Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2280/2009)
ÎNCHEIERE NR. 325/
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, împotriva încheierii de ședință din data de 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul- inculpat, personal, asistat de avocat ales, în baza imputernicirii avocațiale nr. 01849/30.09.2009 emisă de Baroul Giurgiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea intimatului-inculat, acesta prezentand CI seria - nr. - CNP -.
Intimatul-inculpat arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea o altă declarație.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, înțelege să critice încheierea de ședință din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu prin care a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului și s-a dipus luarea măsurii obligării de a nu părăsi Municipiul G, apreciindu-se că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Consideră că, din probele administrate in cauză, rezultă faptul că inculpatul, lăsat in libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens fiind modul elaborat in care a acționat, a prezentat un scenariu martorului denunțător, scenariu care reiese și din interceptările telefonice, precum și atitudinea nesinceră a acestuia.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea in totalitate a încheierii atacate și rejudecând, admiterea propunerii de arestare preventivă și să se dispună arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 20 de zile de la data efectivei incarcerări.
Apărătorul intimatului-inculpat, având cuv-ntul, solicită repingerea recursului declarat de parchet, ca fiind netemeinic și nefondat, arătând că nici măcar nu este motivat de către parchet.
Arată că se încearcă de catre parchet să se inducă ideea că există probe din care reiese săvârșirea infractiunii de trafic de influență. Solicită să se constate că dosarul de urmărire penală este comus din denunț, declaratia denunțătorului, declarațiile inculpatului, proces verbal de marcare a bancnotelor și o transcriere a discuțiilor purtate in mediul ambiental și nicidecum discuții telefonice la care a făcut referire parchetul.
Consideră că, însăși instanta de fond, apreciază că nu există probe, din cuprinsul transcrierii rezultă faptul că martorul (denunțătorul) este cel care a insistat la locul și ora stabilită cu inculpatul, ocazie cu care inculpatul nu a făcut o promisiune fermă că va interveni pe lângă persoana din Primăria G pentru obținerea unei locuințe și nici nu a lăsat să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă, sau să nu facă, un act ce intră in atribuțiile sale de serviciu.
Consideră că nu există indicii din care să rezulte că există infractiunea de trafic de influență săvârșită de către inculpat.
Mai arata ca trascrierea înregistrării convorbirilor făcute de inculpat cu martorul denunțător se coroborează perfect cu declaratiile inculpatului și nu demonstrează că i-a pretins o sumă de bani pentru sine ori pentru altul.
Consideră că, inculpatul, lăsat in libertate, nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică. Așa cum a reținut instanța de fond, inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, nu desfășoară activități care să implice exercițiul vreunei autorități pentru a putea știrbi acea încredere la care făcea referire reprezentantul parchetului, iar atitudinea inculaptului a fost una sinceră.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu concluziile avocatului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în baza art.149 alin.9 Cod procedură penală a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, de arestare preventivă a inculpatului.
În baza art.1491alin.12 raportat la art.145 Cod procedură penală s-a dispus luarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul G, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 29 zile, de la 24.09.2009 până la data de 22.10.2009, inclusiv.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
c) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
d) să nu se apropie de denunțătorul faptei, membrii familiei acestuia și să nu comunice cu aceștia;
e) să nu încerce să influențeze eventualii martori ce ar urma să fie audiați pentru completarea probatoriului.
S-a desemnat ca organ de supraveghere a inculpatului, Poliția municipiului
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.257 alin.1 Cod penal, constând în aceea că la data de 23.09.20099, în jurul orei 9.45, a pretins suma de 3000 euro, din care a primit 1000 euro de la numitul, promițându-i că va interveni pe lângă funcționari din cadrul Primăriei G pentru a-i facilita obținerea unei locuințe din cadrul ANL
Tribunalul a reținut că în cauză există indicii temeinice din care rezultă vinovăția inculpatului, respectiv declarațiile denunțătorului, procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, procesul-verbal de prindere în flagrant cu suma de 1000 euro.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, instanța a constatat că pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa este mai mare de 4 ani, dar nu este îndeplinită condiția privind pericolul pentru ordinea publică.
S-a arătat că nu se motivează în nici un fel pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, iar simpla susținere din referatul de propunere a arestării preventive nu este suficientă să ducă la convingerea necesității arestării inculpatului.
Tribunalul a apreciat că este suficientă luarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 29 zile, măsură care asigură buna desfășurare a urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu care a solicitat casarea încheierii recurate și luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modul în care a acționat și a conceput săvârșirea faptei.
Analizând recursul Parchetului, Curtea apreciază că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Măsura luată de către instanța de fond este justificată și asigură buna desfășurare a procesului, având în vedere obligațiile care au fost puse inculpatului.
Se observă că inculpatul nu are antecedente penale și la soluționarea propunerii de arestare preventivă s-a prezentat în sala de judecată și a rămas până la soluționarea cauzei, deși expirase ordonanța de reținere.
Mai mult de atât, există posibilitatea ca în baza art.143 și urm. Cod procedură penală, instanța să revoce măsura obligării de a nu părăsi localitatea dacă inculpatul nu va respecta obligațiile ce i-au fost impuse.
Măsura arestării preventive, de principiu, se ia atunci când este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a împiedica săvârșirea altor fapte și când celelalte măsuri preventive prevăzute de Codul d e procedură penală nu sunt suficiente.
Față de circumstanțele cauzei, de datele care-l caracterizează pe inculpat, există premise întemeiate care să asigure buna desfășurare a soluționării cauzei cu inculpatul în stare de libertate, acesta având obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu și să respecte celelalte măsuri dispuse de către instanță.
În concluzie, încheierea recurată este legală și temeinică și nu sunt motive pentru casarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva încheierii de ședință din 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./6.10.2009
OPINIE SEPARATĂ
Consider că instanța de fond a dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 148 Cod procedură penală, atunci când a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, apreciind că, deși sunt indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În mod greșit instanța de fond a considerat că în speță nu mai sunt întrunite și exigențele art. 148 lit. teza a II a Cod procedură penală, respectiv ca lăsarea inculpatului în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens nu poate fi împărtășită opinia instanței de fond privitoare la împrejurarea că din materialul de urmărire penală întocmit, pericolul pentru ordinea publică nu este demonstrat. În legătură cu acest aspect trebuie precizat că sintagma "pericol pentru ordinea publică" desemnează o stare- și nu un fapt- ce ar putea periclita în viitor ( după punerea în libertate a inculpatului) normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv acelea care compun obiectul juridic al infracțiunii pentru care sunt indicii temeinice și probe că a comis-o inculpatul.
Această stare de pericol se deduce din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, cât și la riscul de a fi reluată de către inculpat în stare de libertate, din acest punct de vedere aserțiunea instanței de fond potrivit căreia un asemenea pericol a dispărut din moment ce la expirarea ordonanței de reținere, acesta, liberat fiind s-a prezentat de bunăvoie la instanță și a așteptat până când a fost prezentat de către procuror dosarul cu propunere de arestare preventivă, nu poate fi împărtășită.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală impun, între altele, drept criteriu la luarea măsurii arestării preventive "pericolul social al faptei", întrucât gradul acestuia este un indicator al gravității afectării ordinii publice. Or, activitatea infracțională pentru care este judecat inculpatul prezintă un grad sporit de pericol social, concretizat în datele reale ale faptei, specificul și frecvența acestor genuri de infracțiuni impunând riposte mai ferme din partea autorităților care să aibă și un anumit caracter de exemplaritate.
Având în vedere aceste aspecte, consider că se impunea casarea încheierii Tribunalului Giurgiu și admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Judecător,
- -
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Dumitru
