Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 41/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 41/I/R/2009
Ședința publică de la 26 MAI 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 26 septembrie 1985, din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale nr. 23 din 22 mai 2009, având ca obiect propunere de arestare preventivă - art. 149 ind. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, fără delegație.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează potrivit art. 140 ind. 3 alin. 3 Cod procedură penală la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii tribunalului, în principal și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. În subsidiar, prin reaprecierea stării de fapt, solicită luarea unei alte măsuri, obligarea de a nu părăsi țara. Judecătorul care a dispus arestarea preventivă, în motivare arată că în ce privește infracțiunea de luare de mită, până în prezent nu există indicii că ar fi pretins această sumă sau că ar fi beneficiat de ea. Cu privire la referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, acesta nu este în concordanță cu dispozițiile legale care reglementează modul în care trebuie întocmit, fiind o copie fidelă a referatului din dosarul care-l privește pe. Astfel, nu se descrie în concret în ce constă pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului. În cauză nu există indicii că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de luare de mită. Anterior întocmirii actului inculpatul nu a pretins nici o sumă de bani. Din dosar rezultă că tamponarea a avut loc în 7.05.2009 și cei 2 inculpați s-au prezentat în 12.05.2009 la poliție. Declarațiile celor 2 șoferi au avut loc după ce polițiștii s-au întors de la fața locului. Inculpații au constatat avariile la autoturism și și-au dat seama că accidentul nu s-a produs în modul descris de șoferi. Inculpatul i-a întrebat pe colegi care i-au spus să se deplaseze la fața locului. Din autodenunț rezultă că unul din șoferi a avut o discuție particulară cu celălalt polițist care ar fi pretins suma de 1.000 euro. . la sediul poliție, inculpatul le-a cerut șoferilor să completeze declarațiile. Persoanele care completează declarații ce nu corespund realității își asumă un risc. Arată că inculpatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. În momentul în care inculpatul a predat actele, șoferul a lăsat să se înțeleagă că ar recompensa polițiștii. unei sume de bani este infracțiunea de dare de mită. Pe treptele poliției, mituitorul a încercat să-i dea din nou bani, dar inculpatul a refuzat. Inculpatului i s-a imputat că a trecut o dată falsă în procesul-verbal care nu este producător de consecințe juridice. Dacă făptuitorii s-ar fi prezentat la societatea de asigurare cu actul, atunci procesul-verbal avea consecințe juridice. Făptuitorii nu aveau asigurare în data de 7.05.2009. inculpatul a atras atenția celor 2 șoferi cu privire la declarațiile pe care le dau și inculpatul trebuia să facă un raport ofițerului dar nu a mai reușit să facă întrucât au sosit organele de poliție. Cei 2 făptuitori au declarat data de 7 mai, apoi data de 11 mai, astfel că inculpatul trebuia să facă verificări, dar agentul constatator nu poate să facă urmărirea penală. Nici unul dintre martorii audiați nu spun că inculpatul ar fi pretins o sumă de bani. Tribunalul a ajuns la concluzie că este complicitate la luare de mită, dar nu ne găsim în situația reglementată de textul de lege. Actele descrise și realizate de inculpați sunt doar încălcări ale atribuțiilor de serviciu, nu sunt de natură penală. Arată că inculpatul a refuzat orice ofertă. Împotriva făptuitorilor trebuia începută urmărirea penală pentru infracțiunea de dare de mită întrucât autodenunțul este scris după sesizarea organului de urmărire penală. Martorul a sesizat organul de urmărire penală și se pune întrebarea de ce nu a fost arestat inculpatul imediat. În 21.05.2009 împotriva inculpatului s-a luat o nouă declarație a făptuitorului-mituitor care contravine declarației din 13.05.2009 și în care spune că a fost amenințat de polițiști pentru fals. Instanța a reținut că inculpatul a întocmit procesul-verbal cu o altă dată pentru că acesta urma să fie plătit. Inculpatul a arătat din ce motive a scris acea dată, pentru ca să-i ajute pe șoferi cu reparațiile. Solicită înlăturarea motivării instanței de fond și respingerea propunerii de arestare preventivă. În cazul în care se va considera că activitățile inculpatului sunt fapte de natură penală - de corupție, solicită luarea unei alte măsuri: obligarea de a nu părăsi țara. Arată că mituitorul ar trebui să fie arestat.