Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 30/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 30/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 14 mai 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Radu G -
GREFIER: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - - procuror șef Secție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 4 din data de 10 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 3o4 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpatul, în stare de arest ( deținut în Arestul IPJ B ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art.70 alin 1 Cod procedură penală procedează la identificarea inculpatului, iar în temeiul art.70 alin 2 Cod procedură penală aduce la cunoștință acestuia faptul că poate sau nu să dea declarație în fața instanței de recurs și că cele declarate pot fi folosite împotriva sa.
Recurentul inculpat declară că își menține declarațiile date până în prezent, că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, întrebați fiind, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărător al recurentului inculpat pentru că nu a constatat deficiențe de procedură se va referi la câteva chestiuni ce țin de fondul recursului declarat de inculpat împotriva încheierii nr.4 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Apreciază că instanța de fond a preluat, necritic, anumite idei expuse în propunerea parchetului de arestare preventivă a inculpatului.
Aceste elemente de critică pe care el le are în vedere, vizează pericolul concret pentru ordinea publică - așa cum este definit in art 148 lit f Cod procedură penală. În ceea ce privește aprecierea dacă există pericol concret pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere mai multe coordonate - starea originară a omului care este starea de libertate și, în concret, faptul că un inculpat trebuie să participe într-un proces just, echitabil, într-o asemenea manieră, astfel încât să - i fie respectate drepturile sale fundamentale. Or, libertatea este una din categoriile generale alături de adevăr, bine, - valori fundamentale pe care se structurează personalitatea fiecărei entități umane.
Ca să se discute dacă libertatea este asigurată în mod direct, concret, real, se poate observa acum dacă s-a apreciat just când s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
Consideră că instanța s-a grăbit când a preluat propunerea procurorului, pentru că nu există pericol pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel, instanța a preluat două susțineri ale procurorului, una dintre acestea privind faptul că pericolul lăsării în libertate rezidă în nașterea in conștiința populației a ideii ca asemenea fapte tratate cu severitate de legiuitor, sunt trecute cu vederea de organele judiciare.
Aprecierea că prin lăsarea în libertate a inculpatului - care a fost prins cu 2 pliculețe de 30 gr de - se creează ideea injustiției in conștiința largă a populației, că ar constitui pericolul concret de care vorbește legiuitorul, i se pare o translatare ideatica de la o idee la alta, de la un concept la altul, nesusținută rațional.
Pericolul concret pentru ordinea publică ar trebui tradus la nivelul mentalului, în sensul că el, fiind lăsat în stare de libertate, creează un climat de insecuritate, de nesiguranța pentru ordinea civică, pentru populație și atunci justiția trebuie să introducă.
Referitor la coordonata a doua ce vizează scopul măsurii preventive în Codul d e procedură penală se vorbește de " buna desfășurare a procesului penal", scop care este dedus din prevederile art 136 alin ultim Cod procedură penală, fiind definit, după părerea sa, de art 1 al aceluiași text de lege, susținând că scopul procesului penal se poate realiza și fără arestarea preventivă a inculpatului.
În practica judiciară, cu predilecția a organelor de urmărire penală, se încearcă în multe procese să se creeze o regulă din starea de libertate în cea de arest și nu invers, cum ar fi normal, trebuind a se ține seama și de principiul prezumției de nevinovăție.
Procurorul afirmă, la un moment dat, că urmărirea penală nu este completă și că această măsură vizează soluționarea cu celeritate și în bune condiții. Cu privire la această din urmă sintagmă apreciază că a fost avută în vedere univoc, unilateral, de organul de urmărire penală pentru ca inculpatul să fie în arest, să fie oricând la dispoziția organului de urmărire penală. Această chestiune este criticabilă din perspectiva dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Față de considerentele de mai sus, dar nu in ultimul rând ținând seama și de faptul că inculpatul este student în anul IV, că provine dintr-o familie serioasă și vizibilă în mediu social, cu poziții socio - profesionale, solicită a se dispune judecarea inculpatului în stare de libertate.
De asemenea, și dacă ar înlătura prezumția de nevinovăție, consideră că sunt alte motive care să ducă la o soluție în sensul judecării inculpatului în stare de libertate, sunt prevederile art. 16 Cod procedură penală pe care le-a invocat (fiind convins că inculpatul va beneficia de o cauză de punitate legală).
Referitor la măsurile profilactice, arată că inculpatul a declarat în fața instanței că dorește să urmeze, pe viitor, niște cursuri de consiliere, deci deja el a intrat în acest proces de reinserție socială, a conștientizat deplin ce trebuie să facă mai departe, spunând că nu i se întâmplă nimic dacă o perioadă mai mare în timp nu consumă droguri.
