Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 3/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 3/2010
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
- Serviciul Teritorial Alba - reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpații și împotriva Încheierii nr. 3 din 20 Ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr., având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați în stare de detenție - Arest IPJ A - și, ambii prin apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, raportat la prevederile art. 38514alin 1 coroborate cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpaților dreptul de a fi ascultați de către instanța de recurs sau de a nu da nici o declarație, atrăgându-li-se totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
La întrebarea instanței, inculpații recurenți, având pe rând cuvântul, declară că nu doresc audierea, sens în care uzează de prevederile art. 70 Cod procedură penală privind dreptul la tăcere.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți declară că nu mai are alte cereri.
Procuror, de asemenea, nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat ales al inculpaților recurenți, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor așa cum a fost motivate, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să fie pronunțată o soluție de revocare a măsurii arestului preventiv cu privire la inculpați și să se dispună punerea acestora în libertate. Cu privire la inculpatul, față de prevederile art. 197 Cod penal și infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, deși acestea sunt infracțiuni grave, măsura arestului preventiv este una de excepție. Pentru infracțiunea de viol, apreciază că nu există plângerea prealabilă a victimei pentru fapta săvârșită în luna iunie 2009, sens în care până la acest moment rezultă dubii cu privire la vinovăția inculpatului, din declarațiile date de partea vătămată rezultând faptul că aceasta s-a dus și s-a întâlnit de bună voie cu inculpatul, știind că acesta i-a propus să întrețină raporturi sexuale, sens în care ar fi vorba despre o infracțiune de act sexual cu o minoră, care prevede o pedeapsă în limite mult mai mici. Din probațiunea administrată, respectiv și din filmul înregistrat pe telefonul mobil, nu rezultă că actul sexual ar fi fost făcut prin constrângere și nu este clar în ce privește consimțământul victimei. În concluzie, raportat la infracțiunile puse în sarcina inculpatului, cu privire la regimul armelor și munițiilor, solicită să se observe dacă arma este funcțională sau nu, solicitând admiterea recursului și pentru aceasta cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Cu privire la inculpatul, raportat la propunerea DIICOT apreciază că aceasta este una tendențioasă întrucât din filmare se observă doar doi inculpați, acești doi întreținând raportul sexuale cu minora, nu rezultă constrângerea, iar faptul că aceștia, deși trebuiau să cunoască vârsta victimei - clasa a VIII, pentru această infracțiune nu se impune arestarea având în vedere că victima a părăsit de mult cursurile școlii și frecventa în mod curent barul părinților săi. Solicită astfel admiterea recursului declarat și de acest inculpat având în vedere și circumstanțele personale, în sensul că acesta urma a-și da bacalaureatul.
Procuror, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarat de inculpați, apreciind că subzistă toate temeiurile avute în vedere în încheierea penală atacată cu privire la luarea măsurii arestului preventiv, iar inculpatul este recidivist, este cel care a inițiat săvârșirea infracțiunilor din iulie 2009, determinând partea vătămată, prin violență, să întrețină raporturi sexuale, infracțiune pe care acesta o reeditează în octombrie 2009. Cu privire la inculpatul, acesta a fost acela care a filmat actul sexual cu minora de pe telefonul mobil, urmând a amenința-o pe aceasta cu publicarea filmului pe -. Concluzionând, lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol pentru ordinea publică, sens în care se impune menținerea măsurii arestului preventiv.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită lăsarea lui în stare de libertate și susține că nu a amenințat partea vătămată.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin încheierea penală nr. 3/20.01.2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara iar în baza art. 143, art. 148 al. 1 lit. d și f și C.P.P. art. 149/1 s C.P.P.-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 1, al. 2 lit. a și al. 3.Cod Penal pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 21.01.2010 și până la data de 18.02.2010, iar în baza art. 143, art. 148 al. 1 lit.f și C.P.P. art. 149/1 C.P.P. arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 1, al. 2 lit. a și al. 3.Cod Penal și a infracțiunii prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.01.2010 și până la data de 18.02.2010.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 200 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara, a înaintat propunerea de arestare preventiva a inculpaților și, propunere înregistrata la aceasta instanță sub nr-.
