Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 329/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr-

(Număr în format vechi 2245/2009)

ÎNCHEIERE NR. 329

Ședința publică de la 25 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache

JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran

Judecător - -

Grefier -

_______________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect recursurile formulate de recurenții-inculpați, -, -, A, - și împotriva încheierii din data de 18.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 24.09.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera - a amânat pronunțarea, la data de 25.09.2009, ora 08.45, când a dat următoarea hotărâre:

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații, A, și împotriva încheierii de ședință din 18.09.2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală, constată:

Prin încheierea de ședință din 18.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București, Secția a II-a penală a respins excepția "nulității absolute parțiale" a propunerii de arestare preventivă formulată de inculpatul.

A admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, -, -, A, -, pentru o perioadă de 29 de zile, de la 18.09.2009 până la data de 16.10.2009, inclusiv.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorilor din oficiu s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin referatul întocmit în dosarul nr. 150/D/P/2009, la data de 18.09.2009, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost făcută propunerea de arestare preventivă a inculpaților, A, și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002.

Ministerul Publica arătat următoarele aspecte referitoare la propunerea de arestare preventivă.

În cursul anului 2009, inculpații și au constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României și a altor țări. La grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul a aderat și înculpatul asigurând depozitarea aparaturii de skimming la domiciul său în orașul B, jud. În executarea scopului grupului infracțional organizat, și au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul. În acest sens, și au organizat mai multe echipe formate din, -, -, -, -, -, și -, care au aderat la grupul infracțional organizat constituit de cei doi. Sub coordonarea lui, aceștia au efectuat activității de skimmming pe teritoriul, în sensul că au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale) și au utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți de credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

Inculpatul - împreună cu învinuiții, și numitul "" au constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul Australiei și a altor țări. În acest sens, inculpatul -, în calitate de coordonator al grupului infracțional organizat, a finanțat deplasarea în Australia și i-a organizat pe ceilalți învinuiți în două echipe a câte doi membrii, după cum urmează: împreună cu și împreună cu "". În executarea scopului grupului infracțional organizat și sub coordonarea inculpatului -, în perioada februarie 2009-aprilie 2009, învinuitul împreună cu învinuitul și învinuitul împreună cu "" au efectuat activității de skimmming pe teritoriul Australiei, în sensul că au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale), au prelucrat datele astfel obținute cu ajutorul unor programe informatice special create și puse la dispoziție de inculpatul - și au utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți de credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

Inculpatul, în cursul anului 2009, aderat la grupul infracțional organizat și coordonat de inculpatul -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, în perioada martie-aprilie 2009, sub coordonarea inculpatului -, a transportat echipamente de skimming în Australia. La data de 07.04.2009 inculpatul a fost surprins de autoritățile din Australia având asupra sa aparatură de skimming (aparatură pentru copierea frauduloasă a datelor de pe carduri bancare).

Inculpatul - a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul -, sub coordonarea inculpatului -, a realizat programe informatice necesare descărcării si prelucrării datelor stocate de echipamentele de copiere a datelor carților de credit. Pe de altă parte, susține Minsterul Public, în cursul anului 2009, inculpatul - a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul -, sub coordonarea inculpatului, a realizat programe informatice necesare descărcării si prelucrării datelor stocate de echipamentele de copiere a datelor carților de credit.

Inculpații și au constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României și a altor țări. În executarea scopului infracțional inculpații și, sprijiniți de alte persoane care au aderat la grup infracțional organizat, au confecționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare, pe care fie le-au folosit în activitatea de skimming, fie le-au comercializat/închiriat în schimbul unor sume de bani.

În cursul anului 2009, se susține de către DIICOT, inculpații - și A- au constituit o grupare infracțională în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României. În executarea scopului grupării infracționale, inculpații - și A- au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la inculpatul, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul Romaniei.

Inculpatul, în cursul anului 2009, a constituit o grupare infracțională împreună cu numiții " " și "", în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul Spaniei. În executarea scopului grupării infracționale, inculpatul - a achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la învinuitul, care au fost folosite de numiții " " și "", în activități de skimming pe teritoriul Spaniei.

Inculpatul - a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul -, sub coordonarea învinuiților și, a participat la confecționarea echipamentelor de skimming și probarea acestora la diferite bancomate de pe teritoriul României, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României.

În cursul 2009, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea inculpatului, a confecționat carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming, pe care i le-a furnizat acestuia din urmă în schimbul unor sume de bani. Pe de altă parte, inculpatul, în repetate rânduri, a cofecționat și a vândut învinuiților -, -, - și -R -A carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming.

În ceea ce-l privește pe inculpatul se reține de către DIICOT faptul că în cursul 2009, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de învinuiții și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul -, sub coordonarea inculpatului și, a participat la confecționarea echipamentelor de skimming și probarea acestora la diferite bancomate de pe teritoriul României, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României.

Inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatului -, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, în perioada martie-aprilie 2009, sub coordonarea inculpatului -, învinuitul a transportat în Australia diferite componente ale aparaturii de skimming, pe care le-a predat învinuiților, și și numitului "".

Inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit, ocupându-se în special cu vopsirea echipamentelor de falsificare a cardurilor bancare. În acest sens, inculpatul, sub coordonarea inculpaților și, a participat la confecționarea dispozitivelor de skimming și a depozitat componente ale acestora. Cu ocazia percheziției domiciliare la domiciliul acestuia au fost găsite o "gură" de bancomat și sprayuri de vopsit.

Examinând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, propunerea de arestare preventivă, Tribunalul a reținut că în dosarul nr. 150/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații, A, și.

În dosarul nr. 150/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând de la 18.09.2009, ora 07⁰⁰, până la 19.09.2009, ora 07⁰⁰- pentru inculpatul, începând cu 18.09.2009, ora 00²⁰până la 19.09.2009, ora 00²⁰- pentru inculpatul, începând cu 17.09.2009, ora 15³⁵până la 18.09.2009, ora 15³⁵- pentru inculpatul -, începând de la 18.09.2009 ora 06¹⁵, până la 19.09.2009 ora 06¹⁵- pentru inculpatul, începând cu 18.09.2009, ora 03¹⁵până la 19.09.2009, ora 03¹⁵- pentru inculpatul, începând de la 18.09.2009 ora 05³⁰, până la 19.09.2009 ora 05³⁰- pentru inculpatul, începând cu 17.09.2009, ora 20¹⁰până la 18.09.2009, ora 20¹⁰- pentru inculpatul, începând cu 17.09.2009, ora 23⁵⁵până la 18.09.2009, ora 23⁵⁵- pentru inculpatul, începând cu 18.09.2009, ora 01⁵⁰până la 19.09.2009, ora 01⁵⁰- pentru inculpatul, începând cu 17.09.2009, ora 17¹⁰până la 18.09.2009, ora 17¹⁰- pentru inculpatul, începând cu 18.09.2009, ora 05²⁰până la 19.09.2009, ora 05²⁰- pentru inculpatul A, începând cu 18.09.2009, ora 03³⁵până la 19.09.2009, ora 03³⁵- pentru inculpatul, începând cu 18.09.2009, ora 00⁵⁵până la 19.09.2009, ora 00⁵⁵- pentru inculpatul și începând cu 18.09.2009, ora 02⁵⁵până la 19.09.2009, ora 02⁵⁵- pentru inculpatul.

Referitor la excepția "nulității absolute parțiale" a propunerii de arestare preventivă formulată de inculpatul, prin apărător ales, tribunalul a constatat-o neîntemeiată, deoarece ascultarea inculpatului de către procuror s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv în prezența unui apărător din oficiu - cu care inculpatul a fost de acord.

În data de 17.09.2009, ora 16³⁰, reține instanța de fond, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea, dreptul de a fi asistat de un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație. Acesta a acceptat să dea declarație în prezența unui apărător din oficiu, nesolicitând un apărător ales, lucru care s-a și întâmplat în perioada imediat următoare (orele 17-17,10).

Împrejurarea că apărătorul ales al inculpatului - angajat de fiica acestuia - a trimis delegația prin fax la sediul parchetului după ora 16,30 nu duce la o nulitate absolută, dreptul la apărare al inculpatului fiind respectat.

De altfel, apărătorul ales a fost încunoștiințat că urmează a fi sesizat Tribunalul București cu propunere de arestare preventivă a inculpatului, fiind prezent în fața judecătorului și asigurând asistența juridică a clientului său.

Aceasta înseamnă că au fost respectate și dispozițiile art.171 alin.5 Cod procedură penală, respectiv că delegația apărătorului din oficiu a încetat la prezentarea apărătorului ales.

Referitor la propunerea formulată de parchet, tribunalul, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a constat îndeplinite cerințele pentru a se putea dispune față de inculpați măsura arestării preventive, motivată și de posibilitatea dată organului de urmărire penală de a strânge dovezile necesare pentru aflarea adevărului.

S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.143 Cpp, respectiv există indicii temeinice - completate cu probe - că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și, totodată, există unul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cpp, respectiv cel de la lit.

Sunt indicii temeinice, potrivit art.681 Cpp, reține instanța de fond, atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

Cu alte cuvinte, indiciul este percepția care semnalizează că persoana sau persoanele față de care se efectuează urmărire penală a sau au comis faptele prevăzute de legea penală.

