Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 368/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2475/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE nr.368/
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror .
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales cu delegație nr. 23/21.10.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu desemnat de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.154/26.10.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că este de acord a fi asistat de avocat din oficiu.
Curtea, pune în vedere recurenților inculpați prevederile art.140/3 alin.3 Cod procedură penală.
Recurenți inculpați, și, având cuvântul, pe rând, arată că își mențin poziția în sensul că nu doresc a face declarații în fața instanței.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Arată că Tribunalul a reținut în sarcina inculpatului, două aspecte, pe de o parte că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar pe de altă parte că inculpatul ar putea influența vreuna din părți sau martorii din cauză.
Consideră că din dosarul cauzei nu reiese nicio probă sau indiciu în sensul celor reținute de instanța Tribunalului București, mai mult pe perioada în care inculpatul a fost lăsat în stare de libertate acesta a fost tot timpul la dispoziția instanței și a organelor de urmărire penală, a fost plecat din țară de două ori și a revenit fără nici o problemă.
Totodată arată că inculpatul nu a luat legătura cu niciuna din părțile implicate și nici cu martorii, considerente pentru care solicită admiterea recursului, în subsidiar solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că dorește a ridica problema analizată de Tribunal, privind autoritatea de lucru judecat a încheierii pronunțată în luna aprilie 2009, prin care Curtea de Apel a admis recursurile declarate de inculpați și a dispus cercetarea acestora în stare de libertate.
Consideră că încheierea este o hotărâre care o dată rămasă definitivă și irevocabilă, apreciază că operează principiul autorității de lucru judecat.
Arată că Tribunalul Bucureștia motivat că nu există identitate de părți și obiect între sesizarea din luna aprilie și aceea din luna de față.
Faptul că în dosar a apărut inculpatul nu poate fi considerat că nu există identitate de părți și mai mult obiectul este același, respectiv omor calificat.
Consideră că s-a pronunțat Curtea de Apel pe fondul cauzei privind arestarea și există autoritate de lucru judecat.
În situația în care se va înlătura apărarea formulată, solicită a se constata că în principiu sunt aceleași probatorii, respectiv că în loc de 4 martori au fost audiați 6 martori, că și atunci și acum au fost ascultate convorbiri telefonice. De asemenea s-au realizat în ambele situații traseele convorbirilor telefonice ale inculpaților, consideră că nu au apărut temeiuri noi care să justifice luarea măsurii arestării preventive vis a vis de inculpați.
Concluzionând solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și pe fond a se pronunța o nouă hotărâre prin care să se dispună cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Menționează că din aprilie până la acest moment inculpatul s-a aflat în stare de libertate și nu a încercat în nici un fel să influențeze aflarea adevărului
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul pe care îl apără s-a aflat în stare de libertate din luna aprilie și nu a încercat a influența nici o persoană din cele implicate în comiterea infracțiunii.
Menționează că parchetul a susținut că există indicii noi pentru care se impune luarea măsurii arestării preventive, or acestea nu există și mai mult apreciază că parchetul nu a motivat în concret, noua propunerea de arestare preventivă, consideră că adăugarea a încă unui inculpat în dosar nu constituie un temei nou, pentru o nouă propunere de arestare.
Apreciază că nu există nici un fel de probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar constitui un pericol pentru ordinea publică, mai mult inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că era necunoscut cu antecedente penale, că avea un loc de muncă ce îi asigura venituri în mod licit, are familie și un domiciliu stabil, precum și faptul că inculpat nu a recunoscut comiterea faptei, dat fiind că nu el a comis-o, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Consideră că în cauză sunt îndeplinite cerințele pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților fiind îndeplinire cerințele art.143 Cod procedură penală.
Arată că după ce Curtea de Apel Bucureștia constatat că probatoriul inițial administrat la acel moment, aprilie 2009 era insuficient pentru a fi rezonabilă presupunerea că inculpații s-ar face vinovați de faptele reținute în sarcina lor, au fost administrate un număr mare de mijloace de probă.
Astfel au fost audiate numeroase persoane, respectiv martorii, care au învederat împrejurări privind comiterea faptei, s-a stabilit traseu urmat pe baza listingurilor convorbirilor telefonice interceptate autorizat pe baza informațiilor furnizate de operatorii de telefonie mobilă, pe baza experimentului judiciar efectuat în cauză, sunt probatorii administrate în cauză care nu au fost avute în vedere de instanța de recurs, în aprilie 2009, sunt coroborate cu datele furnizate de declarațiile altor persoane.
Arată că inculpații au încercat direct sau prin intermediul altor persoane să influențeze martorii, în scopul zădărnicirii aflării adevărului, consideră că în cazul tuturor inculpaților sunt date privind subzistența indiciilor prev. de art.148 lit.e și f Cod procedură penală.
In ceea ce privește pericolul social pentru ordinea publică, acesta reiese din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, urmările produse, violența deosebită de care au dat dovadă.
Menționează că încercarea de zădărnicirea adevărului rezultă din declarațiile date de martorii ulterior formulării primei propuneri de arestare, respectiv, care au fost amenințați direct de inculpații și, declarații care se coroborează cu procesele-verbale ale transcrierilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați, coroborate cu declarațiile martorilor și.
De asemenea, se coroborează cu declarațiile martorilor și persoane care inițial au adus în fata Curții de Apel declarații notariale prin care se arăta că inculpații au fost împreună cu ei în seara comiterii infracțiunilor, împrejurări asupra cărora martorii au revenit în cursul urmării penale.
Apreciază că probatoriu administrat este suficient în dovedirea împrejurării că inculpați se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor.
