Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 411/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul -, împotriva încheierii penale nr. 48/CC/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului-recurent, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70 Cpp, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Inculpatul-recurent depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat, iar gradul de pericol social pe care-l reprezintă inculpatul este deosebit.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 48/CC din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 149 ind. 1 alin. 9 Cpp, raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cpp și cu aplicarea art. 143 Cpp, a fost admisă cererea de arestare preventivă a inculpatului, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului --, fiul lui și al, născut la data de 10 MAI 1990, CNP -, în SÂNNICOLAU M, jud. T, cetățenie română, studii 8 clase, loc de muncă SC SRL, ocupație muncitor, cu domiciliul în SAT, COMUNA M, NR. 21, JUD., necunoscut cu antecedente penale, pe o durată de 29 de zile, de la 10.04.2009 până la 08.05.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin referatul nr. 745/P/2009 din data de 10.04.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la aceeași dată sub număr unic de dosar -, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa propus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile.
În motivare, s-a arătat că inculpatul este cercetat, începând cu data de 03.03.2009, sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 i 3 Cp, constând în aceea că la data e 22.02.2009, în timp ce se afla la domiciliul minorului, în vârstă de 4 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința, a întreținut cu minorul acte sexuale orale. Se mai arată că inculpatul avea grijă de minor încă de la naștere, fiind vecin cu familia minorului, și în această calitate a profitat de încrederea părinților minorului și de imposibilitatea minorului de a se apăra sau de a-și exprima voința.
S-a mai arătat că față de inculpat a fost luată măsura preventivă a reținerii, prin ordonanța nr. 745/P/2009 din data de 10.04.2009 emisă de Poliția Orașului Sânnicolau M, iar prin ordonanța din data de 10.04.2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru infracțiunea mai sus menționată.
Parchetul a apreciat că față de inculpat sunt incidente dispozițiile art. 136, 146 și 149 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe, precum cele menționate în cuprinsul propunerii de arestare preventive, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sens în care s-a apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile.
În probațiune a fost înaintat dosarul de urmărire penală nr. 745/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 745/P/209 din data de 10.04.2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 i 3 Cp, constând în aceea că la data e 22.02.2009, în timp ce se afla la domiciliul minorului, în vârstă de 4 ani, profitând de imposibilitatea acestuia de a-și exprima voința, a întreținut cu minorul acte sexuale orale.
Prin ordonanța cu același număr, din data de 10.04.2009, s-a luat față de inculpat măsura preventivă a reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, cu începere de la ora 09:00.
S-a reținut că în cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin. 1.
C.P.P.Pe de altă parte, s-a reținut că privarea de libertate a unei persoane este permisă atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, Tribunalul Timișa considerat că în prezenta cauză există suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoare mai M de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că inculpatul a comis acele fapte.
S-a reținut, de altfel, că inculpatul recunoaste savarsirea faptei si a descris organelor de ancheta modalitatea de savarsire. Tribunalul a mai observat, însă, ca acesta nu a avut o pozitie constanta, in declaratiile date relatând fie ca minorul este cel care a avut aceasta initiativa, fie ca el este acela care invatat pe minor cum sa procedeze. S-a considerat că acest aspect nu prezinta insa relevata in ce priveste existenta sau nu a infractiunii.
Tribunalul a stabilit, de asemenea, că este indeplinita conditia prev de art 148 lit f cod pr pen pentru luarea fata de inculpat a masurii arestarii preventive, si anume cuantumul pedepsei pentru care este cercetat inculpatul este mai M de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. La aprecierea starii de pericol concret, prima instanță a avut in vedere persoana inculpatului si imprejurarile concrete in care acesta a savarsit fapta pentru care este cercetat, respectiv in conditiile in care vizita frecvent familia partii vatamate. S-a reținut că acesta este vecin cu familia partii vatamate, iar in situatia in care ar fi prezent in perimetrul apropiat partii vatamate poate reprezenta un element de dezechilibru psihic pentru acesta si ar ingreuna recuperarea emotionala a minorului. Totodata, s-a considerat că lasarea in libertate a inculpatului poate crea un sentiment de insecuritate in randul comunitatii in care traieste si acest sentiment este creat tocmai de propagarea, in randul membrilor ei, a periculozitatii unui individ care a profitat de lipsa discernamantului unui minor in scopul obtinerii de satisfactii sexuale.
In consecință, Tribunalul Timișa admis cererea de arestare preventivă si a dispus luarea acestei masuri pe o perioada de 29 de zile.
Împotriva încheierii penale nr. 48/CC/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 10.04.2009, a declarat oral recurs inculpatul -, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 13.04.2009. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, constatând că există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol calificat prev. de art. 197 alin. 1 și 3.pen.
Declarațiile părților vătămate se coroborează cu cele ale martorilor, în M parte cu declarațiile inculpatului, cu raportul de evaluare psiho-socială a părții vătămate, cu procesul-verbal de conducere în teren și cu planșa foto întocmită cu această ocazie.
Tribunalul a reținut în mod corect atât pericolul social al faptelor săvârșite ( viol în formă calificată), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de modul de operare - profitând de împrejurarea că minorul parte vătămată era în grija sa în lipsa mamei; vârsta persoanei vătămate - 4 ani la data comiterii faptei; urmările produse sau care se pot sau se puteau produce, expuse în raportul de evaluare psiho-socială).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima instanță a făcut o analiză atentă a împrejurărilor care constituie indicii că inculpatul ar fi săvârșit fapta penală de care este acuzat, precum și a împrejurărilor ce constituie probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului recurent de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actele de inculpare, atât de către inculpat, care are contacte dese cu familia părții vătămate, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului recurent ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol libertatea sexuală, sănătatea și integritatea psihică ale cetățenilor.
În consecință, prima instanță a făcut o justă apreciere a necesității luării față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 48/CC/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 10.04.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și ale art. 189 alin. 1.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 48/CC/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 10.04.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
În temeiul art. 189 alin. 1.C.P.P. dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /21.04.2009
Tehnored. 23.04.2009-2 ex.
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