Termenul "rezonabil", apreciază tribunalul, determină ca presupunerea să fie în limite normale, obișnuite, care nu au nimic ieșit din comun, eliminându-se astfel exagerările.

Datele existente în cauză, constituind rezultatele cercetărilor efectuate, prelucrate de judecător, l-au condus pe acesta la concluzia că se poate admite în mod prealabil, drept posibil și real, că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.

Astfel, toți inculpații au fost surprinși în diferite ipostaze suspecte de loc și timp, cu obiecte a căror proveniență nu o pot explica sau cu instrumente folosite în mod obișnuit la săvârșirea de infracțiuni legate de instrumentele de plată electronică și/sau de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

Aceste indicii temeinice și probe care au format convingerea judecătorului că este necesară luarea măsurii arestării preventive față de inculpați rezultă din coroborarea convorbirilor telefonice interceptate autorizat cu procesele verbale de percheziții domiciliare, cu parte din declarațiile date de unii dintre inculpați, cu procesele verbale de filaj, cu datele sosite prin comisie rogatorie din străinătate (Australia), cu filmările autorizate efectuate în cauză, cu procesul verbal de prindere în flagrant a unuia dintre inculpați, cu declarații de învinuiți.

Printre aceste mijloace de probă, tribunalul reține, din interceptările de convorbiri telefonice, că inculpații se cunoșteau și comunicau unii cu alții, mai mult și în alte scopuri decât cele afirmate în fața instanței.

Pentru inculpatul, care a susținut că nu cunoaște și nu a făcut niciun fel de afaceri cu coinculpații prezenți în boxă, s-a dovedit, apreciază tribunalul, că există convorbiri telefonice cu aceștia, că lucra (confecționa) diferite piese pentru o parte dintre coinculpați, piese folosite la săvârșirea infracțiunilor.

În fața procurorului, în prezența unui apărător, inculpatul a recunoscut că se ocupa cu confecționarea unor carcase din plastic, baghete de lemn, "" și table din fibră de sticlă, contra unor sume - consistente - de bani, pentru mai multe persoane: "" - recunoscut din planșa foto ca fiind (în mod nejustificat, apreciază instanța de fond, deși a menținut în mare parte declarația, inculpatul nu l-a mai recunoscut pe );, și A - recunoscuți din planșa foto (negați în fața instanței).

Inculpatul a fost prins în flagrant la T, la vamă, în ziua de 16.09.2009, având asupra sa un pachet în care se aflau două dispozitive "gură de bancomat" confecționate artizanal, două dispozitive tip baghetă în care erau disimulate minicamera video și acumulatorii de alimentare, cabluri și dispozitive bluetooth modificate artizanal.

Din interceptările telefonice, din procesele verbale de supraveghere, dar și din declarațiile inculpatului a rezultat că pachetul l-a primit de la ( ) și urma să ajungă în Italia; biletul de tren a fost rezervat și plătit de și tot acesta a asigurat omul de legătură cu persoana ce trebuia să primească pachetul în Italia.

Tribunalul mai reține că inculpatul A, persoana de încredere a inculpatului, a fost filmat la bancomat în timp ce încerca să retragă numerar folosind carduri falsificate, filmare ce se coroborează cu interceptările telefonice și cu procesele verbale de filaj. De asemenea, a rezultat că inculpatul A primea indicații de la coinculpatul despre datele și locurile de unde să ia sau unde să ducă dispozitive de skimming.

De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond a reținut că acesta s-a întâlnit în mod frecvent cu inculpatul pentru a-i cere acestuia din urmă să confecționeze sau să repare dispozitive de skimming; racola persoane care să-l ajute în desfășurarea activității infracționale, în țară și în străinătate; împreună cu inculpatul i-au trimis în Cipru pe și A (în declarația inculpatului, acesta menționează că a și fost plecat în Cipru cu A, fost coleg de liceu, întrucât în această țară urma să ducă în mod repetat mai multe pachete predate de ).

Un alt mod de operare a constat în închirierea dispozitivelor de skimming la diferite persoane în schimbul unui procent din numărul de conturi obținute, care apoi erau scrise pe carduri blank și folosite pentru retrageri frauduloase de numerar.

O astfel de situație s-a petrecut pe data de 11.08.2009, când inculpații și, identificați în urma filajului și a interceptărilor telefonice, au primit de la o persoană necunoscută mai multe numere de conturi, le-au rescris pe carduri blank și le-au încredințat inculpatului și altei persoane (""). Inculpatul, utilizând telefonul ce aparținea inculpatului, a negociat cu "" cu privire la procentul pe care îl va primi din suma de bani pe care o vor retrage de la bancomate, stabilind 10%.

Coroborând probele, tribunalul reține că în același sens este și declarația învinuitului, care a aderat la grupul infracțional coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe aceștia să desfășoare activitatea infracțională, respectiv a participat la confecționarea echipamentelor de skimming și probarea acestora la diferite bancomate din România, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar. Învinuitul arată că în această "combinație" a intrat la propunerea lui, urmând să câștige mulți bani, urmând să-i pună la dispoziție carduri balnk și el să le încerce la diferite -uri.

Aceste operațiuni s-au desfășurat în mod repetat, în ele fiind implicați și inculpații și, la domiciliul cărora a transportat de mai multe ori pachete trimise de. Pentru serviciile sale, se reține de către instanța de fond, acesta primea 10% din sumele retrase fraudulos de la bancomate.

Totodată, învinuitul a făcut precizarea că stătea mai mult la acasă, la locuința acestuia din urmă ducând de mai multe ori diverse componente electronice și niște panglici de culoare albă.

Referitor tot la activitatea inculpatului, tribunalul reține că acesta a fost filmat în data de 15.04.2009 de camerele video de la -ul Băncii - C când efectua retrageri frauduloase de numerar.

Apărarea acestuia în sensul că inițial i-a fost reținut cardul în bancomat aproximativ 15 minute, după care i-a fost înapoiat și cu același card a scos peste câteva zile suma de 20.000.000 lei (bani și card aparținând prietenei lui) nu este susținută de nicio probă și este chiar contrazisă de împrejurarea că, atunci când inculpatul a fost filmat, cardul contrafăcut a fost reținut de către -ul cu nr.10209 amplasat în C (banca emitentă fiind din Italia). Acest card a fost declarat în sistem ca fiind restricționat la orice tip de operațiune, tranzacția din 15.04.2009 nefiind finalizată (relații aflate la fila 111, volum VIII urmărire penală).

Efectuându-se cercetări cu privire la acest card, s-a descoperit că acesta era de tip blank și a fost folosit de inculpatul.

La percheziția domiciliară efectuată la domiciliul unde locuia efectiv inculpatul s-au ridicat mai multe bunuri, unele asemănătoare cu cele găsite asupra inculpatului.

Despre inculpatul tribunalul a precizat că primea de la inculpații și carduri falsificate pe care le încerca la diferite bancomate din România; din procesele verbale de filaj și din interceptările telefonice, ca și din filmarea depusă la dosar, se conturează participația acestuia și la transportarea diverselor componente ale echipamentelor de skimming, procentul ce urma să îi revină fiind stabilit la 10%.

Tribunalul, în ceea ce-l privește pe inculpatul, reține că acesta a susținut în fața instanței că nu are nicio participare la comiterea de fapte penale, însă există și pentru acesta indicii temeinice (rezultate în special din interceptările telefonice) că a avut legătură cu inculpatul, împreună cu care a achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare, folosite apoi în activități de skimming pe teritoriul. Inculpatul a coordonat această activitate desfășurată în afara teritoriului României, oamenii trimiși în instalând la bancomate "guri" de bancomat și camere video miniaturale pentru obținerea de date în vederea contrafacerii cărților de credit ce au fost ulterior folosite la retrageri frauduloase de numerar.

Inculpatul, finul inculpatului, a recunoscut crearea unui soft ce putea - "după mici modificări" - să fie folosit în vederea copierii și stocării datelor existente pe orice tip de cărți ce prezintă bandă magnetică, soft pe care l-a postat pe internet făcându- astfel public (după propria lui declarație). Însă inculpatul nu a putut, sau nu a vrut să precizeze, reține instanța de fond, cum a ajuns această aplicație a lui în posesia nașului său, cum au ajuns la el parte din inculpați - trimiși de - pentru a face reparații atunci când acestea se impuneau, de ce la domiciliul lui învinuitul ducea pachete cu componente electronice, trimis de același ().

Tribunalul mai reține că inculpatul a fost prins de autoritățile din Australia, din conținutul comisiei rogatorii rezultând că acesta împreună cu alte persoane neidentificate se ocupa cu atașarea la bancomate a unor dispozitive de fraudare de tip skimming, care funcționează prin înregistrarea informațiilor referitoare la contul bancar de pe magnetică a oricărui card introdus în bancomat; inculpatul a mai atașat un dispozitiv optic care înregistra CNP-ul clientului în timp ce informațiile cardului erau înregistrate de dispozitivul de tip skimming.

Aceste activități le-a desfășurat în mod repetat, datele și imaginile înregistrate fiind transferate în România; aici intervin interceptările telefonice din care rezultă că inculpatul nu a declarat faptele în mod real atunci când a susținut că "nu are nici o cu inculpatul ".

