Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 3/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3034/2009)
ÎNCHEIERE NR. 3/
Ședința publică de la 4 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea Curții, recurentul inculpat arată că înțelege și vorbește limba română și nu are nevoie de serviciile unui traducător autorizat.
După ce i s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurentul inculpat arată că nu înțelege să dea declarații în fața Curții de Apel având în vedere că procurorul nu i-a adus la cunoștință învinuirea reținută în sarcina sa, urmând ca poziția sa fie exprimată în fața instanței de judecată, cu ocazia soluționării cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că inculpatul se află în executarea unei pedepse de 18 ani, din care a executat mai mult de 8 ani,nu este propozabil pentru liberare condiționată, iar acest dosar are alte conotații.
Susține că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, de vreme ce se află în regim de detenție, iar singura probă incriminatoare este o interceptare a unei convorbiri telefonice, care nu se coroborează însă cu alte mijloace de probă și nu este astfel suficientă pentru a dovedi vinovăția recurentului.
Astfel, de vreme ce inculpatul se află în stare de arest,iar din dosar rezultă perioada pe care o mai are de executat,nu apreciază oportună menținerea acestuia în stare de arest în dosarul de față.
În continuare consideră netemeinică încheierea Tribunalului București din perspectiva neîndeplinirii celei de-a doua condiții prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul inexistenței unui pericol concret pentru ordinea publică.
Conchizând,solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond în mod corect a reținut că față de inculpat subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și nu sunt reale criticile formulate de apărătorul ales la acest termen cu privire la neîndeplinirea în concret a dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală. Solicită a se observa că pentru faptele pentru care inculpatul este cercetat în prezent se impune a se reține că este incidentă și dovedită cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens solicită a se avea în vedere modalitatea de comitere a faptei, cantitatea mare de droguri ce a fost transportată, atitudinea inculpatului - care a refuzat să dea declarații în fața instanței până la acest moment -. Este adevărat că legea îi dă posibilitatea de a se prevala de dreptul la tăcere, dar pentru lămurirea aspectelor de fapt și pentru o mai bună administrare a justiției, recurentul avea posibilitatea să dea o declarație pentru a-și dovedi nevinovăția.
Un argument în plus pentru menținerea încheierii Tribunalului București îl constituie și circumstanțele personale ale recurentului - care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 19 ani tot pentru comiterea infracțiunilor privitoare la regimul și circulația drogurilor de mare risc.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către stat.
Recurentul inculpatvând ultimul cuvânt,arată că a formulat cereri pentru transferarea sa în Turcia și nu înțelege care este pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta, atâta vreme cât se află în stare de arest. Solicită admiterea recursului astfel cum, a fost susținut de apărătorul său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 21.12.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și în baza art.1491Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, de la 21.12.2009 până la 18.01.2010, inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, având în vedere declarațiile martorilor audiați, procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, transcrierea interceptărilor audio și restul actelor de urmărire penală, a concluzionat că există indicii temeinice de natură a forma bănuiala că inculpatul are implicare în activitatea infracțională care face obiectul anchetei penale.
Totodată, tribunalul a reținut că este probată existența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pe de o parte n-ar exista probe certe de vinovăție, iar pe de altă part s-a reținut greșit că ar exista cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală în condițiile în care se află în stare de detenție, executând o pedeapsă de 18 ani închisoare.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
1. Față de inculpat s-a început urmărirea penală și s-a prins în mișcare acțiunea penală sub aspectul infracțiunii prev.de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 iar din datele rezultate în cursul instrucției penale au rezultat indicii temeinice, apte să justifice bănuiala că inculpatul a săvârșit fapta penală pentru care este cercetat.
Cum din perspectiva dispozițiilor art.1491Cod procedură penală și art.5 paragraf 3 CEDO, în această fază a procesului penal, pentru a se lua măsura preventivă a arestării, certitudinea probelor nu este o condițiesine qua non, fiind suficiente indiciile temeinice (în sensul art.681Cod procedură penală), Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond, că sunt realizate exigențele impuse de art.143 Cod procedură penală, astfel că sub acest aspect va privi critica recurentului ca nefondată.
2. Cu privire la existența cazului prevăzut de asrt.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea constată că este îndeplinită dubla condiție impusă de lege.
Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea în legătură cu care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani.
Deasemenea, instanța apreciază că analizat din perspectiva criticilor stabilite de art.136 alin.8 Cod procedură penală pericolul pentru ordinea publică ce-l prezintă inculpatul este cât se poate de real.
Împrejurarea că inculpatul se află în stare de detenție, fără perspectiva unei puneri imediate în libertate nu constituie o împrejurare de natură a diminua sau demonstra lipsa de periculozitate a acestuia, ci dimpotrivă.
În această ordine de idei, Curtea notează în primul rând că în semnificația sa sintagma "ordine publică" este strâns legată de ordinea de drept și reprezintă starea de legalitate prin care se asigură siguranța persoanei, și bunurile acesteia și a comunității.
Protecția împotriva stării de pericol pentru ordinea publică trebuie să se realizeze indiferent dacă vine de la persoane aflate în stare de detenție sau de la persoane aflate în stare de libertate.
Pe de altă parte în cauză există indicii temeinice că inculpatul chiar în stare de detenție a organizat intrarea în țară a unor cantități importante de heroină, astfel încât instanța concluzionează că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică.
Cu alte cuvinte, în mod judicios, a apreciat instanța de fond că există probat cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
3. Sub aspectul legalității luării măsurii se constată că au fost respectate garanțiile procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Proces-verbal
pentru grefier - transferată la o altă secție,
semnează GREFIER,
red.
dact. 2 ex./20.01.2010
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Florică Duță