În motivarea propunerii s-a arătat că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpații, au întreținut, prin constrângere, raporturi sexuale cu partea vătămată, în vârstă de 14 ani și, totodată au înregistrat, cu telefonul mobil, actele sexuale și au deținut aceste înregistrări pe telefoane.
S-a arătat că faptele constituie infracțiunile prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit."a" și alin. 3 pen. si, respectiv, infracțiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în drept fiind invocate art.149/1 si art.148 al.1 lit."d și f"
C.P.P.Din examinarea actelor aflate în dosarul de urmărire penală, a declarațiilor inculpaților si a concluziilor puse în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 25.07.2009, partea vătămată, a întreținut, prin constrângere și amenințare, acte sexuale normale cu inculpații și, precum și cu învinuitul. fapta a fost înregistrată cu telefonul mobil de către inculpatul și învinuitul, ultimul ștergând ulterior înregistrarea.
În speță sunt prezente suficiente date care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis o faptă care este prevăzută de legea penala în cuprinsul art. 197 alin. 1, alin. 2 lit."a" și alin. 3 pen. și art. 51 din Legea nr. 161/2003, infracțiuni pedepsite cu închisoare între 10 și 25 de ani si respectiv 3-12 ani, pentru ambele fiind prevăzută și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Tribunalul apreciaza că in raport de modul de concepere a activității infracționale, inculpatul fiind cel care a inițiat activitatea infracțională și care, profitând de imaturitatea părții vătămate specifică vârstei, a ademenit-o pe aceasta la locul săvârșirii faptei ( o pădure în apropierea satului) și unde, împotriva voinței acesteia, împreună cu ceilalți doi (inculpat și învinuit) au întreținut raporturi sexuale normale, în raport de relatiile sociale încălcate de inculpați prin săvârșirea unei fapte deosebit de grave (viol în forma agravată prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit."a" și alin. 3 teza I pen.) lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol social pentru ordinea publica prin crearea unui sentiment de insecuritate si neîncredere in buna desfășurare a actului de justiție.
Chiar dacă fapta a fost săvârșită la data de 25.07.2009 nu se poate reține că sentimentul de insecuritate în rândul opiniei publice s-a disipat în condițiile în care fapta a fost descoperită recent, după data de 10.01.2010 dată la care a fost ridicat telefonul mobil aparținând inculpatului în cadrul unei acțiuni pentru prevenirea infracțiunilor silvice (7 ), iar a doua zi a fost făcută o sesizare telefonică anonimă cu privire la imaginile video stocate în memoria telefonului ridicat.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că ar putea persista în sfidarea legii.
Apărarea inculpaților în sensul că nu este vorba despre infracțiunea de viol ci despre un act sexual cu un minor nu poate fi reținută în condițiile în care imaginile înregistrate pe cardul de memorie al telefonului aparținând inculpatului, sunt elocvente. Aceasta se coroborează nu doar cu declarația părții vătămate ci și cu declarația învinuitului minor, față de care procurorul, în baza atribuțiilor exclusive în această fază procesuală, nu a formulat propunere de arestare preventivă. Chiar și inculpatul nu declară că partea vătămată ar fi fost de acord ci doar că nu s-a opus, însă lipsa de opoziție, trecând peste refuzul evidențiat înregistrările video din telefonul inculpatului, echivalează, în opinia Tribunalului, cel puțin cu anihilarea voinței psihice a părții vătămate în condițiile în care aceasta era singură, dezbrăcată, într-o pădure aflată la marginea satului iar agresorii erau în număr de trei.
De asemenea, apărarea invocată de inculpatul cu referire la propunerea părții vătămate de a întreține raporturi sexuale în schimbul "ștergerii unei datorii" este nu numai nefondată dar și neserioasă și nu justifică și prezența celorlalți doi (inculpat și învinuit) la locul săvârșirii faptei și nici înregistrarea, cu telefonul mobil, a actului sexual.
Același inculpat declară că nu a știut vârsta părții vătămate în condițiile în care aceasta ar fi spus că are 16 ani, însă tot el declară, că locuiește în același sat cu partea vătămată și o cunoaște pe aceasta de foarte mult timp, încă de când era copil mic, astfel că nici această apărare nu are suport real și nu poate fi reținută de instanță.
