Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 350/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
2366/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.350
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București împotriva Încheierii de ședință din camera de consiliu de la data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-inculpată (fostă ), personal, asistată juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială nr. 33/12.10.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 7), intimatul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială nr. 175.747/12.10.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 8) și intimatul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială nr. 386.663/13.10.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cererii de formulat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că în conținutul încheieri, în ceea ce privește condițiile impuse de art. 143 rap. la art. 681Cod procedură penală, instanța a statuat că există indicii și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă, că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați penal și anume: trafic de persoane, trafic de minori și trecerea peste frontieră a minorilor în în scopul exploatării sexuale a acestora.
În ceea ce privește cea de a doua condiție care o impune art. 148 lit. f Cod procedură penală, datorită faptului că prima condiție este îndeplinită sub aspectul pedepselor, dar datorită faptului că, de la data comiterii faptelor și până la momentul propunerii de arestare preventivă a trecut o perioadă lungă de timp avându-se în vedere că activitatea infracțională a fost desfășurată în perioada anilor 2001 - 2003, instanța de fond în mod greșit a apreciat că inculpații la acest moment procesual numai prezintă un pericol pentru ordinea publică.
În opinia, Parchetului este că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică pentru că, în cazul unor infracțiuni de crimă organizată cu caracter transfrontalier, sesizările din oficiu, ca urmare a informaților primite, a verificărilor făcute de organele de anchetă sunt primite cu întârziere, din actele și lucrările dosarului, prima sesizare din oficiu s-a făcut 18.09.2006 din care rezulta că minorele, și șcu au fost racolate de către inculpați și transportate până la T și apoi în, în orașul Scopie, într-un bar "" unde erau exploatate sexual de un cetățean albanez.
Întrucât, aceste infracțiuni cu caracter transnațional, trebuiesc dovedite, iar probele se obțin cu multă dificultate, relațiile au fost obținute în luna mai 2008 (fila 331dup), prin ofițerul de legătură al acreditat la Centrul Zonal, care a confirmat că victimele, șcu, au fost scoase ilegal din țară și exploatate sexual. Arată, în continuare, că după interceptarea convorbirilor telefonice a minorei șcu, rezulta că minora era în permanență amenințată de către membri grupului infracțional, și era în imposibilitate de a ajunge în țară.
Mai arată că cei trei inculpați, care au legăturii infracționale cu inculpați din alte țări, ar exista riscul ca acești inculpați să săvârșească în continuare același gen de infracțiuni, și pentru a împiedica acest gen de infracțiuni de deosebit de grave.
În punctul de vedere al Parchetului este că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, în sensul că se impune luarea măsurii arestării preventive.
Învederează, că măsura prevăzută de art. 145 Cod procedură penală este foarte puțin restrictivă, avându-se în vedere că activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat în țară, rolul lor fiind acela de a racola persoane minore și majore și de a ale transporta la T de unde erau preluate de alți membri a grupării infracționale.
Pentru considerente expuse mai sus, Parchetul consideră că propunerea de luarea măsurii arestării preventive este întemeiată, că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la activitatea infracțională desfășurată, la probele administrate în cauză, solicită instanței desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și admiterea propunerii față de inculpați de luarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al intimatei-inculpată (fostă ), având cuvântul pe fond, arată că, în condițiile în care faptele au fost comise în urmă cu 8 ani, de la data presupusei săvârșiri a faptelor, perioadă în care nu s-a putut dovedi că inculpata ar fi periclitat ordinea publică, Parchetul reluând cercetările urmărire penală în dosar în anul 2007, și făcând propunerea de luarea măsurii arestării preventive față de inculpați în anul 2009, sens în care arată că numai sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În altă ordine de idei, arată că, în practica se admite la un moment dat că pericolul pentru ordinea publică, doar în raport de gravitatea infracțiunii comise, așadar, fiind vorba de infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social generic mult mai redus, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece încheierea atacată este legală și temeinică.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat având cuvântul pe fond, arată că nu s-a făcut dovada pericolului public concret, fiind vorba de o distanță mare de timp de la data presupusei săvârșiri a faptelor și s-a putut proba că inculpații au săvârșit faptele.
Mai arată, că încheierea Tribunalului București este justificată, fiind evident că nu s-a putut dovedi condiția prevăzută de art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse mai sus, solicită respingerea recursului formulat de Parchet, avându-se se în vedere că în cursul urmăririi penale nu s-a făcut dovada că inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, solicită respingerea recursului formulat de Parchet, întrucât în opinia sa, nu există probe care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea ce i se rețin sarcina sa, nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și menținerea încheieri dată de Tribunalul București.
Având cuvântul, intimata inculpată (fostă ) arată că este de acord cu concluziile pune de avocat.