Astfel, după ce a fost descoperit în vamă având asupra sa aparatură tip skimming, la data de 07.04.2009, inculpatul l-a sunat pe, zis "", să-i spună că a fost prins. În fapt, pentru acesta transporta echipamente de skimming în Australia, sprijinind grupul infracțional coordonat de.

Inculpatul a finanțat deplasarea în Australia a mai multor persoane, în grupuri de câte doi, neidentificarea sau nedepistarea acestora toți până la acest moment nefiind o în a aprecia rezonabil tribunalul că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Mai mult, cu ocazia percheziției domiciliare s-au ridicat de la domiciliul acestuia mai multe guri de bancomat și produse electronice, despre care inculpatul nu a dat nici un fel de explicații, uzând atât la parchet, cât și la instanță de dreptul său de a nu face nici o declarație, conform art.70 Cod procedură penală.

Inculpatul a făcut de asemenea parte dintre oamenii racolați de inculpatul, sub îndrumarea acestuia transportând în Australia diferite componente ale aparaturii de skimming, pe care le-a predat la diverse persoane - învinuite în cauză.

Din interceptările telefonice rezultă că este cel care i-a cumpărat biletul de transport coinculpatului și i-a făcut legătura cu cei din Australia, cărora le-a spus că vine acesta cu un obiect în bagaj, indicând și locul lui.

Inculpatul a participat la confecționarea dispozitivelor de skimming și a depozitat componente ale acestora, sub îndrumarea inculpaților și.

Cu ocazia percheziției domiciliare s-au găsit la acesta o "gură" de bancomat și spray-uri de vopsit; dacă în privița acestora din urmă, inculpatul a încercat să inducă ideea că le folosea la confecționarea de mici obiecte artizanale, pentru gura de bancomat, reține tribunalul, nu a avut nici o explicație plauzibilă.

Există, de asemenea, se subliniază de către instanța de fond, interceptări telefonice care conduc la concluzia unei activități infracționale comune cu cea a coinculpaților sus menționați.

Tribunalul reține cu privire la inculpatul, că acesta a desfășurat activități de skimming pe teritoriul Spaniei, achiziționând echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la inculpatul, ulterior folosite de persoane neidentificate și nedepistate încă.

telefonice din care rezultă legătura dintre cei doi inculpați se completează cu rezultatul percheziției domiciliare, ocazie cu care de la acesta s-au ridicat mai multe carduri și aparatură de inscripționat carduri.

Inculpatul a înțeles să-și exercite dreptul de a nu da declarații, conform art.70 Cod procedură penală, atât în fața procurorului, cât și în fața judecătorului (unde a invocat starea precară de sănătate).

Apărătorii inculpaților au invocat și faptul că este greșită încadrarea juridică - prin reținerea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, dat fiind faptul că în referatul parchetului se face vorbire de mai multe grupuri.

Împrejurarea că inculpații nu fac parte toți din același grup infracțional, ci din grupuri diferite, nu înseamnă că nu poate fi reținută - ca și încadrare juridică - infracțiunea prev.de art.7 alin.1 din Legea 39/2003, din materialul probator administrat până la acest moment rezultând concluzia, astfel cum motivează tribunalul că inculpații au comis infracțiunile în mod coordonat, fiecare având sarcini bine determinate, nu pe cont propriu, ceea ce conturează grupul infracțional.

În ceea ce privește indiciile temeinice și probele necesare a fi existente pentru dispunerea unei măsuri preventive, în speță cea a arestării preventive a inculpaților, tribunalul constată că se desprind din actele dosarului date și informații care conving un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele de care sunt acuzați.

Această presupunere rezonabilă se raportează și la noțiunea de "suspiciuni rezonabile" la care fac referire prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO, nefiind necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce acuzații.

Faptele ce au dat naștere bănuielilor nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare a inculpaților sau chiar pentru a aduce acuzații acestora, ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale.

Pentru toate considerentele expuse, atât de ordin teoretic, cât și prin referiri concrete la speța de față, tribunalul a constatat îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală, finalizarea urmăririi penale în bune condiții impunând cu necesitate măsura arestării preventive.

De asemenea, pentru a lua această măsură, tribunalul constată îndeplinite în cauză și cerințele cumulative ale art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru toți inculpații.

Dacă referitor la cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu se pot face discuții, tribunalul a analizat cea de-a doua condiție cumulativă și anume existența probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Tribunalul apreciază că pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și dovedit.

Nu se poate susține că nu există pericol concret pentru ordinea publică atunci când, chiar în lipsa antecedentelor penale, inculpații au produs prin faptele lor o încălcare a regulilor de conviețuire socială ocrotite prin art.1 Cod procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei ca urmare a reacției declanșate de faptele comise.

Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă, subliniază instanța de fond, ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave. În realitate, apreciază instanța de fond, ea semnifică o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpații asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni cauzatoare de prejudicii sunt cercetați în stare de libertate.

Lipsa la acest moment a identității tuturor părților vătămate, posibile părți civile, nu îmE. arestarea preventivă a inculpaților, subliniază tribunalul. Urmărirea penală este abia la început, eventualele părți civile sunt atât din țară, cât și din străinătate și în mod obligatoriu ar trebui identificate până la finalizarea cercetărilor.

Faptele pentru care sunt cercetați inculpații au afectat echilibrul social firesc și au creat o stare de temere care poate justifica, în rândul opiniei publice, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, de insecuritate socială.

Numărul mare al persoanelor implicate, ca și numărul mare al persoanelor cu care aceștia se presupune că au conlucrat - dar care nu au fost identificați sau depistați - perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, în mod repetat, sumele mari de bani vehiculate și presupus încă obținute din comiterea faptelor, atingerea adusă și cea care poate fi adusă în continuare ordinii financiare și comerciale, spațiul larg de desfășurare a activităților ilicite - raportat atât la teritoriul României, cât și al unor țări din Europa și al Australiei, necesitatea prevenirii riscului ca inculpații să se sustragă cercetării penale, îngreunând astfel desfășurarea procesului penal, sunt tot atâtea criterii de apreciere în concret a gradului de pericol social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.

Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv atitudinea acestora față de faptele comise și urmările lor, din conduita acestora nerezultând că ar manifesta o atitudine de acceptare a faptului că s-au încălcat prevederile legale și cu atât mai puțin de regret.

Cum pericolul pentru ordinea publică reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpaților și față de toate cele sus expuse, pronosticul judecătorului asupra comportamentului viitor al inculpaților este că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere și dispozițiile art.136 alin.1 și 8 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal (aflat abia la început, din cadrul căruia lipsesc mai multe persoane despre care se poate presupune rezonabil că au acționat împreună cu inculpații și ar putea fi reluată astfel legătura dintre aceștia), precum și scopul măsurii ce urmează a fi luată (preîntâmpinarea pericolului concret de care s-a făcut deja vorbire), gradul de pericol social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, de vârsta și circumstanțele personale ale acestora (criterii cu caracter complementar față de primele), tribunalul apreciază că măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu este suficientă, singura în măsură să prevină fiind arestarea preventivă a inculpaților.

Împotriva încheierii din 18.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București, au declarat recurs în termenul prevăzut de lege inculpații, A, și, criticând-o pe considerente de netemeinicie, deoarece instanța, în mod greșit, a reținut existența unor indicii privind săvârșirea infracțiunilor.

Pentru recurentului-inculpat, s- solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunal, susținând că indiciile temeinice avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu impun privarea acestuia de libertate, deoarece inculpatul are un loc de muncă, este programator la o firmă și a creat un soft care se găsește pretutindeni pe piața de specialitate. Organele judiciare au fost în eroare atunci când au stabilit o legătură între acest inculpat și celelalte persoane din dosar, neputându-se stabili o legătură infracțională între aceștia, singurele relații fiind de prietenie, inculpatul și mai ales cu inculpatul, care este nașul său.

De asemenea, se susține că la percheziția domiciliară nu au fost găsite dovezi care să-l incrimineze, iar resursele financiare le obținea din închirierea unei garsoniere.

În ceea ce privește convorbirile telefonice se susține că inculpatul a vorbit numai cu o parte dintre inculpați, iar discuțiile sunt colaterale, auxiliare și privesc fapte de viață.

Se solicită a se avea în vedere că potrivit textului de lege reglementat de art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii arestării preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Or, inculpatul în cauză este tânăr, căsătorit, are un copil minor în întreținere, are relații deosebite în societate, astfel că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În opinia apărării, pentru a exista presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină trebuie să existe nu indicii, ci probe solide în acest sens.

De asemenea, se consideră că s-a manifestat presiune asupra inculpaților atât din interior, fiind audiați la Parchet timp de 24 de ore, cât și din exterior, din partea presei.

Solicită a se avea în vedere figura recurentului, circumstanțele sale personale, care conduc la concluzia că lăsat în stare de libertate nu poate impieta buna desfășurare a procesului penal și nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f C.P.P. neexistând probe că prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În concluzie, solicită instanței să rețină actele în circumstanțiere depuse la dosar și să disocieze participația inculpatului față de alte împrejurări din cauză și să admită recursul acestuia, casând încheierea pronunțată de către instanța de fond.

Pentru nculpatul, se solicită admiterea recursului și casarea încheierii pronunțata de Tribunalul București in Camera de Consiliu din data de 18.09.2009, in dosarul -, prin care s-a admis propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată in libertate a inculpatului, or schimbarea acestei masuri cu o alta măsura preventiva din cele prevăzute la art. 136.