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a încheierii atacate. Arată că nu ne aflăm azi pe fondul cauzei și nu va pune în discuție încadrarea juridică. dedusă judecății nu este o speță tipică și trebuie analizate condițiile prevăzute de lege în ce privește luarea măsurii arestării preventive precum existența unor indicii minime. Inculpatul, agent de circulație care atribuțiile de serviciu depuse la dosarul cauzei. Inculpatul a constatat că cei 2 cetățeni au declarat o altă dată a tamponării și constatând nerealizarea datei, inculpații s-au deplasat la fața locului unde martorul a declarat că accidentul a avut loc în 7.05.2009. Aceștia se reîntorc la sediul poliției și cei doi șoferi își completează declarațiile. Potrivit atribuțiilor agentului atestate în Regulament acesta avea obligația de a refuza întocmirea procesului-verbal de constatare și eliberarea autorizației de reparație. Inculpatul a completat în fals procesul-verbal de tamponare și autorizația de reparație. Legea nu impune pentru existența infracțiunii condiția de a fi producătoare de consecințe juridice. Arată că banii nu au fost găsiți la inculpat dar ambii inculpați aveau aceleași atribuții și oferirea, chiar dacă nu e preluată manus ci se indică doar partenerul de tură, este o acceptare indirectă de către inculpat. Regulamentul impunea efectuarea procesului-verbal de constatare a infracțiunii. Referitor la susținerea apărării că pentru făptuitori nu s-a început urmărirea penală, arată că acest lucru s-a întâmplat în cursul zilei de ieri. Starea de fapt duce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit această infracțiune. Apărarea a susținut că pericolul social nu este detailat, aspect care este netemeinic întrucât instanța a completat cu propriile argumente referitoare la pericolul social. Solicită menținerea măsurii arestării preventive și arată că aprecierile de ordin subiectiv, în sensul că de ce nu au fost arestați ambii inculpați deodată, sunt nefondate. Apreciază că nu este oportună luarea unei alte măsuri preventive.
Apărătorul inculpatului arată că infracțiunea de luare de mită s-a consumat în stația în urma discuțiilor dintre și. Nefiind obligatorie predarea sumei pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de declarat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de arestare preventivă nr. 23/2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 136 alin.5, 148 alin.1 lit." f", art. 149 ind. 1 alin.12 și cu ref. la art. 146 al.10 cod procedură penală, art. 151 cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului fiul lui și, născut la data de 26.09.1985 în mun. O, jud. B, domiciliat în O,-, Bloc. PB.68,.1, jud. B, CNP -, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 22 mai mai 2009 până la data de 20 iunie 2009.
Împotriva acestuia s-a emis mandat de arestare preventivă conform art. 146 alin.10, 149 ind.1 alin.12 cu ref. la art. 146 al.10 pr.pen. 151.pr.pen. cu începere de la 22 mai 2009 până la data de 20 iunie 2009.
Conform art. 137 ind. 1 alin.2 pr.pen. despre arestarea inculpatului s-a dispus a se înștiința tatăl acestuia respectiv numitul la nr. de telefon - -.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
A constatat că prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 22 mai 2009, întocmit în dosarul nr. 1047/P/2009, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă prev.de art.254 al.1,2 Cod penal cu referire la art.6-7 din Legea nr.78/2000 și infracțiunea de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în data de 13 mai 2009 în jurul orei 01.40 în calitate de agent în cadrul B, în mod indirect a primit, împreună cu coinculpatul, suma de 1000 euro de la martorul, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, mai precis de a întocmi în fals un proces verbal de constatare a unei tamponări, în sensul atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului - a atestat în mod nereal data producerii tamponării - și de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririlor sale de serviciu - de a nu întocmi proces verbal de constatare a infracțiunii de fals în declarații și a actelor aferente acesteia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 143 și 148 alin. 1 lit. f pr.pen. în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece astfel s-ar crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă, creând astfel o senzație de insecuritate socială.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal din data de 22 mai 2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, faptă prev.de art.254 al.1,2 Cod penal cu referire la art.6-7 din Legea nr.78/2000 și infracțiunea de fals intelectual, faptă prev. și ped. de art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Prin ordonanța din 22 mai 2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunii arătată mai sus.