Având cuvântul, intimatul inculpat achiesează la concluziile apărătorului.
Având cuvântul intimatul inculpat arată că este de acord cu concluziile pune de avocat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art. 1491alin. 9 Cod procedură penală, a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, privind arestarea preventivă a inculpaților - (fostă ), și.
În baza art. 1491alin. 12 Cod procedură penală, raportat la art. 1451Cod procedură penală, s-a dispus luarea față de inculpații (fostă ), și a măsurii obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 30 zile, începând de la data de 07.10.2009 și până la data de 05.11.2009.
În baza art. 1451alin. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 145 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpaților li s-a impusi au fost obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 22Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că propunerea formulată de Parchet nu este întemeiată, constatând că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni săvârșite în perioada septembrie 2001-ianuarie 2002, perioadă de la care au trecut până în prezent circa 7 ani și în care inculpații nu au manifestat în niciun fel intențiile lor de a zădărnicii aflarea adevărului în cauză, de a încerca să se sustragă cercetărilor penale inițiate împotriva lor și nici nu au mai săvârșit nici o infracțiune, pentru a putea susține că cercetarea acestora în stare de arest ar fi oportună pentru buna desfășurare a procesului penal.
A apreciat Tribunalul că noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, ca justificare a luării unei măsuri preventive de libertate, presupune o periclitare actuală sau viitoare a ordinii publice, iar nu un pericol general, abstract pe care orice faptă prevăzută de legea penală îl prezintă, potrivit art. 18 Cp. Nu se poate susține, astfel, că după 7 ani de la săvârșirea unei infracțiuni, timp în care inculpații au avut preocupări licite (potrivit înscrisurilor de la dosar), cercetarea acestora în stare de arest preventiv se impune cu necesitate, atâta vreme cât din împrejurările cauzei și datele ce-i caracterizează nu lasă să se întrevadă o astfel de posibilitate și cu atât mai mult cu cât parchetul nu a indicat nici o probă în acest sens.
Mai mult, potrivit art. 136 alin.1 Cod procedură penală, măsurile preventive enumerate în articol se iau pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru a împiedica sustragerea inculpatului de urmărire sau de la judecată, or, în speță, în referatul ce însoțește propunerea de arestare preventivă nu se menționează actele de urmărire ce urmează a fi efectuate în cauză și modul în care acestea ar putea fi influențate de inculpați, menționându-se doar că există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei.
Față de aceste elemente, instanța de fond a apreciat că scopul măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, decât aceea a arestului preventiv, mai ales la acest stadiu procesual, astfel că a dispus în consecință.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații - (), și.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.3856alin.3 Cod procedură penală - constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, ca atare.
Astfel, prin propunerea Parchetului, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților - (), și, susținându-se că, prin rezoluțiile datele de 10.03. 11.03.2009 și 12.05.2009 ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a început urmărirea penală față de inculpați.
Prin ordonanța nr. 117/D/P/2007 din data 06.10.2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuiții (fostă ), și.
În fapt, s-a reținut că, inculpații (fostă ), și învinuitul, în perioada septembrie 2001 - ianuarie 2002, au recrutat prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe părțile vătămate minore -, în vârstă de 16 ani, (fostă, în varstă de 14 ani, șcu, în vârstă de 17 ani, precum și pe partea vătămată majoră, acestea fiind cazate, respectiv găzduite de inculpata (fostă ) în apartamentul său din B, iar ulterior, o parte dintre acestea au fost transportate în Municipiul T de către inculpată împreună cu fiul său, inculpatul și transferate în scopul exploatării sexuale unor cetățeni români, neidentificați, din acest oraș, care, la rândul lor, le-au trecut pe părțile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia și le-au transferat în același scop unor cetățeni și macedoneni.
Astfel, inculpatul, în luna septembrie 2001, recrutat-o prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră -, în vârstă de 16 ani, pe care a dus-o la locuința inculpatei (fostă ), care i-a întărit convingerea părții vătămate că o va ajuta sa își găsească un loc de muncă în Italia.
După ce a fost convinsă că va fi găsit un loc de muncă în străinătate, partea vătămată a fost găzduită de inculpata (fostă ) la locuința sa și apoi a fost transportată în T, unde a fost transferată unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care au trecut-o fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde au predat-o unor cetățeni, care la rândul lor au transferat-o unor cetățeni macedoneni.
În, în localitate, partea vătămată a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe, în clubul de noapte "", de către patronul, de etnie albaneză, ulterior fiind vândută în unui alt patron de club, unde a fost obligată să practice prostituția până în luna aprilie 2004, când a reușit să fugă din clubul respectiv.