Se susține că fapta recurentului nu se înscrie în cele ce incriminează grupurile infracționale organizate în sensul descris de către art. 2 al Legii 39/2003, nefiind menționat grupul inițiat, sprijinit sau al cărui membru este recurentul.

Se susține că apartenența, inițierea sau sprijinirea acestui grup infracțional de către recurent este alt fapt asupra căruia nu exista probe și nici măcar indicii, în afara unei convorbiri telefonice incerte din punct de vedere al conținutului.

În speță nu s-a probat nicio legătură a recurentului cu acest grup, nu exista nici măcar o dovada directă că ar fi în legătură, că i-ar sprijini sau ar participa. O simplă discuție cu un terț nu poate constitui o dovadă în reținerea acestei legături, mai ales că este doar o mențiune.

În ceea ce privește nfracțiunea prevăzuta de art. 25 din Legea 365/2002-"deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plata electronica, fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica", apărarea susține că nu s-a făcut dovada deținerii sau fabricării unor astfel de echipamente. Arată că nu exista nicio dovada ca bunurile ridicate din locuința inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare, ar fi fost deținute "în vederea" sau " în scopul" falsificării instrumentelor de plata electronica, simpla deținere a unor instrumente electronice nu duce la concluzia că inculpatul a avut în vedere realizarea unui scop infracțional.

Referitor la infracțiunea prevăzută la art. 27 din Legea 365/2002 alin. 1-"efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plata electronica, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv", apărarea susține că nicăieri în cuprinsul dosarului nu exista vreo dovada care sa o susțină sau măcar sa conducă la indiciul ca ar fi fost înfăptuita aceasta infracțiune. Mai mult, se observă din referatul procurorului că în privința recurentului nu exista indicii de înfăptuirea acestei infracțiuni, nu a fost surprins retrăgând bani în numerar, nu a purtat discuții telefonice în acest sens. Arată că, în hotărârea de la fond se rețin anumite elemente pe care nu le regăsim în referatul procurorului sau în alta parte în dosar și anume că recurentul ar fi efectuat in Spania astfel de operațiuni.

Apărătorul consideră hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, nefiind îndeplinite disp. art. 143.C.P.P. conform cărora "măsura reținerii poate fi luata daca sunt probe sau indicii temeinice ca a săvârșit o fapta prevăzuta de legea penala".

De asemenea, se consideră că nu sunt îndeplinite nici dispozițiile art. 136.C.P.P. întrucât nu s-a clarificat nici de către procuror nici de către instanța care a fost scopul concret avut in vedere la luarea acestor masuri.

Arată că disp. art. 149 ind. 1 instituie obligația de a se "considera ca în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului" neexistând niciun fel de referire la modul în care arestarea ar fi în interesul urmăririi penale. Totodată, acest articol prevede și obligația motivării propunerii, aspect ignorat in speța, referatul procurorului nefiind în niciun fel motivat, poate și din cauza faptului ca nu există în fapt probe care sa susțină o astfel de măsura si nici prevederi legala care sa o justifice.

Nu în ultimul rând, precizează că față de inculpat nu subzistă temeiul în baza căruia a fost luată măsura arestării preventive, și anume art. 148 lit. f C.P.P. potrivit căruia acesta ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea sa in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.

Solicită a se avea în vedere Constituția României, prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului si art. 66 Cod Proc. Penala, potrivit cărora recurentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, in aceste condiții neputându-se reține în sarcina sa că a înfăptuit infracțiuni, ci numai ca este cercetat sub acest aspect, existând o diferența evidenta intre cele doua ipostaze.

Referitor la aspectul necesitații măsurii apreciază ca în niciun caz nu se impunea o astfel de măsura. Privarea de libertate este o măsura atât de încât nu se justifica decât atunci când alte masuri, mai puțin grave, au fost luate in considerare și judecate ca fiind ineficiente pentru a garanta interesul personal sau cel public care justifica privarea de libertate. În viziunea nu este suficient, așadar, ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național, ci trebuie, de asemenea, să fie necesară în circumstanțele cauzei.

De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 8.C.P.P. "alegerea măsurii ce urmează a fi luata se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele si alte situații privind persoana fata de care se ia măsura." Susține că recurentul-inculpat are o vârsta înaintată si o stare de sănătate precara, suferind de hepatita c si de diabet, fiind sub medicamentație, inclusiv intravenoasă, aceste aspecte făcând menținerea sa in arest imposibilă în condițiile practice ale locurilor de detenție din tara noastră.

Invocând jurisprudența, apărarea susține că n cazul o Poloniei, 38797/03 s-a arătat că este suficient ca privarea de libertate să fie executată conform legii naționale, ci trebuie să fie și necesară în circumstanțele specifice ale cauzei. Detenția unei persoane este o măsură atât de gravă încât este justificată numai în ultimă instanță atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost analizate și s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual. In aceasta concepție, măsura arestării trebuie să fie necesara pentru protejarea unui interes public, în sensul ca alte masuri nu sunt suficiente pentru a proteja in mod eficient acel interes.

Apărarea solicită a se avea în vedere starea de sănătate a inculpatului și a se face aplicarea disp. art. 139¹.C.P.P. în măsura în care instanța va respinge recursul promovat de acesta.

Pentru recurentului-inculpat, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunal și punerea inculpatului în stare de libertate întrucât nu există indicii temeinice că acesta ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.

În subsidiar, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 136 lit. b sau c C.P.P. prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Apărarea precizează că la percheziția domiciliară nu au fost găsite probe în acuzare, fiind ridicată numai o sabie care reprezenta tradiția romilor, iar autoturismul aparținea concubinei sale, fiind achiziționat în urmă cu 3-4 ani. Consideră că ancheta a fost desfășurată față de acest inculpat în mod abuziv, au fost depuse cereri la Parchet prin care apărarea a solicitat să ia legătura cu inculpatul, însă acestuia nu i s-a respectat dreptul la apărare.

Se invocă în cauză excepția nulități absolute a mandatului de arestare preventivă, în opinia sa mandatul are peste 31 de zile, întrucât inculpații au fost ridicați la data de 17.09.2009 și duși la Parchet, unde nu au avut permisiunea de a lua legătura cu avocații și consideră perioada până la momentul când a fost emis mandatul ca fiind o reținere administrativă și trebuia dedusă.

În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

De asemenea, se susține că încheierea Tribunalului este nelegală și netemeinică, neexistând indicii temeinice și motive verosimile care să probeze privarea inculpatului de libertate. Astfel, în speță, față de inculpatului, nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f C.P.P. solicitând a se efectua o analiză a întregului probatoriu din care nu rezultă indicii temeinice ori probe că acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru inculpatul, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunal și, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, în măsura în care se consideră a fi necesar dispunerea unei măsuri față de inculpat pentru buna desfășurare a procesului penal, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărarea susține că referatul Parchetului nu este motivat potrivit dispozițiilor din art. 149¹.C.P.P. încercând să inducă instanței faptul că se impune această măsură de prevenție, altfel ar exista o temere în sensul că organele statului nu ar acționa eficient. Or, în opinia apărării scopul măsurii arestării preventive este altul, iar noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu este acea stare de neliniște susținută de Parchet și nu se poate confunda cu pericolul social al faptei.

În sarcina inculpatului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a reținut infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, însă nu a putut menționa toți membrii acestui grup, fiind necesar să efectueze cinci grupări, însă susține că este vorba de o adunare de oameni eterogenă, de un grup de tineri cu hobby-uri comune, care sunt vecini și colegi de facultate.

De asemenea, se consideră că nu există indicii temeinice nici în ceea ce privește celelalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, existând numai un proces - verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare, din care ar rezulta un dubiu, precizându-se că a fost găsit un profil metalizat de culoare gri, însă nu este descris ca fiind un obiect pe care s-ar putea monta un skimmer (cititor de card). În rest, apărarea susține că nu au fost găsite carduri, aparatură de citire a cardurilor ori bani la domiciliul inculpatului.

Referitor la infracțiunea de efectuare de operațiuni în mod fraudulos, s-a reținut că a fost surprins la data de 15.04.2009 extrăgând bani dintr-un bancomat, însă operațiunea nu a fost finalizată întrucât cardul a fost capturat. Apărătorul susține că planșa foto nu conține elemente din care să rezulte data, ora, minutul când a fost efectuată operațiunea. Or, inculpatul a recunoscut că a mers la acel întrucât dorea să extragă banii virați de Societatea de Asigurări, reprezentând despăgubirea în urma accidentului de circulație, existând și un ordin de plată în sensul că i-a fost virată respectiva sumă de bani. Nu există astfel o dovadă certă în sensul că au fost efectuate operațiuni financiare în mod fraudulos.

Apărarea consideră că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a urmărit de la început luarea acestei măsuri de prevenție față de inculpați, mai mult a fost chemată și presa la percheziția domiciliară.

Se arată că Tribunalul București - Secția a II a Penală, în motivarea încheierii reține numărul mare de persoane implicate, perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, însă apărarea opinează în sensul că Parchetul trebuia să intervină și să întrerupă activitatea inculpaților dacă era una ilicită.