Tribunalul a constatat că starea de fapt reținută este aceeași ca și în referatul cu propunere de arestare preventivă.
Audiat fiind inculpatul faptul că ar fi pretins suma de 1000 euro pentru a nu întocmi dosar penal șoferului implicat în tamponare însă pe de altă parte nu contestă faptul că atunci când i-a predat actele ce menționau o altă dată a evenimentului rutier decât cea reală acesta ținea în mână bani parțial introduși în buzunar așteptând acceptul său în a-i oferi și totodată că în afara sediului poliției a încercat să-i dea aceeași sumă de bani inculpatul menționând că i-a recomandat să discute cu colegul său.
Din probele administrate în cauză în concret denunț, proces verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce au făcut obiectul infracțiunii, proces verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor și martor, declarațiile inculpatului, declarații de inculpat, instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa.
În ce privește modul de concretizare a acestor fapte a reținut că în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită până în prezent nu există indicii că inculpatul ar fi pretins el însuși această sumă sau că ar fi beneficiat parțial de aceasta.
Cu toate acestea există probe și indicii care demonstrează că inculpatul nu a îndeplinit corespunzător o atribuție de serviciu respectiv că a îndeplinit-o cu părtinire și că a avut cunoștință de faptul că beneficiarul acestui favor se pregătea să efectueze o plată pentru acesta. Această împrejurare inculpatul a cunoscut-o în momentul în care a terminat de redactat actele în care a menționat o dată ceea ce echivalează în opinia instanței cu o adeziune exprimată într-un ajutor material efectiv, a inculpatului la infracțiunea de luare de mită săvârșită de coinculpatul. Cu alte cuvinte există indicii serioase în cauză până în prezent care probează că inculpatul a dat un ajutor material efectiv inculpatului la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de luare de mită, întocmind documente contrar atribuțiilor de serviciu, respectiv documente cu mențiuni false,pentru care beneficiarul acestora i-a dat 1000 de euro inculpatului. Inculpatul nu s-a dezis de această activitate în momentul în care a constatat intenția de mituire a martorului nici la predarea documentelor nici în afara sediului politiei când acesta a încercat a doua oară să-i dea această sumă inculpatului. Faptul că suma nu a fost acceptată de către acesta nu demonstrează dezicerea sa de activitatea infracțională a inculpatului ci din contră o adeziune câtă vreme inculpatul îl trimite pe martor să rezolve problema cu inculpatul.
Tribunalul a precizat că, chiar dacă fapta, raportat la probatoriul administrat până în prezent în opinia instanței este susceptibilă de o altă încadrare juridică - complicitate la luare de mită, acest element, a considerat, nu împietează asupra luării măsurii preventive câtă vreme fapta inculpatului are caracter penal,există indicii și probe care atestă existența sa, cât și săvârșirea acesteia de către inculpat, iar încadrarea juridică reținută ca fiind corectă nu influențează competența organului ce a efectuat urmărirea penală implicit sesizarea instanței.
Starea de fapt așa cum a fost reținută de instanță a apreciat că rezultă din următoarele probe:
- declarația martorului care arată că: "eu am încercat să-i dau agentului punând cei 1000 Euro pe masă, care mi-a făcut semn să-i iau de pe masă și să aștept întrucât colegul lui era ieșit afară din sediu. După circa 5 minute a intrat în sediu și agentul care mi-a făcut semn să ieșim cu toții afară în fața sediului. Acest lucru s-a întâmplat, am ieșit atât eu cât și șoferul Audi-ului împreună cu cei doi polițiști în fața sediului, moment în care șoferul Audi-ului insista să dau banii polițiștilor iar eu am încercat să-i dau agentului care mi-a zis să-i dau colegului lui, respectiv agentului.