În acest interval de timp, în luna decembrie 2001, a reușit să o convingă pe mama părții vătămate -, martora, să o lase și pe cealaltă fiică, partea vătămată (fostă ), să plece în Italia, unde să lucreze împreună sora ei, motivându-i că aceasta își găsise un loc de muncă și este bine.
Astfel, le-a dus pe partea vătămată (fostă ), în vârstă de 14 ani, și pe mama acesteia, martora, la inculpata (fostă ), aceasta întărindu-le convingerea că ceea ce învinuitul le-a spus este adevărat, reușind astfel să o determine pe mama părții vătămate să o lase să plece la muncă în Italia, unde va lucra împreună cu sora sa la un supermarket.
După ce a fost convinsă că i se va găsi un loc de muncă în străinătate, partea vătămată (fostă ) a fost găzduită de inculpata (fostă ) la locuința sa și apoi a fost transportată în Mun. T, unde a fost transferată unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care au trecut- fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde au predat-o unor cetățeni, care la rândul lor au transferat-o unor cetățeni macedoneni.
În, în localitate, partea vătămată fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe, în clubul de noapte "", de către patronul, de etnie albaneză, până la data de 24.01.2002, data la care în urma unor verificări efectuate de autoritățile macedonene a fost identificată în clubul respectiv și eliberată.
Totodată, inculpatul, în luna ianuarie 2002, recrutat prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră șcu, în vârstă de 17 ani și pe partea vătămată majoră pe care le-a dus la locuința inculpatei (fostă ), care le- întărit convingerea parților vătămate că le va ajuta sa își găsească un loc de muncă în Italia, găzduindu-le în apartamentul său din
Ulterior, inculpații (fostă ) și le-au transportat pe părțile vătămate în Mun. T, unde le-au transferat unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care le-au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Serbia unde, la rândul lor, le-au transferat unor cetățeni și macedoneni care au exploatat-o pe partea vătămată șcu, prin obligarea la practicarea prostituției în folosul lor în două cluburi din localitatea -, iar partea vătămată au exploatat- într-un club din Serbia.
Părtea vătămată șcu, în vârstă de 17 ani, a fost transferată în (localitatea ), unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe în cluburile de noapte "" și "69", de către patronii și, de etnie albaneză, până în luna ianuarie 2003, când a fost eliberată de autoritățile macedonene din clubul de noapte "69", urmare a demersurilor făcute anterior de către concubinul ei, martorul, care aflase că aceasta este sechestrată și obligată să se prostitueze într-un club din.
Inculpatul, în luna ianuarie 2002, împreună cu mama sa, inculpata (fostă ), le-a transportat în Mun. T și le-a transferat pe partea vătămată minoră șcu, în vârstă de 17 ani și pe partea vătămată majoră, unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care le-au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde le-au transferat unor cetățeni și macedoneni care au exploatat-o pe partea vătămată șcu prin obligarea la practicarea prostituției în folosul lor în două cluburi din localitatea -, iar pe partea vătămată într-un club din Serbia. Părtea vătămată șcu, în vârstă de 17 ani, a fost transferată în (localitatea ), unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe în cluburile de noapte "" și "69", de către patronii Și, de etnie albaneză, iar partea vătămată într-un club din Serbia.
Potrivit art.148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală, respectiv dacă sunt probe și indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 lit.a-f Cod procedură penală.
Din datele existente la dosarul cauzei, se reține că sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens, fiind proces verbal de sesizare din oficiu; declarațiile părților vătămate, recunoașterile din planșe foto; declarații martori, declarațiile inculpaților; comunicările autorităților străine, toate acestea aflându-se la dosarul cauzei și formând un amplu material probator.
Curtea reține că inculpații se află în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală (astfel cum de altfel reține și instanța de fond), întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunilor pentru care sunt cercetați penal și anume: trafic de persoane, trafic de minori și trecerea peste frontieră a minorilor în, în scopul exploatării sexuale a acestora.
Fără îndoială, inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece, în cazul unor infracțiuni de crimă organizată cu caracter transfrontalier, sesizările din oficiu, ca urmare a informaților primite, a verificărilor făcute de organele de anchetă sunt primite cu întârziere, din actele și lucrările dosarului, se reține că prima sesizare din oficiu s-a făcut în data de 18 septembrie 2006, din care rezulta că minorele, și șcu au fost racolate de către inculpați și transportate până la T și apoi în, în orașul Scopie, într-un bar "" unde erau exploatate sexual de un cetățean albanez.
Întrucât, aceste infracțiuni cu caracter transnațional, trebuiesc dovedite, iar probele se obțin cu multă dificultate, relațiile au fost obținute în luna mai 2008 (fila 331dup), prin ofițerul de legătură al acreditat la Centrul Zonal, care a confirmat că victimele, șcu, au fost scoase ilegal din țară și exploatate sexual.