Susține că la dosarul cauzei există dovezi, respectiv trei documente bancare, în sensul că părinții inculpatului au ridicat de la bancă suma de 950 milioane de lei pentru a-i face cadou un autoturism la absolvirea facultății. De altfel, inculpatul desfășura activități licite, se ocupa cu vânzarea de mașini second-hand, achiziționa autoturisme, în special marca BMW, pe care le recondiționa, urmând a le vinde ulterior.

În ceea ce privește susținerile Parchetului referitoare la convorbirile telefonice interceptate inculpatului în sensul că ar fi codificate, apărarea susține că acesta folosea un limbaj tehnic în legătură cu piesele de mașini.

În sensul disp. art. 148 lit. f C.P.P. apărarea susține că nu sunt indicii privind implicarea inculpatului în săvârșirea faptei sau că lăsarea sa în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, invocând și decizia a Curții de Apel București care este în concordanță cu jurisprudența

Pentru recurentul inculpat se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că nu există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.

Se susține că referitor la acest inculpat nu există la dosar probe certe, numai câteva convorbiri telefonice, nu a fost efectuat un flagrant, nu există înregistrări video ori planșe foto.

Se consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. neexistând probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică,

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare nu au fost găsite probe care să-l incrimineze, inculpatul deținerea de camere video acestea erau achiziționate din pentru uz personal, pentru a fi folosite drept camere web sau video, erau sigilate, iar în Australia a fost reținut și expulzat fără a fi acuzat de vreo faptă.

Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, 25 de ani, împrejurarea că nu deține bunuri de valoare, locuiește într-o locuință veche, naționalizată, cu două camere.

Astfel, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală și punerea în libertate a inculpatului, asigurând că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat în fața organelor de cercetare penală ori în fața instanței de judecată.

În subsidiar, se solicită aplicarea unei măsuri restrictive de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru recurentul-inculpat se solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea mandatului de arestare și punerea inculpatului în stare de libertate.

Se consideră că în probatoriul administrat sunt mari lacune, în vol. V, pg. 118, rândul 4 se menționează că s-a găsit o plăcuță de plastic de culoare negru-alb și s-a presupus de către organele de urmărire penală că ar fi o gură de bancomat, însă nu s-au prezentat probe în acest sens.

În legătură cu interceptările telefonice, aflate în vol. VII. pg. 69-74, purtate între inculpat și inculpatul, în datele de 15 și 19, în jurul orelor 20-21, apărarea susține că din dialogul purtat rezultă un limbaj obișnuit, despre calculatoare, folosindu-se exact termenii reali. În vol. VII, în diagrama relațională numele inculpatului nu există, actele probatorii fiind începute în C, astfel consideră că acest inculpat nu a avut nici un aport în vreo infracțiune care i se impută. Din planșele foto, aflate la pg. 48-54 ale aceluiași volum, nu rezultă nicio dată sau oră, înregistrările audio-video în mediu ambiental sunt începute din data de 29.08.2009, orele 12.00, nefiind concordanță și exactitate cu privire la acuzațiile ce i se aduc recurentului-inculpat.

Apărarea precizează că inculpatul se cunoaște cu inculpatul din copilărie, se vizitau, se ajutau în activitatea privind recondiționarea de autoturisme, astfel că nu rezultă că aceștia ar fi săvârșit vreo infracțiune, relațiile fiind pur și simplu de prietenie.

Solicită a se avea în vedere faptul că nu există din partea Băncii Transilvania, față de care i se impută inculpatului că ar fi avut o acțiune frauduloasă, vreo precizare în sensul că la data când inculpatul a fost filmat, ar fi sustras bani și ar fi cauzat vreun prejudiciu.

Consideră că nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f C.P.P. inculpatul neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică și, conform dispozițiilor, prevenția are un caracter excepțional și nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele normale rezonabile, astfel încât nu se mai impune privarea inculpatului de libertate.

În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru a-i da posibilitatea recurentului-inculpat de a-și continua studiile.

Pentru recurentul-inculpat se solicită admiterea recursului, casarea încheierii, și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În ceea ce îl privește pe recurentul inculpat se solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului, considerându-se că nu este temeinic motivată și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.

Se susține că trebuie avute în vedere două principii de drept, și anume principiul "in dubio pro reo" și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește materialul probator administrat în cauză de către reprezentanții Parchetului se au în considerare decât convorbirile telefonice care sunt un factor determinant în judecarea mai multor dosare penale foarte mediatizate.

Se arată că la pagina 4 din încheierea Tribunalului din data de 18.09.2009, Parchetul recunoaște că nu poate invoca probe ce ar rezulta de la inculpați, având în vedere că majoritatea acestora se află în calculatoarele și CD-urile ridicate, sens în care va fi necesară efectuarea unei percheziții informatice. Astfel, se interpretează în sensul că pot fi descoperite sau nu probe în materialele care urmează a fi ridicate de la recurentul-inculpat.

De asemenea, susține că Parchetul a precizat că inculpații, printre care și inculpatul, au afișat un lux ostentativ în ceea ce îi privește și acesta este motivul pentru care se poate să fi avute sume de bani obținute în mod fraudulos.

Potrivit dispozițiilor susține că starea de arest este una excepțională și nu una firească, de libertate în care trebuie cercetat până la momentul în care i se probează vinovăția. În prezent, inculpații se află în stadiul de urmărire penală, iar infracțiunile reținute în sarcina acestora nu sunt săvârșite cu violență.

Susține că nu s-au verificat sursele de venit ale recurentului-inculpat, starea materială a familiei, ci a fost incriminat numai pe motivul că "trăiește în lux".

Critică motivarea Tribunalului, arătând că la pagina 24 încheierii se susține că inculpatul "a finanțat deplasarea în Australia a mai multor persoane, în grupuri de câte doi, neidentificarea sau nedepistarea acestora toți până la acest moment nefiind o în a aprecia rezonabil tribunalul că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P. inculpatul neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică și, invocând jurisprudența, cazul Letellier contra Franței, susține că arestarea preventivă este o stare excepțională.

Susține că, într-o teză subsidiară, se poate face aplicarea disp. art. 146 alin 11¹.C.P.P. pentru a nu se impieta buna desfășurare a cercetării penale.

Pentru recurentul-inculpat se solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului, considerând-o a fi netemeinică și nelegală și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.

Susține că la percheziția domiciliară nu s-au ridicat materiale care să probeze că inculpatul se face vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 25 din legea nr. 365/2002.

Susține că nu există dovezi în sensul extragerii unor sume de bani de la bancomat ori planșe foto care să demonstreze că au fost monitorizați.

Astfel, se solicită a se îndepărta prezumțiile care determină starea de arest, arătând că inculpatul este acuzat pe baza unui proces-verbal întocmit de doi ofițeri de la crimă organizată care au efectuat un exercițiu de logică. Apărarea susține că nu există nicio legătură de cauzalitate între inculpatul și ceilalți inculpați din prezenta cauză.

În concluzie, solicită admiterea recursului, considerând că scopul realizării cercetării penale, se poate realiza și prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Cu privire la recurentului-inculpat se solicită admiterea recursului și casarea încheierii pronunțata de Tribunalul București - Secția a II a Penală și continuarea cercetărilor penale cu inculpatul în stare de libertate.

Susține că în probatoriul administrat se menționează că inculpatul s-ar fi deplasat în Australia unde ar fi înmânat echipamente mai multor persoane, însă nu există o dovadă certă a faptului că s-a întâlnit cu acele persoane.

De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f C.P.P. neexistând la dosar dovezi certe în sensul că dacă ar fi lăsat în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Mai mult, susține că între inculpatul și ceilalți inculpați nu există nicio legătură, nici măcar nu îi cunoaște și nu a purtat convorbiri telefonice cu vreunul dintre aceștia.

Precizează că la instanța de fond s-au depus dovezi din care rezultă că bunurile care au fost ridicate de la inculpat nu aparțineau acestuia, ci rudelor sale.

În concluzie, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii formulate de Parchet de arestare preventivă a inculpatului.

Precizează că în dosar se pretinde că inculpatul ar fi desfășurat o activitate infracțională în lunile martie-aprilie 2009, iar după această perioadă Parchetul reține că a aderat la un grup infracțional și a așteptat emiterea unui mandat de arestare preventivă față de inculpat.

Se critică încheierea instanței de fond, în opinia sa fiind nemotivată, considerând că este necesar a se efectua o analiză personală, individual de celelalte persoane în ceea ce privește dispozițiile legale reglementate de art. 148 lit. f

C.P.P.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și punerea inculpatului în stare de libertate.

Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă, susținând că acest inculpat are o situație particulară, fiind singurul care a recunoscut că a fabricat piesele depistate la domiciliul acestuia cu ocazia percheziției.

Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, starea sa de sănătate care este precară astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei, precum și un cupon de pensie din care rezultă că inculpatul a primit recent o suma de bani de la societatea unde lucra, datorită disponibilizării.

În privința dispozitivelor găsite inculpatul a recunoscut că le-a fabricat pentru a câștiga niște bani, însă nu a avut cunoștință la ce folosesc respectivele piese.

Apărarea consideră că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevăzut de art. 148 lit. f și C.P.P. solicită a se avea în vedere și situația familială a acestuia, precizând că are o soție bolnavă în îngrijire.

Susține că în mod greșit Tribunalul Bucureștia respins excepția nulității absolute parțiale a referatului cu propunerea de arestare preventivă, întrucât inculpatul a fost audiat de către procuror în lipsa apărătorului său ales, fiind asistat de un avocat din oficiu, astfel că lipsa de apărare atrage nulitatea absolută a actului de procedură.

