în mod corect, deși mai puțin motivat, instanța de fond a dispus luarea măsurii de arest preventiv față de inculpat.
Astfel, Curtea reține că, prin Ordonanța din data de 18.2010, din Dosarul nr.46/D/P/2010, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că pe data de 18.2010 a vândut martorului-denunțător G cantitatea de 0,17 grame de heroină, cu suma de 60 lei, compusă din bancnote anterior înseriate, găsită asupra sa. Prin Ordonanța nr.8, inculpatul a fost reținut pe data de 18.2010.
Curtea apreciază că, într-adevăr, este îndeplinită cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe, și nu doar indicii temeinice, după cum a stabilit judecătorul fondului, cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii reținută în sarcina sa, și anume denunțul și declarațiile martorului-denunțător G, care a arătat că în ultima perioadă de timp își cumpără drogurile necesare consumului propriu de la inculpat, procesul-verbal din data de 18.2010 privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 60 lei și procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 18.2010, ambele însoțite de declarațiile martorului-asistent -, raportul de constatare tehnico-științifică nr.916.604/18.2010, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, conform căruia cele trei doze de heroină conțin cantitatea de 0,17 grame de heroină.
Referitor la disp. art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, Curtea, din datele care caracterizează pe inculpat, reține că, deși are vârsta de 50 ani și afirmă că are 5 copii, nu are ocupație și nici loc de muncă, prin urmare nu are o sursă licită de venituri, însă este cunoscut cu antecedente penale, ultima condamnare fiind în anul 2005, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, fals în declarații, fals privind identitatea și uz de fals, toate în stare de recidivă postexecutorie, astfel că există posibilitatea reluării activității infracționale, aducătoare de venituri materiale imediate și importante. Împrejurarea că heroina vândută este în cantitate redusă, invocată de recurentul-inculpat, nu reduce periculozitatea acestuia, ci constituie o circumstanță reală, care va fi avută în vedere pe fond. Măsura arestării preventive oferă posibilitatea izolării vremelnice a inculpatului, pentru a-l împiedica, astfel, să comită noi infracțiuni, ori această temere față de o nouă manifestare infracțională nu rezultă din datele faptei penale, ci ale inculpatului.
În egală măsură, cu toate că judecătorul fondului nu a mai avut în vedere cerința prevăzută de art.136, alin.1, Cod procedură penală, Curtea apreciază că luarea măsurii arestării preventive este necesară pentru administrarea în bune condiții, inclusiv cu celeritate, a probelor.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19.2010 Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 19.2010 Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. și dact.: jud.
- Secția a II-a penală: jud..
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
