Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 400/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 47004/3/2009
2770/2009
ÎNCHEIEREA NR. 400/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.12.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat in stare de arest si asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care,
Recurentul inculpat declară că este de acord cu asistența din oficiu la acest termen.
În temeiul disp.art.140/3 alin.3 Cpp Curtea procedează la ascultarea recurentului inculpat acesta declarând că menține declarațiile date pana in prezent si nu are nimic de adăugat acestora, ori alte precizări de făcut.
Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicita admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință din data de 26.11.2009 si pe fond, rejudecând, respingerea propunerii de arestare preventivă și cercetarea acesteia în stare de libertate. Susține ca recurentul inculpat nu este cunoscuta cu antecedente penale, beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu sunt administrate probe din care să rezulte că ar impieta buna desfășurare a urmăririi penale, administrarea probatoriului ori a savarșirii de alte infracțiuni. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca neîntemeiat, încheierea de ședința fiind legala si temeinica, in mod corect fiind luată măsura arestării preventive, existând indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca acesta a savarsit infracțiunea de omor deosebit de grav, rezultând din concluziile provizorii întocmite de către INML, declarațiile martorei, care l-a surprins pe inculpat când pleca din casa victime, având bunurile sustrase asupra lui, declarațiile martorei, care l-a recunoscut pe acesta de pe planșele foto, declarațiile martorului. Inculpatul este cercetat pentru savarsirea in concurs a infracțiunilor de omor si de tâlhărie, fapte deosebit de grave, sancționate de legiuitor
Consideră că judecarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor, gravitatea deosebită a acestora, atitudinea inculpatului, care nu recunoaște faptele, starea de recidiva post executorie in care se află.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că vizita frecvent victima, ca nu a furat nici un bun, nu a atins victima și a fost bătut pentru a declara că a injuriat-o pe aceasta.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 26.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, de la 26.11.2009 până la data de 24.12.2009, inclusiv, precum și emiterea mandatului de arestare preventivă.
Prin referatul întocmit în dosarul nr.3569/P/2009 la data de 26.11.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia făcută propunerea de arestare preventivă a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art.174 - art. 176 lit.d pen și tâlhărie, prev de art. 211 al. 1, 2/1 lit c Cp, ambele cu aplic art. 33 lit a și art. 37 lit b Cod penal.
In fapt, în motivarea referatului s-a arătat că există probe că inculpatul, în ziua de 07.11.2009, în jurul orei 15 pătruns în imobilul situat în Municipiul B,-, sector 2, aparținând numitei, de unde a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte și de uz casnic, pe care le-a pus într-o pătură și fiind surprins de către a lovit-o în mod repetat în zona feței, victima căzând pe podeaua locuinței, provocându-i leziuni ce au condus la decesul care a survenit ulterior, la data de 23.11.2009, la Spitalul Clinic de Urgență B, decesul datorându-se hemoragiei meningee consecința unui traumatism cranio-facial survenit în cadrul unui politraumatism cu fractură coloană vertebrală C5-C6 și contuzie medulară nivel C5.
Potrivit dispozițiilor art. 136 din C.P.P. art. 143 din și C.P.P. art. 148 lit. f din C.P.P. față de inculpat se poate lua măsura arestării preventive dacă există date și indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că acesta a comis fapta pentru care este cercetat în condițiile art. 68 din C.P.P. dacă măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este detențiunea p viață sau închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În referire la această din urmă cerință a art. 148 lit. f din C.P.P. adică pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere următoarele aspecte conturate în jurisprudența CEDO.
Astfel, Curtea Europeană a statuat că atunci când dreptul intern are o atare reglementare, în sensul existentei unei tulburări sociale - reacția societății - o detenție provizorie poate fi justificată.
Analizând cerința referitoare la existența probelor și indiciilor temeinice instanța a reținut următoarele aspecte conturate în jurisprudența CEDO: faptele care au dat naștere la bănuielile în discuție nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumita acuzație, că acestea au a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei deținute, art. 5 din convenție nu impune ca poliția sau autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzație completă, sau în momentul arestării, sau pe timpul reținerii provizorii, care este limitată în timp; este necesar să existe fapta sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 25.11.2009 s-a început urmărirea penală față de pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-176 lit. d din pen. și tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, 21lit. c din pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a și art. 37 lit. b pen.
Prin ordonanța din data de 25.11.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus, în temeiul art.143 alin 1, art.148 lit.f și art.137 din Codul d e procedură penală, reținerea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 27.03.1961 în Mun. S, jud. S, cu domiciliul stabil în B,-, . 41, sector 6, CNP -, pe o durată de 24 ore, începând cu 25.11.2009, ora 2100, până pe data de 26.11.2009, ora 2100.
In ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat, Tribunalul are în vedere în acest sens: Concluzii provizorii nr. A3/1645/09 din 25.11.2009, întocmite de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B; declarațiile martorei, care a făcut și acte procedurale de recunoaștere după fotografii; Declarațiile martorei, care a făcut și acte procedurale de recunoaștere după fotografii;Declarațiile martorului, toate acestea aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă presupunerea ca inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia și circumstanțele reale ale comiterii, ținând cont și de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, fiind o fapta săvârșită cu violență, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai reținut că inculpatul nu este la prima abatere fiind recidivist, condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, nu are ocupație, nu este școlarizat, ceea ce conturează o periculozitate sporită și menține riscul ca să continue comiterea infracțiunilor dacă va fi cercetat în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul solicitând respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchet și cercetarea în stare de libertate.
Curtea, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art.3856Cod procedură penală, constată că recursul formulat este nefondat.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art.174-176 lit.b Cod penal, în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, 21lit.c Cod penal, ambele cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că la 7.11.2009 în jurul orei 15.00, a pătruns în imobilul situat în municipiul B,-, sector 2, aparținând numitei, de unde a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte și uz casnic, pe care le-a pus într-o pătură și fiind surprins de partea vătămată, a lovit-o în mod repetat în zona feței, provocându-i leziuni ce au condus la deces.
În cauză, din materialul probator administrat până în prezent, există suficiente indicii ce conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul acestei fapte.
Gravitatea extremă a faptelor săvârșite dar și aspectul că inculpatul este recidivist, îndreptățesc aprecierea că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică și că trebuie împiedicat să săvârșească astfel de fapte, prin luarea unei măsuri preventive, constând în lipsirea de libertate.
Cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea nu poate fi admisă, dat fiind că măsura obligării de a nu părăsi localitatea asigură doar posibilitatea desfășurării procesului penal dar nu contribuie și la izolarea inculpatului de societate, izolarea justificată de periculozitatea acestuia, relevată prin faptele penale ce i se rețin în sarcină.
De aceea, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând că la luarea măsurii preventive au fost respectate toate garanțiile procesuale, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu, în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.01.2010
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