Pentru recurentul inculpat A se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea cercetărilor penale cu inculpatul în stare de libertate, precizând în același timp că achiesează la concluziile antevorbitorilor săi cu privire la nulitatea mandatului de arestare preventivă.

Susține că nu au fost respectate nici dispozițiile legale privind audierea de îndată a învinuitului atunci când este adus cu mandat de aducere. Din conținutul declarațiilor, apărarea consideră că nu era necesar un timp mai mare de o oră pentru redactarea acestora.

Se critică încheierea instanței de fond susținând că există contradicții între considerente și dispozitiv în ceea ce îl privește pe acest inculpat. Precizează că inculpatului i s-a reținut infracțiunea reținută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu trimitere la art. 323.pen. Inițial a fost o anumită grupare din care s-a presupus că ar fi făcut parte și acest inculpat, iar la acest moment, în urma conexării dosarelor potriv. art. 38 lit. d C.P.P. pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, inculpatul este apreciat ca pericol social concret în funcție de participarea celorlalți, de numărul mare inculpați și de faptele materiale reținute în sarcina acestora.

Astfel, instanța de fond motivează în sensul că existența mai multor grupuri infracționale nu conduce la concluzia că nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 7 din aceeași lege și a emis mandatul de arestare, preluând integral propunerea Parchetului.

Consideră că, dacă mandatul de arestare preventivă, potriv. disp. 151.C.P.P. trebuie să cuprindă încadrarea juridică a faptelor, cu atât mai mult, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă această încadrare, altfel se poate vorbi de o lipsă a motivării în drept în ceea ce îl privește pe inculpatul.

De asemenea, susține că încheierea Tribunalului nu este motivată cu privire la fiecare inculpat în parte, iar pericolul concret pentru ordinea publică este apreciat în mod general referitor la toți inculpații din prezenta cauză și nu în concret.

Or, în opinia apărării inculpatul nu prezintă pericol concret, fiind încălcat în același timp și principiul prezumției de nevinovăție și nu s-a acordat posibilitatea inculpaților de a relaționa cu justiția.

Precizează că inculpatul este singurul din acest grup care a recunoscut că a retras bani în numerar cu carduri false, însă în încheierea fondului se susține că atitudinea nesinceră manifestată de inculpați în fața instanței și în fața organelor de urmărire penală, conduce la concluzia că prezintă un pericol concret și se impune arestarea preventivă, fără a se face vreo referire la declarația inculpatului A.

În concluzie, considerând ca la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică în sensul prev. de art. 148 lit. f C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea încheieri atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Recurenții solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră manifestată de inculpat, conduita acestuia, considerând că nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f referitor C.P.P. la pericolul concret pe care îl poate prezenta inculpatul pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în stare de libertate.

Astfel, solicită admiterea recursului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Cu privire la recurentul-inculpat, se solicită a se reține atitudinea sinceră și cooperantă a acestuia, precum și faptul că beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Solicită a se avea în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, din care nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, astfel că solicită admiterea recursului promovat de inculpat, casarea încheierii și continuarea procesului penal cu acesta în stare de libertate.

Analizând hotărârea recurată, conform art.385⁶alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.385¹⁵, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Ministerul Publica solicitat Tribunalului București emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru inculpații, -, -, A, - și.

În propunerea de arestare preventivă înaintată Tribunalului București, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT a susținut că n cursul anului 2009, inculpații și au constituit un grup infracțional organizat în vederea obținerii de bani prin utilizarea de carduri. În executarea scopului grupului infracțional organizat, și au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la, care au fost folosite pe teritoriul. În acest sens, și au organizat mai multe echipe (, -, -, -, -, -, și -) care au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale) și au utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți de credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

În propunerea de arestare preventivă se face vorbire și despre faptul că inculpatul - împreună cu învinuiții, și numitul "" au constituit un grup infracțional organizat care a desfășurat același gen de operațiuni (copierea datelor de pe carduri bancare și folosirea lor pe teritoriul Australiei). În acest sens, inculpatul - a finanțat deplasarea în Australia și i-a organizat pe ceilalți învinuiți în două echipe a câte doi membri care au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale), au prelucrat datele astfel obținute cu ajutorul unor programe informatice special create și puse la dispoziție de inculpatul - și au utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți de credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate. necesare copierii frauduloase a datelor de pe carduri bancare au fost transportate de inculpatul și de inculpatul, iar inculpatul -, sub coordonarea inculpatului -, a realizat programe informatice necesare descărcării si prelucrării datelor stocate de echipamentele de copiere a datelor cărților de credit. În cursul anului 2009, inculpatul - alături de inculpatul, a realizat programe informatice necesare descărcării si prelucrării datelor stocate de echipamentele de copiere a datelor cărților de credit.

Inculpații și, au confecționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare, pe care fie le-au folosit în scopul obținerii de sume de bani(inculpatul a fost identificat prin intermediul camerelor video instalate la un ca folosind carduri contrafăcute), fie le-au comercializat/închiriat în schimbul unor sume de bani sau prin intermediul inculpaților și au efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României.

Inculpații - și A- au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la inculpatul, și au prelucrat datele astfel obținute cu ajutorul unor programe informatice special create, pe teritoriul României.

Inculpatul - a achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la învinuitul, care au fost folosite în activități de destinate copierii datelor de pe cărțile de credit și prelucrării datelor astfel obținute cu ajutorul unor programe informatice special create și puse la dispoziție pe teritoriul Spaniei.

Inculpatul -, alături de și, a participat la confecționarea echipamentelor de skimming și probarea acestora la diferite bancomate de pe teritoriul României, a transportat diverse componente ale echipamentelor de skimming și a efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României.

În cursul 2009, inculpatul sub coordonarea inculpatului, a confecționat carcasele din material plastic ale dispozitivelor de copiere a datelor de pe carduri ce urmau a fi folosite la bancomate, pe care i le-a furnizat acestuia din urmă în schimbul unor sume de bani. Pe de altă parte, inculpatul, în repetate rânduri, a confecționat și a vândut învinuiților -, -, - și -R -A carcasele din material plastic ale dispozitivelor similare.

Pe baza acestor date, Tribunalul Bucureștia admis propunerea de arestare preventivă.

În recursul declarat de inculpați, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).

Se impun a fi verificate, față de fiecare persoană pentru care s-a solicitat dispunerea măsurii preventive, existența probelor conform cărora lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică și verificarea aspectelor privind pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite(dacă este îndeplinită cerința art.148 lit.f p Cod Penal ca pedeapsa să fie închisoarea mai mare de 4 ani).

În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.

Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.

Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că există temeiuri care să determine luarea măsurii arestării preventive, astfel cum corect a apreciat instanța de fond.

Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.68¹Cod procedură penală.

În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpații au săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsați în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezulta din natura faptelor comise și caracterul repetat al acestora.

Inculpații și, -, - și A-, - au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la și programe informatice necesare descărcării si prelucrării datelor stocate de echipamentele de copiere a datelor cărților de credit de la -, care au fost folosite în activitățile coordonate pe teritoriul de către și, pe teritoriul României de către - și A-, pe teritoriul Spaniei de către, respectiv pe teritoriul Australiei în cazul lui., -, -, A-, uruiană - au coordonat instalarea la bancomate ( și pe teritoriul ), -, A-, pe teritoriul României, pe teritoriul Spaniei, pe teritoriul Australiei) a dispozitivelor destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale) și au utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți de credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.

necesare copierii frauduloase a datelor de pe carduri bancare au fost transportate în Australia de inculpatul și de inculpatul.

Inculpații și fie au folosit în scopul obținerii de sume de bani cardurile contrafăcute(inculpatul a fost identificat prin intermediul camerelor video instalate la un ca folosind carduri contrafăcute), fie le-au comercializat/închiriat în schimbul unor sume de bani sau au probat dispozitivele confecționate de către la diferite bancomate de pe teritoriul României și au efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României, prin intermediul inculpaților și, -.

În ceea ce privește legalitatea reținerii, Curtea subliniază faptul că, cerința existenței unui fundament continuu al fiecărei privări de libertate se întinde pe toată durata detenției. O privare de libertate în afara reținerii, arestării preventive, executării unei pedepse se situează în afara cadrului legal.

Apărătorii inculpaților au susținut că privarea de libertate se situează în afara cadrului legal deoarece inculpații au fost ținuți în sediul parchetului aproximativ 15 ore.

Forțele de ordine se bucură de anumite drepturi inerente răspunderii lor - în special dreptul de a interpela și percheziționa un suspect sau de a solicita unui martor să rămână într-un anume loc pe perioada necesară prelevării datelor sale personale.

Sunt, de asemenea, situații în care în care un suspect poate accepta să însoțească polițiștii la secție sau procurorii la Parchet, pentru a colabora în ancheta privind o infracțiune, voluntar teoretic, dar în realitate, în baza unei idei false cu privire la drepturile sale sau având un sentiment de constrângere.

Pentru a determina dacă o persoană este privată de libertate în sensul art.5 din CEDO, trebuie analizată situația concretă și luat în considerare un ansamblu de criterii, cum ar fi genul, durata, efectele și modalitățile de executare a măsurii considerate.