Am pus suma de 1000 Euro în buzunarul stâng al agentului, al vestei agentului"
- declarația inculpatului care arată că: "eu am ieșit afară din sediu, am fumat o țigară și am intrat înapoi. În momentul când m-am reîntors era în sala de așteptare iar cei doi conducători în sala de ședință. În acel moment mi-a spus că, conducătorul de pe are Euro asupra sa câteva hârtii de euro și m-a întrebat ce să facă el. eu i-am răspuns lui să facă ce vrea cu conducătorul auto și am ieșit afară coborând 4 - 5 trepte.
La scurt timp au ieșit din sediu cei doi conducători auto, iar în spatele lor a apărut colegul. I-am văzut pe cei doi dând mâna cu după care au coborât jos amândoi pe trepte înspre mine, a dat mâna cu mine conducătorul Audi, după care proprietarul în momentul în care a dat mâna cu mine mi-a vârât ceva bani în buzunar. Cei doi conducători auto au plecat"
- declarația inculpatului care arată că: " că nu i-am pretins numitului și nici altei persoane bani. În timp ce mă aflam în fața poliției rutiere acesta a încercat să-mi dea niște bani, respectiv niște bancnote îndoite pe care le-am recunoscut din exterior ca fiind 500 Euro.
că și atunci când eram în sediul poliției rutiere acesta a încercat să-mi dea niște bani, în acel moment s-a uitat mai expresiv la mine și am înțeles că aștepta să-mi dau acceptul meu de a-mi da bani și nu am făcut nici un gest de a mi-i da, la rândul meu am făcut semn că nu accept această ofertă.
Precizez că atunci în fața sediului când a încercat să-mi dea banii i-am făcut semn că nu accept acești bani, i-am spus că nu știu despre ce este vorba și că dacă are ceva de discutat să discute cu colegul meu."
Față de cele expuse a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. " f" din pr.pen. în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta descrisă mai sus iar pe de altă parte sunt incidente prevederile art. 148 cod procedură penală lit."f" pr.pen. fiind îndeplinite în mod cumulativ ambele condiții, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Deși este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public, poate rezulta, intre altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare din partea unor alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea in vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului - pozitive parțial în cauză, respectiv sub aspectul lipsei de antecedență penală,inculpatul manifestând raportat strict la faptă și nu contextul acesteia, nesinceritate-ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Mai mult, in raport de art. 5 din CEDO și art.23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea in bune condiții a procesului penal.
Față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că se impune luarea măsurii arestări preventive a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, respingerea propunerii de arestare preventivă și luarea unei alte măsuri: interzicerea de a părăsi țara.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală,curteaconstată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.136 alin. 5, art. 148 alin. l lit. f, art.149/1 alin.12 și cu referire la art. 146 al. 10 Cod procedură penală, art. 151 Cod procedura penală, Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului. S-a motivat această încheiere cu aceea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, mijloacele materiale de probă existente la dosarul cauzei dovedind fără dubii acest lucru, precum și cele prevăzute de art.148 alin. l lit. f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. Aceasta deoarece astfel s-ar crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art. 5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost arestat, reținându-se în fapt că în data de 13 mai 2009, în jurul orei 01, 40, în calitate de agent în cadrul SPR B în mod indirect a primit împreună cu coinculpatul suma de 1.000 euro de la martorul în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, mai precis de a întocmi în fals un proces-verbal de constatare a unei tamponări, în sensul atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului - a atestat în mod nereal data producerii tamponării - și de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu - de a nu întocmi procesul-verbal de constatare a infracțiunii de fals în declarații și actelor aferente acestuia.