Din interceptarea convorbirilor telefonice ale minorei șcu, rezulta că aceasta era în permanență amenințată de către membri grupului infracțional și era în imposibilitate de a ajunge în țară.
Din probele dosarului, Curtea reține că cei trei inculpați au legături infracționale cu inculpați din alte țări, iar prin lăsarea lor în libertate, ar exista riscul ca acești inculpați să săvârșească în continuare același gen de infracțiuni, astfel că, pentru a împiedica acest gen de infracțiuni deosebit de grave, se impune luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, reținându-se că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.
În plus, Curtea apreciază că măsura prevăzută de art. 145 Cod procedură penală este foarte puțin restrictivă, avându-se în vedere că activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat în țară, rolul lor fiind acela de a racola persoane minore și majore și de a ale transporta la T de unde erau preluate de alți membri a grupării infracționale.
Dispozițiile art.136 alin.1 lit.d Cod procedură penală, vizează măsura arestării preventive, prin aceasta urmărindu-se asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea realizării scopului prevăzut în art.1 din același cod.
Reprezentând o excepție de la regula de bază, a desfășurării procesului penal în stare de libertate, legea procesual penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, cu referire în cauză la măsura arestării preventive, garantând astfel dreptul fundamental al persoanei la libertatea individuală, stabilit de art.23 din Constituție, de natură a răspunde exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În raport de situația expusă, se constată că, în mod greșit, s-a apreciat cu privire la existența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunilor și rezultatul ce s-ar fi putut produce, precum și persoana inculpaților, care lăsați în libertate ar reprezenta un imens pericol pentru părțile vătămate.
Așadar, legea procesual penală impune pentru luarea măsurii, cu referire la acest caz, ca pericolul pentru ordinea publică care justifică arestarea să fie concret și acesta să rezulte fără echivoc din probe certe aflate la dosarul cauzei.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că pericolul concret pentru ordinea publică a fost stabilit în baza unor probe certe, aflate la dosarul cauzei.
Dată fiind modalitatea de comitere a faptelor reținute în sarcina inculpaților, gravitatea acestora, urmările ce s-ar fi putut produce, pericolul pentru viața părților vătămate, toate acestea conduc la concluzia că, lăsați în libertate, inculpații pot induce un sentiment de insecuritate în rândul populației, Curtea apreciază că sunt întrunite cumulativ prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Pentru aceste aspecte, Curtea urmează ca, în baza art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursul Parchetului, va admite propunerea formulată și, în temeiul prevăzut de art.1491cu referire la art.148 lit.f Cod procedură penală, va dispune arestarea preventivă a inculpaților - (), și pe o perioadă de 29 zile, de la data încarcerării.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la data de 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea din data de 6 octombrie 2009 Tribunalului București și rejudecând:
Dispune arestarea preventivă a inculpaților - (fostă ) (fiica lui și, născută la data de 12.10.1946, în B, sector 8, CNP -, domiciliată în B, sector 5, str. -. -, nr. 8,. 12,. 1,. 1); (fiul lui și, născut la data de 15.09.1973, în B, sector 7, CNP -, domiciliat în B, sector 5,-) și (fiul lui și, născut la 14.04.1968, în B, sector 8, CNP -, domiciliat în B, sector 5, str. -. -, nr. 8,. 12,. 1,. 1), pe o perioadă de 29 zile, de la data încarcerării.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că se impune respingerea recursului declarat de Parchet, deoarece în mod corect s-a reținut de instanța de fond că în cauză nu este îndeplinită condiția cumulativă prev. de art. 148 lit. f teza a II- Cod procedură penală, în sensul că nu există probe concrete relative la pericolul pe care l-ar reprezenta inculpații pentru ordinea publică, de natură să impună cercetarea acestora în stare de arest pentru buna desfășurare procesului penal.
În aprecierea acestui pericol, trebuie să fie avute în vedere elemente care țin de persoana inculpaților și conduita și atitudinea acestora cu privire la pretinsele fapte ce se rețin în sarcina acestora, iar nu elemente care țin de pericolul social pe care îl prezintă orice faptă prevăzută de legea penală potrivit art. 18 Cod penal.
Ori, atâta timp cât inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni comise acum circa 7 ani, perioadă în care nu sunt dovezi că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului și să se sustragă în vreun fel cercetărilor, apreciez că nu se impune cu necesitate arestarea preventivă a inculpaților, ci luarea unei alte măsuri preventive, cum de altfel a dispus tribunalul, în considerarea existenței indiciilor temeinice de comitere a unor fapte antisociale și în scopul asigurării unei eficiente desfășurări a procesului penal.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
