Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 341/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2374/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.341/
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Leontina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat A în stare de arest, asistat de avocat ales - împuternicire avocațială nr.-/12.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul inculpatului, arată că acesta nu a dat nici o declarație în fața judecătorului la momentul luării măsurii arestării preventive.
Curtea, în temeiulart.140/3 alin.3 Cod procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului.
Inculpatul, ascultat fiind, arată că nu vindea droguri, cele care s-au găsit asupra sa le-a achiziționat de pe alee din, nu cunoaște persoana de la care le-a cumpărat. Precizează că este consumator de 3 ani de zile. Arată că în această dimineață i s-a administrat o pastilă de diazepam și o fiolă, nu cunoaște din ce medicament, posibil karmazepin.
Curtea, dată fiind medicația administrată inculpatului, în ziua ședinței de judecată, constată imposibilitatea de audiere, pune în vedere apărării a preciza poziția, privind audierea inculpatului, față de starea sănătății inculpatului.
Apărătorul inculpatului, precizează că inculpatul dorește să se judece recursul la acest termen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este dreptul inculpatului de a da sau nu declarații, însă având în vedere medicația administrată și faptul că acesta se află în sevraj, consideră că instanța nu își poate forma o opinie față de realismul celor învederate de inculpat.
Curtea, având în vedere poziția apărătorului inculpatului care insistă în a se judeca la acest termen, pune în discuție revenirea asupra audierii inculpatului.
Apărătorul inculpatului, solicită a se reveni asupra dispoziției privind audierea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că este de acord a se reveni asupra dispoziției privind ascultarea inculpatului.
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 8 octombrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală și solicită ca în urma admiterii căii de atac formulate în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Menționează că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare de către instanța care a emis mandatul de arestare preventivă, în sensul că deși se cunoștea din faza de urmărire penală că are apărător ales (fila 41 dosar urmărire penală), în momentul în care a fost prezentat instanței cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, apărătorul ales nu a fost anunțat.
Arată că la dosar nu există nici un proces verbal din care să reiasă că apărătorul ales ar fi fost încunoștințat de data ședinței de judecată.
Consideră că deși inculpatul a fost de acord cu asigurarea asistenței juridice de un apărător din oficiu, instanța trebuia să-l întrebe asupra motivului imposibilității de prezentare a avocatului său ales.
Mai mult inculpatul în momentul luării măsurii arestării preventive nu a conștientizat cele petrecute aflându-se ca și la acest termen, în sevraj.
În ceea ce privește pericolul social pe care inculpatul îl prezintă pentru societate, arată că deși acesta este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, acesta nu se îndeletnicește cu vânzarea de stupefiante, ci este doar consumator.
Solicită a se avea în vedere cantitatea mică de droguri traficată, situația materială precară, faptul că este neșcolarizat, lipsa oricăror obiective în viață, considerente pentru care solicită cercetarea acestuia în stare de libertate, aspect ce nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că încheierea de ședință recurată este legală, temeinică și corespunzător motivată și mai mult că nu există nici o cauză care să atragă nulitatea încheierii de ședință.
Precizează că inculpatului i-a fost respectat dreptul la apărare dat fiind că acesta a fost asistat de apărător din oficiu, mai mult consideră că apărătorul inculpatului avea obligația în virtutea contractului de asistență juridică, de a se interesa de termenul acordat.
Consideră că pericolul pe care lăsarea inculpatului îl prezintă pentru societate se repercutează asupra sa și asupra posibilității de a deveni din consumator, traficant, mai mult acesta a recunoscut că este consumator de 3 ani.
Menționează că inculpatul avea asupra sa două doze și că există indicii că acestea se face vinovat de trafic de droguri și de deținere de droguri în vederea consumului propriu, au condus la ideea că se impune luarea măsurii arestării preventive și că inculpat aflat în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că organele judiciare aveau obligația de a anunța apărătorul ales al inculpatului, potrivit textelor legale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază celor susținute de avocatul său.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 8.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la 12.08.1988 în B, CNP -, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 8.10.2009 până la data de 5.11.2009, inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, pe motiv că lăsarea sa în libertate nu creează pericol pentru ordinea publică, precum și pentru motivele evidențiate oral și consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Curtea, analizând hotărârea atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că la data de 7.10.2009 a vândut martorului G două doze conținând 0,16 grame heroină pentru suma de 60 lei, și a deținut pentru consum propriu două doze conținând 0,12 grame heroină.
Prima instanță, în mod corect a reținut, în urma analizei coroborate a ansamblului probator, respectiv a procesului verbal de prindere în flagrant, a expertizei tehnico-științifice și a declarațiilor de martori și inculpat că există indicii temeinice, în sensul că acesta din urmă a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind întrunite exigențele art.143 alin.1 Cod procedură penală.
În plus, sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cercetată este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, natura drogului traficat și pluralitatea infracțională reținută în sarcina sa, precum și din mobilul subliniat în declarațiile date în fața organului de urmărire penală. Sub acest ultim aspect și apărarea a subliniat faptul că inculpatul este consumator de droguri de o perioadă îndelungată, în acest context fiind realizată vânzarea de droguri, împrejurare ce nu este însă în măsură să conducă la concluzia necesității punerii sale în libertate, această circumstanță neputând fi considerată favorabilă inculpatului în sensul demonstrării unei periculozități mai reduse.
La alegerea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile enumerate de art.136 alin. final Cod procedură penală și au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale recunoscute de art.150 și 149/1 Cod procedură penală.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 8.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./20.10.; 2.11.09
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Niculina Alexandru, Leontina