Noțiunea de privare de libertate cuprinde un element obiectiv - deținerea unei persoane într-un anume spațiu restrâns, limitat pentru o perioadă de timp neneglijabilă. Dar, o persoană poate să fie considerată ca fiind privată de libertatea sa, numai dacă este îndeplinit și un element subiectiv - nu a consimțit la privarea de libertate (Stork Germaniei).

Chiar dacă o persoană consimte inițial că intre și să stea într-un loc în care este privată de libertate (secție de poliție),ulterior se poate considera că a fost reținută împotriva voinței sale (reținută în mod oficial).

Curtea apreciază că nu a existat o privare de libertate anterior reținerii recurenților, având în vedere intervalul scurt dintre audierea celor în cauză și reținerea acestora (prezentarea învinuirilor și audierea învinuiților):

1. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând de la 18.09.2009, ora 07.00, până la 19.09.2009, ora 07.00,audiat la ora 6,59;

2. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18.09.2009, ora 00.20 până la 19.09.2009, ora 00.20, audiat 0.27;

3. - -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17.09.2009, ora 15.35 până la 18.09.2009, ora 15.35, nu a dorit sa dea declarații;

4. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând de la 18.09.2009 ora 06.15, până la 19.09.2009 ora 06.15, audiat5.50/6.10;

5. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18.09.2009, ora 03.15 până la 19.09.2009, ora 03.15, audiat 02,45/3.00 și 03.10/03.15;

6. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând de la 18.09.2009 ora 05.30, până la 19.09.2009 ora 05.30,audiat la 4,40/5,10 și la 5.30;

7. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17.09.2009, ora 20.10 până la 18.09.2009, ora 20.10, audiat 20.00/20.10;

8. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17.09.2009, ora 23.55 până la 18.09.2009, ora 23.55 audiat 23.55;

9. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18.09.2009, ora 01.50 până la 19.09.2009, ora 01.50,audiat ora1.50;

10. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17.09.2009, ora 17.10 până la 18.09.2009, ora 17.10,avocat din oficiu,audiat 17.oo/17.10;

11. A -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18.09.2009, ora 05.20 până la 19.09.2009, ora 05.20, audiat de la 3,45/4,15;

12. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18.09.2009, ora 03.35 până la 19.09.2009, ora 03.35, audiat 23,45/0015 și la 03,35;

13. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18.09.2009, ora 00.55 până la 19.09.2009, ora 00.55 audiat 00,55;

14. -a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 18.09.2009, ora 20.55 până la 19.09.2009, ora 02.55, audiat 17.09.09 ora 21.

Din actele aflate la dosarul de urmărire penală, nu rezultă ora la care s-au pus în executare mandatele de aducere în vederea audierii, respectiv ora la care aceștia au intrat efectiv în sediul Parchetului.

Recurenții nu au invocat nici faptul că ar fi fost împiedicați să părăsească sediul Parchetului și nici faptul că ar fi fost închiși în această perioadă.

Curtea reiterează faptul că este necesar să existe un fundament juridic continuu al fiecărei privări de libertate pe toată durata detenției.

În lipsa datelor certe, referitoare la ora efectivă la care au fost aduși la sediul Parchetului, cu mandat de aducere, precum și a indiciilor privind lipsa posibilității de a părăsi sediul Parchetului (recurenții înșiși nu au invocat acest lucru), complexitatea cauzei, necesitatea îndeplinirii formalităților administrative, privind persoanele aduse la Parchet (aproximativ 20) pentru a fi interogate, nu îndreptățesc instanța să tragă concluzia, în lipsa probelor menționate anterior, existenței unei privări de libertate anterioară reținerii, cu atât mai mult cu cât recurenții nu au invocat nicio restrângere a libertății lor pe durata perchezițiilor domiciliare desfășurate în aceeași zi.

Referitor la folosirea mandatului de aducere ca mijloc de citare a recurenților, fără ca anterior să fi fost emisă o citație simplă, Curtea apreciază că numărul mare de persoane chemate la audieri, complexitatea cauzei, caracterul eficient al audierilor (nevoia de a împiedica influențarea martorilor) justifică o asemenea măsură.

Un alt motiv de recurs îl constituie nulitatea declarațiilor luate în lipsa avocaților.

La analiza temeiurilor care stau la baza arestării preventive, Curtea va lua în considerare exclusiv declarațiile date în fața instanței de judecată și a Parchetului în prezența avocaților aleși.

Cu privire la luarea măsurii arestării preventive, criticile formulate de recurenți sunt nefondate.

Inviolabilitatea libertății individuale fiind consacrată în art.23 din Constituție, o măsură de restrângere sau de privare de libertate reprezintă o excepție reglementată de lege, astfel încât să se evite abuzurile și erorile și să fie garantate drepturile celui împotriva căruia este dispusă măsura, de a se apăra împotriva învinuirii ce i se aduce.

Pentru luarea măsurii arestării preventive, procedura penală prevede următoarele condiții:

a) Să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta;

b) Infracțiunea pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsită cu închisoarea mai mare de patru ani sau detențiunea pe viață;

c) Necesitatea privării de libertate în cursul urmăririi penale sau judecății determinată de scopul măsurilor preventive (asigurarea unei desfășurări a procesului penal).

Existența probelor sau indiciilor temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

În analiza primei condiții, în mod corect instanța de fond a examinat elementele de fapt care provin din mijloacele de probă prevăzute de lege (interceptări de convorbiri telefonice, percheziții), cât și din elemente de fapt (surprinderea în apropierea locului faptei, rapoarte informative).

Probele administrate până în prezent conduc la concluzia că există indicii privind achiziționarea de echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la și programe informatice necesare descărcării si prelucrării datelor stocate de echipamentele de copiere a datelor cărților de credit de la - care au fost folosite prin instalarea la bancomate în activitățile coordonate pe teritoriul de către și, pe teritoriul României de către - și A-, pe teritoriul Spaniei de către, respectiv pe teritoriul Australiei în cazul lui ă. necesare copierii frauduloase a datelor de pe carduri bancare au fost transportate în Australia de inculpatul și de inculpatul .

Inculpații și fie au folosit în scopul obținerii de sume de bani cardurile contrafăcute(inculpatul a fost identificat prin intermediul camerelor video instalate la un ca folosind carduri contrafăcute), fie le-au comercializat/închiriat în schimbul unor sume de bani sau au probat dispozitivele confecționate de către la diferite bancomate de pe teritoriul României și au efectuat retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate pe teritoriul României, prin intermediul inculpaților și, -.

Astfel, în ceea ce îl privește pe au fost reținute indiciile privind faptele organizarea de retrageri frauduloase de numerar, prin folosirea unor carduri contrafăcute rezultând din transcrierile convorbirilor telefonice aflate în volumul VI (autorizație nr.62/06.03.2009).

8.03.2009, ora 04, 44,39, autorizație nr.62/6.03.2009 (discuție în Australia) M: mi-au zis că nu avu de văzut nimic aparatul.E pietonală, e loc de trecere nu e parcare - depinde dacă se merită. Câte sunt în ziua aia?

Adiță: sunt, noi avem vreo 60 și ceva, 60 așa 132,60.

: Cu, fără pinuri, fără alea poate scoți 70% din ele sunt 40,45

Adiță: Așa.

: Atunci trimiteți banii lui ăla.

Adiță: Problema este că pe unul de-al nostru chiar acolo l-a legitimat. dacă se dau la noi acolo nu știu dacă-i bine. Ia stai puțin. Ia-l pe.

: Ce?

: Ce să fac?!

: Să nu dea frate în ele, să nu dea că ne legăm, că sunt vreo 3 în care s-a fost și au fost împreună și sunt ochiuri pe străzi. Că nu-i vorbă că te ia de acolo, da sunt ochiuri pe străzi și ei o să se uite și o să ne vadă și acolo și acolo - și dacă ne leagă pe toți?

: Dă mă, nu, chiar dacă se pierde ziua aia - 40-50 asta

De asemenea, au fost reținute discuții referitoare la programele informatice, 13.03.2009, 10:15:32 sau modificările cerute de inculpatului.

Discuțiile referitoare la faptele din Australia au continuat. Astfel, la 09.03.2009, ora 23,52,55 (autorizație nr.62/6.03.2009), s-au reținut următoarele:

:! la mai facem vreo 200 și ceva de milioane.

: Și mai merge!

: Deci, luni, azi eat reia zi.

Am luat 700 în prima zi, 700 în a doua și 200 în a treia.

: Și mai dă în ele?

: care e problema? Ar fi mers bine și 20, care sunt greșite.

: Așa!

: Și restul J care nu au avut niciun. Nu au avut niciun. -

Nu sunt multe la 180 și ceva, 20 greșite nu sunt multe.

Datele reținute în evidență numărul mare de carduri folosite (doar într-una dintre conversațiile înregistrate se vorbește despre 180 carduri, dintre care 20 ar fi fost greșite) și sumele de bani obținute (în una dintre discuții se afirmă că în trei zile se obținuseră 1,6 miliarde lei: 700 milioane - în prima zi; 700 milioane lei - în a doua zi și 200 milioane - în a treia zi).