Consideră că încheierea de ședință pronunțată, inițial, de Curtea de Apel București Secția a II a nu prezintă autoritate de lucru judecat, dat fiind că au fost administrate probe noi, rezultă din conținutul încheierii ce anume mijloace de probă au fost avute în vedere la acel moment, respectiv probe indirecte( volumul I dosar de urmărire penală).
Arată că ulterior martorii, au revenit asupra declarațiilor și au relatat agresiunea directă a inculpaților asupra victimei, faptul că victima a fost transportată cu autoturismul și lovită cu brutalitate de inculpați.
Menționează că traseul inculpaților a fost reconstituit cu ajutorul informațiilor furnizate de operatorii de telefonie mobilă, mai mult experimentul judiciar a constat că datele coincid, la locul comiterii faptei au fost ridicate probe biologice de pe un muc de țigară care s-a constat a fi al inculpatului, pe baza convorbirilor telefonice s-a constat prezența inculpaților în zona producerii infracțiunilor.
Mai arată din întreg materialul probator rezultă că inculpații sunt persoanele care au deposedat victima de telefonul mobil, i-au aplicat numeroase lovituri în zone vitale care i-au produs ulterior decesul și care au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, motive pentru care, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că victima nu putea fi deposedată de un telefon care a fost găsit asupra sa. Arată că nu a influențat în nici un fel martorii sau alte persoane implicate în cauză.
Menționează că martorii și-au schimbat declarațiile datorită modului de anchetare brutal și precizează că inculpații se aflau în arest la momentul în care martorii și-au schimbat declarațiile.
Precizează că 80% din martori sunt consumatori de droguri, motiv pentru care apreciază că nu pot fi considerați ca fiind credibili, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin gravă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus, în temeiul art.146, 148 lit.f și art.1491Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților, și, pe o perioadă de 29 zile, de la 20.10.2009 la 17.11.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpați este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
A reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.174-175 alin.1 lit.i Cod penal, art.189 alin.1 și 2 Cod penal și art.211 alin.2 lit.b și 21lit.a Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 29.03.2009 (urmare a faptului că victima era bănuită că și-ar fi însușit o sumă de bani), au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată, a deposedat-o prin violență de un telefon mobil și i-a aplicat lovituri cu pumnii, picioarele și cu obiecte contondente (bâte) provocându-i grave leziuni traumatice ce i-au provocat decesul.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.136 Cod de procedură penală, iar luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se impune pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Astfel, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie, asupra părții vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.b și f și art.148 lit.b,e și f (pentru inculpatul ) Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele menționate anterior, iar pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește datele care justifică presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, Curtea are în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, concluzii provizorii ale raportului de autopsie, declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv, OG,.
Curtea reține totodată incidența art.148 lit.f Cod procedură penală, fiind evident că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpați (săvârșite cu o violență extremă), modalitatea concretă în care aceștia au acționat, persoana și comportamentul acestora (aceștia sunt fără ocupație, fără sursă de venit licit, au antecedente penale sau sunt cercetați în alte dosare penale cu infracțiuni cu violență - inculpatul ). Inculpații nu au recunoscut faptele de care sunt acuzați, nu au manifestat nici un fel de regret pentru faptele comise. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea lor în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
De asemenea, Curtea constată că și reținerea ca temeiuri ale arestării preventive a celorlalte împrejurări, respectiv cele prevăzute de art.148 lit. b, iar pentru inculpatul și cele prev. de art.148 lit. f, sunt justificate, inculpații încercâmd să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau încercând o înțelegere frauduloasă cu persoana vătămată. Acestea rezultă din declarația părții civile coroborate cu declarațiile martorilor și. Totodată, din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu martorii, și rezultă că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului determinându-i prin diferite mijloace pe martorii amintiți să declare în sensul în care dorește acesta. În același mod a procedat și inculpatul influențând-o în mod direct pe martora.
Astfel că, susținerile inculpaților în sensul că nu se impune arestarea inculpaților întrucât pe perioada în care aceștia au fost în libertate ar fi avut un comportament corespunzător, sunt contrazise de probele din dosar.
De asemenea, Curtea apreciază că este nefondată și susținerea inculpaților și în sensul că aceștia nu ar mai putea fi arestați, în cauză existând autoritate de lucru judecat, întrucât în această materie nu se poate vorbi despre o veritabilă autoritate de lucru judecat, fiind vorba despre luarea unor măsuri procesuale provizorii, adiacente activității judiciare principale și impuse de anumite împrejurării care se pot schimba pe parcursul procesului penal.
În sprijinul acestei aprecieri sunt și dispozițiile art.160 alin.4 Cod proc. pen. care prevăd că "Față de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecății, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate". Este adevărat că aceste prevederi se referă la situația în care inculpatul ar putea fi arestat din nou în aceeași cauză în faza de judecată, dacă s-au schimbat împrejurările, însă faptul că o astfel de prevedere nu există și pentru situația în care cauza s-ar afla încă în faza de urmărire penală, nu poate susține teza că este interzis a se proceda astfel. Dimpotrivă, Curtea apreciază că este posibilă arestarea celor doi inculpați în aceeași cauză dacă au apărut elemente noi care justifică privarea acestora de libertate.
În cauză, se observă că inițial nu se cunoștea decât o parte din a activitatea infracțională, cei doi fiind atunci cercetați doar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174-175 lit. i Cod pen. iar în prezenta propunere de arestare, aceștia, împreună și cu un alt inculpat, sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat, tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal. Totodată, se observă că de la momentul primei propuneri de arestare și până la momentul celei de-a doua au apărut elemente noi legate de comportamentul inculpaților avut pe parcursul procesului penal, aceștia încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin mijloacele arătate mai sus, ceea ce justifică reaprecierea asupra necesității arestării preventive a inculpaților.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului d e Justiției și pe inculpații și la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, UDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
09 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
