Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 336/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2334/2009)
ÎNCHEIEREA NR. 336/
Ședința publică de la data de 07 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu din data de 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării în prezent s-au modificat. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, iar acesta este foarte grav bolnav, suferind de epilepsie.
Reprezentantul Parchetului, apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, încheiere prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorii. Față de materialul probator aflat la dosarul cauzei, documentația medicală, procesul - verbal de cercetare la locul faptei, probele testimoniale, consideră că sunt realizate cerințele art. 143 rap. la art. 68/1 Cod procedură penală, precum și condițiile prev. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Față de cele susținute, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, ca fiind nefondat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 2.10.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Giurgius -a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu 2.10.2009 până la 30.10.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin adresa 631/P/2009 din data de 02.10.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a înaintat acestei instanțe referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 02.- până la data de 30.10.2009 inclusiv.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr- din 02.10.2009.
În motivarea referatului s-au arătat următoarele:
În seara zilei de 30.09.2009, în jurul orelor 2050, lovit cu un cuțit, în zone vitale, partea vătămată, de 22 de ani, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol.
Analizând actele și lucrările dosarului în vederea soluționării propunerii de arestare preventivă a inculpatului, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 1491alin 1 și 10 din Cod de procedură penală, pentru a se putea dispune măsura arestării preventive a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Codul d e procedură penală și să existe vreunul din cazurile prev. de art. 148 din Codul d e procedură penală.
Potrivit alin 9 al aceluiași articol, judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune, se reține că potrivit art. 681Cod procedură penală, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză sunt suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Din declarațiile inculpatului, date atât în cursul cercetărilor cât și în fața instanței, declarații coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză (în special declarații și concluziile preliminare medico legale), rezultă că, prin fapta sa, de a aplica părții vătămate o lovitură cu un corp înțepător tăietor într-o zonă vitală, inculpatul a intenționat să curme viața părții vătămate chiar dacă, în condițiile concrete, acest rezultat nu s-a produs.
În concepția Tribunalului apărarea inculpatului potrivit căreia fapta sa ar reprezenta o reacție față de pretinsa agresiune a părții vătămate nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, inculpatul s-a abătut de la drumul său atunci când a văzut-o pe partea vătămată știind și fiind încurajat de faptul că avea asupra sa un briceag pe care, de obicei, nu îl purta.
Totodată, inculpatul recunoaște că atunci când l-a lovit pe partea vătămată aceasta era în fugă ceea ce înseamnă că pretinsa agresiune asupra sa încetase. Ca atare, fapta sa nu poate fi apreciată drept o posibilă apărare întrucât, în plus, nu a intervenit în continuarea agresiunii reclamate.
De asemenea, se constată că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. Cod de procedură penală.
Astfel, pedeapsa prevăzută, de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul colectivității locale, dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate pentru comiterea unei infracțiuni grave care aduce atingere dreptului la viață, iar pe de altă parte ar putea constitui o circumstanță de a încuraja și alte persoane să comită infracțiuni grave.
De altfel, inculpatul nu se află la primul său conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier Aflată la dosarul cauzei. Acesta a suferit multiple condamnări din care una pentru fapte de violență. Chiar dacă celelalte infracțiuni comise nu au privit viața sau integritatea fizică a persoanei, comportamentul deviat al inculpatului susține constatarea cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică la care s-a făcut referire în cele ce preced.
Totodată, instanța consideră că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. 1 Cod de procedură penală și sunt respectate cerințele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. c din în sensul că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 3858Cod procedură penală, constată că acesta este nefondat.
În cauză există indicii temeinice ce conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta ce i se reține în sarcină.
Aspectul că în sarcina inculpatului se reține o faptă de violență extremă - punerea în pericol a vieții părții vătămate prin lovirea în zone vitale cu un cuțit, asociat cu faptul că inculpatul este recidivist justifică aprecierea făcută de prima instanță că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică.
Măsura preventivă a fost luată de Tribunal cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și luarea ei se impunea și în raport de o bună desfășurare a procesului penal, actele procesuale ce urmează a se întocmi de Parchet, fiind efectuate cu mai mare celeritate în asemenea condiții.
De aceea, Curtea consideră că în mod corect a dispus prima instanță arestarea inculpatului, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b și în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din 2.10.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Giurgiu
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-11.11.2009
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