Pentru alte persoane datele privind comiterea de infracțiuni provin din bunurile ridicate cu ocazia perchezițiilor ( - 7 camere video miniaturale, vol.V, fila 28; - minicameră video, fila 46; -medii optice de stocare, fila 68, vol.V; - dispozitiv tip "gură" de bancomat, fila 218, vol.V; - 3 plastice tip "gură" de bancomat, fila 154, vol.V; - dispozitive artizanale care imitau gura de bancomat, fila 82, vol.V; - carcasă care imită "gura" de bancomat, fila 181, vol.V; - sabie cu lama de 50 cm lungime și 4 cm lățime, baionetă, fila 148, volumul V), coroborate cu discuțiile telefonice interceptate, care au arătat faptul că videocamerele miniaturale erau montate pentru a înregistra codurile de pe carduri, carcasele care imitau gura de bancomat sau carcasa de, fiind de asemenea, folosite în comiterea faptelor.

Pentru unul dintre cei reținuți - - în mod corect s-a reținut ca temei al arestării preventive contribuția avută prin contrafacerea fantelor de. Discuțiile telefonice în evidență numărul mare de lucrări realizate 10 bucăți, discuție telefonică din 27.03.2009, ora 14:25:04; două bucăți, discuție telefonică din 30.03.2009, ora 12:30:06; 6 bucăți, discuție telefonică din 01.04.2009, ora 17:20:34; 9 bucăți, discuție telefonică din 07.05.2009, ora 12:10:03.

Nu se poate reține faptul că inculpatul nu cunoștea felul în care vor fi folosite piesele lucrate de el, având în vedere temerile exprimate de acesta în discuțiile purtate (să ne întâlnim mai rar, să nu ne vadă lumea - discuție din 13.04.2009, ora 18:49:43, să se mai liniștească lucrurile, discuție din 27.03.2009, la ora 14:35:27), cât și din sumele solicitate și primite (într-o discuție cu soția, acesta afirmă că într-o zi a făcut lucrări de 6.000 euro, la 30.04.2009, ora 15:14:34).

Din dosarul de urmărire penală, în mod corect, au fost reținute discuțiile purtate între și (filele 322, 323, volumul III, la 11.08.2009) sau între și o persoană încă necunoscută (fila 335, volumul III, la 12.08.2009), înregistrate conform autorizației nr.647/AJ/2009.

: deci, nu te-am înțeles bine aseară. Deci, de-alea cărămijoare, de alea mititele, cu găurele.

: Ar fi zece o dată

:, da

: Și încă zece din alea de ramă.

: și muncim degeaba. Ajunsei să bag în ele ce trebuie și bag, știi ce trebuie colo: să bag muzica aia și eu aveam niște chestii, alea negre care vin pe ele, care trebuie înainte să le

Persoană necunoscută: În fine nu mai îmi explica. Să înțeleg că nu e -.

: Nu, pentru că e mult de lucru. Ei au greșit toată seria de 20.

De asemenea, au fost reținute ca indicii și probe privind comiterea de infracțiuni, discuțiile purtate între și (proces verbal din 28.07.2009, fila 26, vol.I-), mesajele S trimise la și de la telefoane din (vol.VII, filele 394 -404), discuțiile cu (fila 482, volumul VII), A (fila 108, volumul VII), (fila 85, volumul VII, discuția este purtată de la telefonul lui, referitoare la procentul de 10%, fila 60, discuție în care se referă la mașini, dar solicită să i se aducă "niște piese pentru mașinuțele alea mici ale mele deci, ar fi memoriile și celelalte chestii, alea două mici și presa aia mai mare neagră, scrie pe una și pe cealaltă AT nu știu ce) În legătură cu interceptările telefonice, aflate în vol. VII. pg. 48-54, 69-74, purtate între inculpatul și inculpatul, în mod corect instanța de fond a reținut existența indiciilor privind comiterea de infracțiuni.

Astfel, în perioada 05-08.07.2009, au avut loc mai multe discuții între și.

i-a încredințat lui un dispozitiv de copiere a datelor cardurilor, în vederea remedierii unor probleme tehnice, însă în data de 05.07.2009, ultimul îi comunică telefonic lui că dispozitivul va fi în seara următoare.

În data de 06.07.2009, jurul orei 14:40 îi comunică telefonic lui că îl va suna n momentul când dispozitivul va fi, deoarece "băiatu" nu este acasă și urmează să vină pe la ora 5 sau 6 de la serviciu, din înregistrările telefonice "băiatu" fiind identificat în persoana numitului Barcă, din

Instanța de fond a reținut în mod corect și în ceea ce îi privește pe și ca indicii privind comiterea de infracțiuni din discuțiile purtate la 20.08.2009, ora 22:02:42 sau 01.09.2009, ora 10:01 ca și din aplicațiile informatice trimise de pe adresa de e-mail folosită de la 12.06.2009, ora 4:46; 20.06.2009, ora 00:48; 28.06.2009, ora 06:31; 22.06.2009), consemnate de către poliția judiciară( fila 46, volumul I).

Alte mijloace de probă vizând comiterea de infracțiuni reținute în dosarul de urmărire penală sunt imaginile de la camerele video ale. Din aceste imagini s-a reținut de către poliția judiciară folosirea de carduri contrafăcute de către.

Conform datelor transmise de către Banca Comercială la 23.04.2009, ora 01:20, s-a efectuat o tranzacție reușită, iar la 24.04.2009, ora 01:57, s-a capturat același card folosit anterior, care s-a dovedit a fi fost contrafăcut (Cardul 674 7 1599 1002 2888 209, având ca bancă emitentă Banca Italia, fila 95, vol.VIII). Un alt card folosit de către inculpatul, conform înregistrărilor video de la este card-ul contrafăcut folosit la 11.04.2009, ora 22:39; 11.04.2009, ora 22:40; 12.04.2009, ora 01:38; 12.04.2009, ora 01:39. Apărările inculpatului conform cărora a folosit un card aparținând prietenei sale de pe care a ridicat o sumă provenind din încasarea primei de asigurare, urmează a fi înlăturate față de faptul că probele administrate până în prezent, respectiv imaginile de la (filele 107-108, 116-117, volumul VIII), ora înregistrării acestora și ora folosirii card-urilor contrafăcute, îl indică pe inculpatul ca fiind persoana care a folosit carduri contrafăcute, care aveau ca bănci emitente, bănci din Italia.

Și în ceea ce îi privește pe inculpatul A, respectiv urmează a se reține faptul că la 03/04.2009, în jurul orei 00:00, în fața bancomatului băncii s-a aflat A care a efectuat mai multe retrageri de numerar folosind carduri falsificate. După ridicarea banilor, s-a dus pe trotuarul de vis-a-vis, unde se afla, plecând împreună spre centrul orașului (fila 47, volumul VIII, ).

În ceea ce privește publicitatea excesivă a cazului, invocată de către recurenți, Curtea constată că în acest stadiu procesual orice transmitere a imaginilor provenind de la autorități, cu sigla acestor autorități, înregistrate în cursul perchezițiilor sau altor acte desfășurate în cursul urmăririi penale constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție a acestora care dă dreptul la despăgubiri celor lezați. În mod similar, orice afirmație făcută în presă de către autorități în care să se susțină că cei în cauză se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați constituie de asemenea o încălcare a prezumției de nevinovăție ( și România).

Infracțiunile pentru care este formulată învinuirea sunt infracțiuni grave pentru care legea prevede închisoarea mai mare de patru ani,astfel încât și această condiție este îndeplinită.

Necesitatea privării de libertate în cursul urmăririi penale sau judecății determinată de scopul măsurilor preventive (asigurarea unei desfășurări a procesului penal).

În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertatea inculpatului, Curtea constată că acesta decurge din natura faptelor descrise mai sus, din numărul mare al faptelor comise și perioada lungă de timp, modul în care inculpații au acționat, faptul unele dintre acte materiale au fost comise pe teritoriul altor state(Spania, Australia, ).

La luarea măsurilor preventive instanța de fond a motivat în mod corect existența scopului măsurii preventive.

Curtea subliniază faptul că privarea de libertate nu trebuie să aducă atingere modului în care sunt administrate tratamentele recomandate de medic pentru inculpați, autoritățile penitenciare fiind obligate să asigure tratamentul în cauză și condiții pentru aplicarea acestuia.

De asemenea, autoritățile penitenciare au obligația să evalueze starea de sănătate a recurenților la momentul arestării acestora, pentru a evita orice risc, privind sănătatea celor în cauză.

În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsuri arestării preventive, formulate de inculpații, A, și, având în vedere și dispozițiile art.136 alin.1 și 8 Cod procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal (aflat abia la început, din cadrul căruia lipsesc mai multe persoane despre care se poate presupune rezonabil că au acționat împreună cu inculpații și ar putea fi reluată astfel legătura dintre aceștia), precum și scopul măsurii ce urmează a fi luată (preîntâmpinarea pericolului concret de care s-a făcut deja vorbire), gradul de pericol social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, de vârsta și circumstanțele personale ale acestora (criterii cu caracter complementar față de primele), tribunalul a apreciat în mod corect că măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu este suficientă, singura în măsură să prevină fiind arestarea preventivă a inculpaților.

Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarat de inculpați ca fiind nefondate și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților, A, și împotriva încheierii de ședință din 18.09.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.

Obligă pe fiecare inculpat la câte 500 lei, cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

-

GREFIER,

-

Red./01.10.2009

Dact./02.10.2009

Ex.2

Red. -II.

Președinte:Lavinia Lefterache
Judecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Bucuresti