Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 41/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.41/2009
Ședința publică din 27 iulie 2009
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.24 din 22.07.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă și a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
În susținerea recursului învederează că pe fondul cauzei se poate contura cazul fortuit sau legitima apărare, astfel că nu se justifică arestarea inculpatului. Mai precizează că inculpatul s-a aflat în stare de provocare întrucât a fost atacat de partea vătămată, între aceștia mai existând de altfel un conflict mai vechi care s-a finalizat cu angajamentul părții vătămate că nu să mai aibă probleme cu inculpatul.
Învederează totodată că inculpatul este la prima abatere, nu este un element antisocial, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar la dosar nu există probe de vinovăție.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât există indici temeinici de săvârșire a faptei de către inculpat, unul dintre acestea fiind chiar certificatul medico-legal al părții vătămate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin Încheierea penală nr.24 din 22.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba cu privire la inculpatul, fiul lui și, născut la 16.10.1987, în municipiul A I,. în com., nr.230, jud.A, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit.
În baza art.145/1 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală și art.143 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 16.10.1987, în municipiul A I,. în com., nr.230, jud. A, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 22.07.2009 până la 19.08.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de fond că Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba formulat propunere de arestare preventivă a inculpatului, sub aspectul comiteri infracțiuni de tentativă de omor, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, cu motivarea că în data de 18 iulie 2009, în urma unui conflict spontan cu victima, tatăl sau vitreg, în curtea locuinței lor din com., învinuitul i-a aplicat victimei o lovitură cu un obiect dur ( cărămidă sau o pavelă de beton), precum și mai multe lovituri cu o în zona capului, victima suferind leziuni, respectiv, traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta, fractură parcelară cu înfundare parietală dreapta, care pentru vindecare a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă și că raportat la instrumentele cu care a fost lovită victima, pluralitatea loviturilor, zona vizată, s-a apreciat că viața victimei a fost pusă în primejdie.
S-a arătat în propunerea de arestare preventivă că faptele sunt dovedite cu probele administrate cauzei, respectiv, proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, concluziile provizorii formulate cu ocazia examinării medico-legale din data de 21 iulie 2009 părți vătămate, declarațiile părții vătămate, declarații de martori și declarațiile învinuitului.
Examinând propunerea de arestare preventivă prin prisma disp. art. 1489/1 Cod pr.p., în raport de probele administrate cauzei, Tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, astfel cum a fost descrisă în propunerea de arestare preventivă, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisori mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind întrunite cerințele art. 143, 148 lit. f) Cod pr.
p.S-a mai reținut de către instanța de fond că pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului este redat de gravitatea faptei, modul și mijloacele de săvârșirea acesteia, încadrarea juridică a faptei fiind tentativă de omor iar măsura arestări preventive corespunde exigențelor art. 5 al Convenției, astfel că propunerea de arestare preventivă este legală și întemeiată.
În drept, s-a reținut disp. art. 149/1, 143 și 148 lit.f) Cod pr.
p.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul legal a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de arestare preventivă și a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate iar, în subsidiar, s- solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, arătând că în cauză nu există probe de vinovăție, că se poate contura cazul fortuit, legitima apărare sau starea de provocare, întrucât a fost atacat de partea vătămată, că fapta s-a comis pe fondul unor conflicte mai vechi, care s-a finalizat cu angajamentul părții vătămate că nu să mai aibă probleme cu inculpatul.
Se mai arată în susținerea recursului că inculpatul este la prima abatere, nu este un element antisocial, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin.3 Cod pr. pen. cu referire la art. 143, 146, 148 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În cauza de față, respectiv în cauza ce formează obiectul dos. nr.772/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul, este cercetat sub acuza comiterii infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal, constând în aceea că în data de că în data de 18 iulie 2009, în urma unui conflict spontan cu victima, tatăl sau vitreg, în curtea locuinței lor din com., învinuitul i-a aplicat victimei o lovitură cu un obiect dur ( cărămidă sau o pavelă de beton), precum și mai multe lovituri cu o în zona capului, victima suferind leziuni, respectiv, traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta, fractură parcelară cu înfundare parietală dreapta, care pentru vindecare a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă și că raportat la instrumentele cu care a fost lovită victima, pluralitatea loviturilor, zona vizată, s-a apreciat că viața victimei a fost pusă în primejdie.