De altfel, inculpatul a hărțuit-o în mai multe rânduri pe partea vătămată cu mesaje cu tentă sexuală și chiar a mai încercat să o violeze pe aceasta și în luna octombrie 2009 când, pe fondul consumului de alcool și profitând de lipsa părinților aflați la barul pe care îl dețin în sat, a intrat peste partea vătămată în casă iar aceasta a fost nevoită să se ascundă în podul casei.
Același inculpat nu este la prima întâlnire cu legea penală, aspect reliefat de cazierul depus la dosar unde se constată că fapta a fost săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 585/2007 a Judecătoriei Brad.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta încearcă să minimalizeze participația sa, declarând că a fost în eroare cu privire la consimțământul părții vătămate, în sensul că inculpatul i-ar fi spus că a plătit-o pe partea vătămată în schimbul actului sexual și că aceasta nu s-a opus, ambele apărări fiind înlăturate de instanță raportat la conduita fără echivoc a părții vătămate în ceea ce privește refuzul de a întreține raporturi sexuale cu inculpatul pe care chiar l-a amenințat că-l spune tatălui său. Nu trebuie omis faptul că tatăl inculpatului și tatăl părții vătămate sunt rude de gradul IV, fiind veri primari. Același inculpat, pentru aod etermina să coopereze a amenințat-o că postează înregistrările făcute în timpul actului sexual pe. (declarația învinuitului coroborată cu cea a părții vătămate).
Împotriva inculpaților s-a început urmărirea penală prin rezoluția procurorului din data de 15.01.2010 iar prin ordonanța din 20.01.2010 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva celor doi inculpați pentru infracțiunile prev. de art. 197 alin.1, alin. 2 lit."a" și alin. 3 pen. și art. 279 alin. 1 pen. (pentru inculpatul ) și art. 197 alin.1, alin. 2 lit."a" și alin. 3 pen. și art. 51 din Legea 161/2003 pentru inculpatul.
Cei trei inculpați au fost reținuți pentru 24 de ore, începând cu data de 20.01.2010, orele 12.45, în baza ordonanțelor procurorului nr.1 și 2.
În ceea ce privește infracțiunea privind regimul armelor și munițiilor, reținută de procuror în sarcina inculpatului, aceasta nu poate fi analizată de instanță în cadrul motivelor de arestare preventivă, în condițiile în care nu există la dosar cu privire la arma și muniția aferentă care să stabilească dacă acestea sunt sau nu funcționale, urmând ca pe parcursul urmăririi penale să se stabilească dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen, nemotivat, inculpații și.
Oral, prin apărătorul ales inculpații au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se pronunța o soluție de revocare a măsurii arestului preventiv și a se dispune punerea lor în libertate.
În motivarea recursului declarat de inculpatul se susține că față de prevederile art. 197 Cod penal și infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, deși acestea sunt infracțiuni grave, măsura arestului preventiv este una de excepție.
În ce privește acuzația privind săvârșirea infracțiunii de viol se apreciază că nu există plângerea prealabilă a victimei pentru fapta săvârșită în luna iunie 2009, sens în care până la acest moment rezultă dubii cu privire la vinovăția inculpatului. La fel, din declarațiile date de partea vătămată rezultă faptul că aceasta s-a dus și s-a întâlnit de bună voie cu inculpatul, știind că acesta i-a propus să întrețină raporturi sexuale, sens în care ar fi vorba despre o infracțiune de act sexual cu o minoră pentru care limitele de pedeapsă sunt mai mici.
De asemenea, din probațiunea administrată, respectiv și din filmul înregistrat pe telefonul mobil, nu rezultă că actul sexual ar fi fost făcut prin constrângere și nu este clar în ce privește consimțământul victimei. În concluzie, raportat la infracțiunile puse în sarcina inculpatului, precum și cu privire la regimul armelor și munițiilor se solicită a se observa dacă arma este funcțională.
