Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 354/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2385/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 354
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurenții-inculpați și împotriva Încheieri de ședință din data de 10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător ales în baza delegației avocațiale nr. -/14.10.21009.
Se prezintă interpretul ales de limbă bulgară. în baza autorizației nr. 9902/26.09.2003, depusă la fila 19 în dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurenților-inculpați și solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheieri de ședință din data de 10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- casarea încheierii și judecarea inculpaților în stare de libertate. Să se aibă în vedere că nu are nicio legătură faptul că s-a reținut de către Parchet că în afară de această infracțiune inculpații au săvârșit o altă faptă, rămasă în formă de tentativă, întrucât inculpații au fost prinși în flagrant. Astfel că, în temeiul art. 468 Cod de Procedură penală solicită arestarea inculpaților pe o perioadă de numai 10 zile.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, având în vedere motivele de recurs invocate respectiv că arestarea preventivă trebuia să fie dispusă pe 10 zile, nu pe 29 zile, apreciază că în mod corect instanța de fond a observat că prin Ordonanța 3028/P/2009 din 10.10.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia pus în mișcare acțiunea penală față de cei doi învinuiți, dobândind calitatea de inculpați, nemaifiind aplicabile procedura specială referitoare la prinderea și judecarea infracțiunilor flagrante, în mod corect, apreciind conform dispozițiilor art. 1491Cod de Procedură penală arestarea preventivă a inculpaților pe 29 de zile, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 681Cod de Procedură penală față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite.
Recurentul-inculpat arată că regretă faptele săvârșite și este de acord cu apărătorul ales.
Recurentul-inculpat arată că recunoaște fapta și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 10 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.143, art.148 lit.f și art.1491al.9 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.10.2009 și până la data de 07.11.2009 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, din materialul probator administrat până în prezent, rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul precizat de art. 681Cod penal, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal de prindere în flagrant, planșele foto, declarațiile inculpaților - prin care aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor, procesele-verbale întocmite în cauză.
Tot astfel, a constatat instanța de fond că inculpații se află în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a arătat de către Tribunal că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", în aprecierea acesteia instanța are în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și din modalitățile și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele, inculpații venind din Bulgaria în România cu intenția de a comite aceste fapte care, în ultima vreme, au luat o amploare deosebită.
Toate aceste aspecte au condus instanța de fond la concluzia că, lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Referitor la apărarea inculpaților, în sensul că în cauză este aplicabilă procedura flagrantului prevăzută de dispozițiile art.465 Cod procedură penală și următoarele și - pe cale de consecință - arestarea preventivă trebuie dispusă pe o perioadă de cel mult 10 zile, Tribunalul a reținut că potrivit art.468 Cod procedură penală, procurorul poate solicita judecătorului arestarea învinuitului care nu poate depăși 10 zile, aceasta calculându-se de la data expirării ordonanței de reținere. Or, în cauză, s-a constatat că, față de cei doi inculpați, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, situație în care aceștia nu mai au calitatea de învinuiți, ci de inculpați, fapt ce conduce la aplicarea procedurii comune în materia arestării preventive, ci nu a procedurii speciale referitoare la urmărirea și judecarea infracțiunii flagrante.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au promovat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea, prin prisma motivelor invocate de recurenți și a textelor incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele:
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță, presupune antamarea faptelor principale (sau a probatoriilor), în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și, nicidecum, analiza probelor, a mijloacelor de probă, sau a modalității administrării acestora.
Aceasta înseamnă că trebuie să existe indicii temeinice, constând în date și informații care să convingă judecătorul, că este posibil ca persoana trimisă în fața sa, să fie săvârșit fapta penală de care este acuzată; caracterul temeinic al respectivelor date și informații se analizează atât prin prisma dispozițiilor de drept procesual reglementate de legislația națională, cât și din perspectiva normelor consacrate de
Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit o faptă penală, aspect neîndoielnic în speță, întrucât inculpații au recunoscut că au comis faptele ce le-au fost reținute în sarcină.
Temeiurile avute în vedere de instanța de fond la luarea, față de inculpați, a celei mai drastice măsuri preventive, sunt cele consacrate de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Dacă prima condiție, vizând cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunile presupus a fi săvârșite de către cei doi inculpați, este incontestabil îndeplinită, cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că prima instanță a oferit argumente suficiente și pertinente pentru a justifica luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați.
De altfel, sintagma "pericol pentru ordine a publică" desemnează - în primul rând - o stare ce ar putea periclita, pe viitor, normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate, ceea ce - în speța dedusă judecății - se regăsește, pe deplin, în datele cauzei privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, fiind vorba de o planificare minuțioasă a activităților ce țin de sfera ilicitului penal, cei doi organizând deplasarea pe teritoriul României, cu intenția - mărturisită de altfel - de a frauda carduri bancare; în plus, cei doi au acționat cu o îndrăzneală ieșită din comun - montând dispozitive de copiere a cardurilor - în locuri aglomerate din B, fără nicio reținere, împrejurare de natură a spori gradul de periculozitate al faptelor și al autorilor acestora.
Cu siguranță, gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului pentru ordinea publică. Așa cum s-a statuat constant și în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este una excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei, trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinei publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane și, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, faptele reținute în sarcina inculpaților sunt extrem de grave, ele imprimând celor ce le-au săvârșit o periculozitate corespunzătoare.
Cât privește apărarea inculpaților, reiterată în fața instanței de recurs, în sensul că aceștia, fiind prinși în flagrant, sunt îndreptățiți a li se aplica procedura specială în contextul instituirii măsurii arestării preventive, Curtea notează că instanța de fond a dat o dezlegare corectă acestei chestiuni; astfel, cei doi - față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală - au dobândit calitatea de inculpați, astfel că le este aplicabilă procedura de drept comun, în materia arestului preventiv.
Pentru aceste argumente, Curtea va respinge - ca nefondate - recursurile promovate de inculpați
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515, pct.1, lit. b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 10.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, la care se adaugă câte J din contravaloarea onorariului interpretului de limbă bulgară pentru 5 ore, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Daniela Panioglu