În concluzie, dacă ar fi în stare de libertate, inculpatul s-ar putea înscrie în programul de supraveghere, de consiliere.
Pe lângă acestea, solicită a se analiza și modul accidental în care a săvârșit infracțiunea - a văzut pe internet despre "efectul ciupercilor magice" și a fost curios să încerce - și, în consecință, să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și anularea mandatului de arestare preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu faptul că libertate este starea fundamentală de care trebuie să se bucure fiecare persoană, însă inculpatul a ajuns în această stare de privare de libertate nu din cauze străine de voința lui, ci datorită propriilor sale acțiuni lui.
Arată că este de acord că inculpatul a început această activitate ilegală din curiozitate, având în vedere că 99% din cazuri de consum sau trafic de droguri început cu aceiași motivație. Este adevărat că persoanele care beneficiază de un trai decent și chiar de condiții materiale decente, încep asemenea activități ilegale. Sub acest aspect toate aceste elemente nu se circumscriu în favoarea inculpatului, ci în defavoarea sa.
Se reproșează încheierii atacate, respectiv propunerii de arestare preventivă că, odată lăsat în libertate, nu putem face dovada că ar comite și alte infracțiuni, această dovadă nu s-ar putea face nici când, decât dacă în mod concret ar fi lăsat inculpatul în libertate, că numai în situația în care ar comite în această stare o anumită infracțiune ar putea face o altă propunere de arestare preventivă. Astfel consideră că este distorsionat sensul acestei prevederi din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, arată că au fost situații în care s-a dispus la momentul respectiv luarea măsurii arestării preventive pentru ca în final să se pronunțe o soluție de achitare, însă indiciile și probele de la acest moment nu trebuie confundate cu probele din momentul luării unei hotărârii de condamnare.
Arată că nu este de acord că inculpatul urmează să beneficieze de o cauză de impunitate, adică de o cauză de nepedepsire așa cum susține apărătorul inculpatului. ar putea beneficia de o cauză de reducere a pedepsei, iar dacă ar fi o cauză de impunitate, s-ar discuta de neegalitatea arestării preventive.
În ceea ce privește pe inculpat, acesta nu este un consumator ocazional și, faptul că a intermediat în acest dosar vânzarea - cumpărarea unor droguri, în opina sa, consideră că acesta a depășit faza curiozității și a consumului incipient. Astfel, consideră că, în acest moment procesual, nu este oportună lăsarea în libertate acestui inculpat, având în vedere infracțiune deosebit de gravă pe care a săvârșit-o, care ar trebui să fie tratat cu severitate și consecvent de autorități judiciare întrucât periclitează, așa cum spune și apărătorul inculpatului, sănătatea întregii populații,
Pentru toate acestea, în concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că și-a dat seama că a luat-o pe un drum greșit, dorind să se reintegreze în societate și să-și pună ordine în viață, să-și continue studiile.
Pentru toate aceste solicită judecarea sa în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea nr. 4/10 mai 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Brașova admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la data de 10 mai 2008 până la data de 7 iunie 2008 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. S-a motivat că, în ziua de 9 mai 2008, inculpatul a fost prins în flagrant cu o cantitate de 25,73 grame de ciuperci halucinogene, care constituie droguri de mare risc, droguri achiziționate de la o persoană din B pentru cumpărătorul, care i-a predat inculpatului suma de 1800 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de arestare preventivă. S-a motivat că, față de cantitatea mică de ciuperci traficată, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul nu este fondat.
În cauză au fost adunate suficiente date care constituie indicii temeinice cu privire la fapta de care este acuzat inculpatul. Astfel, inculpatul a primit de la numitul suma de 1800 lei pentru a achiziționa ciuperci halucinogene, droguri de mare risc pe care acesta le-a și cumpărat de la o persoană din B și care au fost găsite asupra sa în ziua de 9 mai 2008.
Fapta este prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani, fiind întrunită prima condiție prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită.
De asemenea, curtea constată că este îndeplinită și cea de-a doua condiție a textului de lege citat și anume să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere că infracțiunea de trafic de droguri de mare risc constituie un adevărat atentat la sănătatea populației, probele care privesc fapta constituie totodată și probe cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, se constată că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 4/10 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
red. Gh. /26.05.2008
dact. /26.05.2008/3 ex
jud. fond -
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Alexandru Vasiliu, Gheorghe Radu