În cauză, condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probele strânse până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că există temeiurile de arestare preventivă a inculpatului a stabilit că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia în starea de arest preventiv cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia sau înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Există probe și indicii care indică faptul că inculpatul nu a îndeplinit corespunzător o atribuție de serviciu, respectiv a îndeplinit-o cu părtinire și că a avut cunoștință de faptul că beneficiarul acestui favor se pregătea să efectueze o plată pentru acesta. Această împrejurare inculpatul a cunoscut-o în momentul în care a terminat de redactat actele în care a menționat odată, ceea ce echivalează în opinia instanței cu o adeziune exprimată într-un ajutor material efectiv a inculpatului la infracțiunea de luare de mită săvârșită de coinculpatul. Există indicii serioase că inculpatul a dat ajutor material efectiv inculpatului la comiterea infracțiunii de luare de mită, întocmind documente contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv documente cu mențiuni false pentru care beneficiarul acestora i-a dat 1.000 euro inculpatului. Totodată, inculpatul nu s-a dezis de această activitate când s-a constatat intenția de mituire a martorului, nici la predarea documentelor, nici în afara sediului poliției când acesta a încercat a doua oară să-i dea această sumă inculpatului. Faptul că suma nu a fost acceptată de către acesta, nu demonstrează dezicerea sa de activitatea infracțională a inculpatului, ci din contră o adeziune câtă vreme inculpatul îl trimite pe martor să rezolve problema cu inculpatul.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 litera "b" Cod procedură penală, RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpat, fiul lui și al lui, născut la 26 septembrie 1985, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr. 23 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Cu opinie separată
decizie- /03.06.2009
Judec. fond:
decizie/2 ex./03.06.2009,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
OPINIE SEPARATĂ
Consider decizia luată cu majoritate, profund netemeinică.
Nu există în fapt nici un argument pentru a justifica arestarea preventivă a inculpatului.
Așa cum rezultă din referatul cu propunere de arestare preventivă în sarcina inculpatului, se reține că a atestat fapte neconforme cu adevărul într-un proces-verbal de constatare a unei tamponări, mai precis, a atestat în mod nereal data producerii tamponării și corelativ că nu a întocmit un proces-verbal de constatare a infracțiunii de fals în declarații și a actelor aferente acestuia.
Se mai reține că înmod indirectar fi primit 1.000 euro împreună cu un coinculpat.
Toate aceste fapte s-ar fi petrecut în data de 13 mai 2009, inculpatul având calitatea de agent în cadrul SPR
Atât instanța de fond cât și cea de recurs se întrec în a încerca a dovedi vinovăția inculpatului.
Astfel, instanța de recurs conchide că "există probe și indicii care indică faptul că inculpatul ."
Dacă referatul parchetului se rezumă cum e și legal de altfel, la a descrie pe scurt starea de fapt reținută în sarcina inculpatului, instanțele se referă pe larg la analiza probelor de la dosar, într-o încercare de a justifica, dacă mai era nevoie, măsura luată. Cât privește cerința de la art. 148 lit. f Cod procedură penală, sunt hiperbolizate în opinia mea, aspecte care nu au nici o legătură cu indiciile de la dosar, se vorbește despre cât de grav ar fi afectat la nivelul societății civile încrederea acesteia în actul de justiție, că ar fi afectată în cazul judecării inculpatului în stare de libertate, încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia.
În fapt, un inculpat tânăr, agent de poliție, bănuit pentru fapte de corupție și fapte în legătură cu serviciul, este arestat.
Consider că în raport de împrejurările în care se reține că ar fi săvârșit fapta, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Nu cred în existența pericolului concret pentru ordinea publică, din partea unui tânăr de 24 ani, cu trecut nepedepsit și care a colaborat necondiționat cu organele de urmărire penală, dând detalii semnificative și de mare importanță pentru desfășurarea anchetei.
Nu cred că este benefic pentru actul de justiție în a ne ascunde în spatele unor vorbe mari, în a ne exprima într-un stil bombastic când este nevoie a justifica un act simplu:
A considera temeinic sau nu arestarea unei persoane!
JUDECĂTOR
- -
: - 05.06.2009
Tehnored.: - 05.06.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