În motivarea recursului declarat de inculpatul se susține că propunerea DIICOT de luare a măsurii arestării preventive a acestuia este una tendențioasă întrucât din filmare se observă doar doi inculpați, acești doi întreținând raportul sexuale cu minora și nu rezultă constrângerea. Faptul că inculpații, deși trebuiau să cunoască vârsta victimei, pentru această infracțiune nu se impune arestarea preventivă a inculpatului având în vedere că victima a părăsit de mult cursurile școlii și frecventa în mod curent barul părinților săi. Se solicită a se ține seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că acesta urma a-și da bacalaureatul.
Curtea de APEL ALBA IULIA examinând recursurile declarate de inculpații și prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
Față de inculpații recurenți s-a solicitat de către DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara, luarea măsurii arestării preventive pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 al. 1, al.2 lit. a și al. 3.Cod Penal și art. 279 al. 1.în Cod Penal ce-l privește pe inculpatul și, respectiv, art. 197 al. 1, al.2 lit. a și al. 3.Cod Penal și art. 51 din Legea nr. 161/2003 în ce-l privește pe inculpatul.
Conform art. 149/1 arestarea C.P.P. preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale poate fi dispusă atunci când sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. există vreunul dintre cazurile prev. de art. 148.C.P.P. și se consideră că este în interesul urmăririi penale a se dispune această măsură.
Rezultă deci că o primă condiție necesară pentru a se dispune arestarea preventivă a unui inculpat este cea referitoare la existența unor probe sau indicii temeinice că acesta ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală. O altă condiție vizează existența unuia din cazurile prev. la art. 148.C.P.P. iar ultima condiție se referă la bunul mers al urmăririi penale.
În speță Tribunalul Hunedoaraa dispus arestarea preventivă a inculpaților recurenți apreciind că în cauză există indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt acuzați, au săvârșit fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și lăsarea în lor libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune.
Față de actele existente la dosarul cauzei soluția pronunțată de Tribunalul Hunedoara este legală și temeinică.
Motivele de recurs ale inculpaților recurenți vizează în principal nevinovăția lor. Este de remarcat că în această fază a procesului penal instanțele de judecată nu se pot pronunța asupra vinovăției unor persoane acuzate de săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, instanțele putând doar să se pronunțe dacă în cauză există indicii temeinice că persoanele acuzate ar fi săvârșit faptele ce li se impută, aceste fapte sunt pedepsite de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în lor libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, precum și dacă există alte cazuri dintre cele prev. de art. 148.
C.P.P.În ce privește existența indiciilor temeinice că inculpații recurenți ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați, Curtea constată că din actele existente la dosarul cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit aceste fapte, astfel că sub acest aspect soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Se apreciază ca îndeplinite și condiția privind pericolul concret pentru ordinea publică. Astfel, față de acuzațiile ce li se aduc inculpaților, de modalitatea în care se presupune că s-ar fi săvârșit faptele, de vârsta părții vătămate, Curtea apreciază ca îndeplinită și condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpați. Pericolul concret este relevat și de rezonanța socială negativă că asemenea fapte sunt cercetate cu inculpații aflați în stare de libertate.
Apărările inculpaților referitoare la faptul că nu ar fi constrâns victima să întrețină relații sexuale, că nu cunoșteau vârsta victimei și că de la data la care s-ar fi săvârșit fapta a trecut o perioadă mai lungă de timp, nu au relevanță în actuala fază a procesului penal atâta timp cât condițiile cerute de lege pentru a se dispune arestarea lor preventivă sunt îndeplinite. La fel, nu prezintă relevanță nici aprecierea inculpaților referitoare la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite, în condițiile în care în cauză există indicii temeinice că ar fi săvârșit o faptă penală suficient de gravă pentru care se poate dispune arestarea preventivă.
În ce privește circumstanțele personale invocate de către inculpații recurenți, acestea vor fi avute eventual în vedere dacă în urma desfășurării procesului penal se va constata vinovăția inculpaților.
Față de cele expuse și constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. inculpaților și vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului fiecare suma de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 3/20.01.2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numiții recurenți să plătească statului suma de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - (delegație) - - - -
Semn. Președinte
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/27.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
