Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 35/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 285/98/2010
157/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 35/
Ședința publică de la 22 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpații, și G, împotriva încheierii de ședință din data de 17.10.2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, și G, toți personal în stare de arest și asistați de avocat ales, în baza împuternicirilor avocațiale nr. 3/4, emise de Baroul Teleorman - Cabinet individual și, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 62411, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Au fost audiați recurenții - inculpați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurenților - inculpați, și G, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință, respingerea propunerii formulată de Parchet și lăsarea în libertate a inculpaților, având în vedere că, în cauză nu există grup infracțional organizat, deoarece inculpații au propria firmă, corect înființată și înregistrată, nu s-au sustras de la cercetări, în raport de data săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor, nu au încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În ceea ce-l privește pe inculpatul, precizează că, acesta nu avut la cunoștință de faptul că i s-a interzis părăsirea țării, iar inculpatul, era angajat ca șofer și nu a participat sau a avut cunoștință de infracțiunile de înșelăciune comise de ceilalți inculpați. În cea ce-l privește pe inculpatul G, precizează din dosar nu rezultă ce faptă penală a comis, ce prejudiciu a cauzat și în raport de faptul că, acesta nu a aderat la nici un grup infracțional organizat, solicită respingerea propunerii formulată de Parchet și aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, pentru el și ceilalți doi inculpați. Mai precizează că, în dosarul de la C, sunt simple bănuieli că inculpatul, ar fi implicat în crimele apărute în mas-media.
Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, respingerea propunerii formulată de Parchet și lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că, la dosar nu sunt probe că acesta ar fi participat la infracțiunile pentru care este cercetat, nu a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, iar din circumstanțele personale ale acestuia, nu rezultă că ar fi un pericol pentru ordinea publică. Precizează că instanța de fond nu a analizat corect probele existente la dosar, motive pentru care, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri prevăzută la art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca fiind nefondate, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică, în raport de procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, de plângerile părților vătămate și de prejudiciul de peste 600.000 cauzat de către inculpați. Precizează că sunt îndeplinite condițiile cumulate ale art. 148 lit. c, d și f Cod procedură penală, pentru toți cei 4 inculpați, în plus pentru inculpatul mai sunt aplicabile și cazurile prevăzute la lit. a,1, b, c și d ale art. 148 Cod procedură penală, având în vedere că acesta s-a sustras de la cercetări, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, s-a opus la arestare și a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune. Consideră că, în raport de numărul mare de părți vătămate, de complexitatea cauzei și de antecedentele penale ale unora dintre inculpați, apreciază că se impune cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, arată că este de acord cu cele expuse de către apărătorul său, se consideră nevinovat și nu are nici o legătură cu crimele descoperite în
Recurentul - inculpat, având cuvântul, declară că este nevinovat, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită să fie pus în libertate.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, să fie lăsat în libertate deoarece nu este vinovat, urmând să respecte interdicțiile puse de către instanță.
Recurentul - inculpat, G, având cuvântul, declară că este nevinovat, este suferind și solicită să fie lăsat în libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 17.10.2010 dată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița - Secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, pentru 29 zile, cu începere de la data de 17.01.2010 până la data de 14.02.2010.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.26 raportat la art.215 alin.1-5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
A mai reținut tribunalul că în speță sunt îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.b, c, d și f Cod procedură penală, infracțiunea fiind flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de ședință, în termen legal, au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune arestarea preventivă, nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, a recunoscut și regretat fapta comisă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3856Cod procedură penală, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din actele dosarului rezultă că, în perioadele iulie-august 2006 și februarie-noiembrie 2007 au aderat și au constituit două grupuri infracționale, în sensul săvârșirii de infracțiuni economice, au constituit firme fantomă prin care înșelau alte firme legal constituite.
În speță, există indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce i se reține în sarcină, fiind totodată îndeplinite și cerințele art.148 lit.b, c, d și f Cod procedură penală.
Astfel, infracțiunea este flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, dar și din modalitatea concretă de săvârșire a acesteia.
Față de cele expuse, în mod legal prima instanță a dispus arestarea inculpaților pe o durată de 29 zile, astfel că, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 17.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.02.2010
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Florică Duță, Petre Popescu