Examinând considerentele încheierii penale suspuse actualului control de legalitate, Curtea de Apel constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul au fost art. 143, 146, 148 lit. f) Cod pr. penală.
În concret, s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și 148 lit. f) Cod pr. pen., și anume există probe privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzută de legea penală pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea penală supusă actualului control de legalitate, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei.
Deși inculpatul recurent a susținut atât personal cât și prin apărătorul legal că nu există probe sau indicii temeinice că el a comis faptele pentru care este urmărit penal, Curtea examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală apreciază că în cauză sunt întrunite exigențele art. 68/1 Cod procedură penală și ale art. 5 paragraf 1 lit. c) Convenția ( europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO).
În concret, probele administrate în dosar de către organele judiciare relevă existența unor motive plauzibile de a bănui că inculpatul, aflându-se în curtea locuinței din loc., în urma unui conflict spontan pe care l-a avut cu tatăl său vitrg numitul, i-a aplicat acestuia o lovitură cu un obiect dur ( cărămidă sau o pavelă de beton), precum și mai multe lovituri cu o în zona capului, victima suferind leziuni, respectiv, traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietală dreapta, fractură parcelară cu înfundare parietală dreapta, pentru care a fost internat de urgență și care pentru vindecare a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă.
Relevante sub acest aspect sunt declarațiile părții vătămate ( 13-14 ds. urm. penală), declarațiile martorilor, ( 30-31, 32, 33-34, 35, 41-42, 43 ds. urm. penală), proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 18 iulie 2009 ( 4 dos. urm. penală), process-verbal de cercetare la fața locului din data de 20 iulie 2009( 5-6 ds. urm. penală), concluziile provizorii formulate cu ocazia examinării medico-legale din data de 21 iulie 2009 părți vătămate întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu( 24 -28 ds. urm. penală).
Nu mai puțin relevante sub aspectul indicilor temeinicie este declarația olografă din data de 20 iulie 2009 dată de inculpatul recurent organelor de anchetă penală prin care recunoaște că i-a aplicat victimei o lovitură cu o în cap, lovitură în urma căreia victima a căzut la pământ, după care nu a mai lovit victima la cererea mamei sale martora ( 20 ds. urm. penală).
Așa fiind, criticile formulate de inculpatul recurent referitoare la lipsa probelor sau indiciilor temeinice nu sunt fondate, urmând a fi respinse.
Și în ce în ce privește aspectele reținute de instanța de fond în hotărârea penală atacată cum că inculpatul recurrent prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia arestării preventive.
Pentru a se realiza cerința înscrisă în art. 148 lit. f) pr. pen. este necesară existența cumulativă a două condiții, respectiv, cea referitoare la pedeapsă, cât și cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art.148 Cod pr.penală și art.136 pr.Cod Penal, la alegerea măsurii preventive, judecătorul va ține seama de gradul de pericol social al faptei în raport cu care exista presupunerea rezonabilă că s-a comis de cei vizați.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, Curtea reține că, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția (europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO) și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea de apel reține că infracțiunea pentru care recurentul inculpat este cercetat penal prezintă o gravitate deosebit de mare, fapta de care este acuzat având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta - lovirea victimei cu un cu un obiect dur ( cărămidă sau o pavelă de beton), precum și cu o în zona capului, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpatului, fiind legitimă.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal și dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ).
În această ordine de idei criticile referitoare la inexistența vinovăției recurentului inculpat cu privire la fapta reținută în sarcina sa, nu pot forma obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de judecătorul de fond, în ipoteza trimiteri în judecată, pe baza materialului probator administrat în cauză, el fiind singurul îndrituit în procedura judecății în primă instanță să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.
Susținerile recurentului inculpat referitoare la lipsa antecedentelor penale și la vârsta tânără, Curtea de Apel apreciază că acestea nu au nicio relevanță în prezenta cauză, în raport de cele expuse anterior.
Așa fiind, Curtea, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b ) Cod pr. va p. respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Ca o consecință a acestei soluții și rap. la art. 192 al. 2 Cod pr. va p. fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Pentru aceste motive,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE
Respinge ca nefonda recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.24 din 22.07.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/28.07.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Alina Lodoabă, Sanda