Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 44/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 44/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 Iunie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr.5 din data de 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de apărătorul ales, avocat A.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 70 alin.1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea inculpatului, iar în temeiul art.70 alin.2 Cod procedură penală aduce la cunoștința acestuia faptul că poate sau nu să dea declarație și în fața instanței de recurs și faptul că cele declarate pot fi folosite și împotriva sa.
Întrebat fiind, recurentul inculpat, arată că dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.
În temeiul art.322, 323 Cod procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul - verbal atașat la dosarul cauzei.
Apărătorul ales, avocat A depune la dosarul cauzei un set de acte, respectiv fotocopii de pe certificatul de naștere al inculpatului, de pe buletinul de identitate al mamei inculpatului -, precum și de pe certificatul de încadrare în grad de handicap eliberat de Consiliul Județean B - Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți - B nr. 1232 din 24.03.2004 pe numele, în care se specifică că aceasta suferă de scleroză multiplă.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales A având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că ceea ce se critică prin recursul declarat în cauză este încheierea pronunțată de către Tribunalul Covasna prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, cea mai aspră din întreaga suită de măsuri preventive pe care le prevede Codul d e procedură penală. Apreciază că tipul de raționament pe care îl face Tribunalul Covasna este un raționament cu cerc închis. Astfel, precizează că potrivit art. 137 alin. 2 Cod procedură penală judecătorul care ia această măsură preventivă trebuie să enunțe temeiurile concrete din care rezultă cazul de arestare. Menționează că Tribunalul Covasnaa dispus arestarea preventivă a inculpatului apreciind a fi incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Apreciază că dacă în ceea ce privește teza a I-a a lit. f, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, în ceea ce privește cea de a II-a teza rămâne a se demonstra dacă există probe concrete că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Învederează instanței că are anumite neînțelegeri cu privire la formularea folosită în cadrul încheierii Tribunalului Covasna referitoare la faptul că apărarea inculpatului nu are relevență în această fază a urmăririi penale. Consideră că este pentru prima dată când acuzațiile formulate, luate în atenție de organul judiciar, sunt puse față în față cu o teză contrară, subliniind faptul că pe tipul de demers probator făcut de, respectiv pe denunțuri formulate se poate trage în mod rezonabil concluzia că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Arată că oricine este liber să facă o plângere penală în care să susțină orice dorește, însă apreciază că această plângere trebuie verificată. Consideră că în asemenea situații pe lângă denunțurile formulate trebuie utilizată și o instituție prevăzută în Codul d e procedură penală, respectiv procedura flagrantului, instituție prin care se încearcă ieșirea din subiectivismul părților și al denunțătorilor și se caută să se obiectiveze realitatea săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală. Învederează instanței că întotdeauna în ceea ce privește infracțiunile deduse judecății există și o urmă materială a unei eventuale efracții demonstrabile, astfel exemplifică în acest sens infracțiunea de omor, precizând că se pot face raportări la ceea ce s-a întâmplat prin studierea organismului uman, având în vedere leziunile, instrumentul folosit etc. În ceea ce privește însă infracțiunile de corupție, menționează că activitatea infracțională se desfășoară în clandestinitate, cunoscându-se doar cele două părți, respectiv cel care dă și cel care ia. Apreciază că pentru a se putea ieși din acest subiectivism era util să se încerce prinderea inculpatului în flagrant, precizând că nimic nu a împiedicat acest lucru de vreme ce acesta se afla sub supraveghere de la data formulării plângerilor. Consideră că nu se poate demonstra la acest moment că s-a înfrânt subiectivismul părților, respectiv al martorilor denunțători cum se face vorbire în referatul procurorului, subliniind faptul că s-a încercat solidificarea acestei atitudini prin audierea angajaților denunțătorilor. Solicită instanței a avea în vedere primul denunț, în care patroana societății comerciale menționează că în timp ce căuta pentru control niște acte a fost abordată separat de către, care era însoțit de încă o persoană, care a întrebat-o cât este dispusă să plătească amenda și s-a oferit să-i limiteze amenda la suma de 1000 lei în schimbul sumei de 2000 de lei. Aceasta arată în continuarea denunțului, că a cerut casieriței suma de 2000 lei, lucru recunoscut de aceasta din urmă care a afirmat că s-a făcut un act prin care s-au declarat din casă 2000 lei însă a menționat că nu știe ce a făcut patroana cu ei. De asemenea, afirmă patroana că 1000 de lei i-a plătit drept amendă iar 1000 de lei au fost luați de către, întreaga sumă fiind ridicată de către în prezența colegei sale, acesta eliberându-i chitanță doar pentru cei 1000 de lei încasați ca și amendă. Consideră că este curios faptul că doamna care l-a însoțit pe, care este tot comisar al Gărzii Financiare și care afirmă patroana societății comerciale a fost de față când s-au predat banii, nu a fost audiată în cauză. Apreciază că în acest fel se realiza o ieșire din subiectivismul amintit anterior, respectiv prin verificare cu mărturia persoanei care l-a însoțit pe în control. Atrage atenția asupra faptului că în toate cazurile din anchetă, respectiv în toate cele unsprezece, niciun coleg de serviciu al inculpatului nu a fost audiat. Solicită instanței a avea în vedere curgerea denunțurilor formulate în acest dosar. Astfel, arată în acest sens că în data de 9 ianuarie 2008 fost formulat primul denunț, ocazie cu care nu s-a întâmplat nimic, însă după aceea, respectiv în datele de 28, 29 și 30 mai 2008 au fost formulate o avalanșă de denunțuri. Menționează că încă o dovadă a lipsei de obiectivitate o reprezintă interceptarea convorbirilor telefonice. Consideră că dacă se organiza flagrantul și acesta nu eșua, exista proba indubitabilă că în cadrul Gărzii Financiare C există un comisar corupt. În ceea ce privește temeiurile în baza cărora, Tribunalul Covasnaa dispus această măsură preventivă, arată că s-a avut în vedere în primul rând natura faptelor, care au fost considerate ca fiind de corupție. Subliniază că nimeni nu a negat natura acestor fapte din moment ce s-a făcut încadrarea în art. 254 Cod penal, însă menționează că aspectul principal este legat de faptul dacă s-a săvârșit această faptă de corupție, dacă s-a demonstrat acest lucru pentru a se putea vorbi după aceea de natura faptei săvârșite. Apreciază că acest aspect nu este dovedit, precizând că există doar niște susțineri neverificate prin audierea și celeilalte părți interesate, care nu pot să întemeieze singure luarea acestei măsuri preventive. Referitor la cel de-al doilea temei reținut de Tribunalul Covasna, respectiv modalitatea concretă de comitere a faptelor, învederează instanței că nu este nimic deosebit în modalitatea concretă de comitere a acestora, respectiv arată că părțile au luat legătura, fiind cel care a cerut iar denunțătorii cei care au dat. Subliniază că nu este nimic spectaculos și menționează că așa se întâmplă întotdeauna în cazul infracțiunilor de corupție, respectiv se cere direct sau voalat și se oferă, pentru a fi iertat sau pentru a nu face un anumit lucru. Consideră că nu are rost întemeierea măsurii arestării preventive exact pe tiparul infracțiunii respective. Învederează instanței că persoana inculpatului a reprezentat încă unul din temeiurile pentru care s-a luat măsura arestării preventive. În acest sens, menționează că s-a făcut referire în încheiere doar la inculpatul, nu și la cetățeanul, reținându-se în sarcina sa printre altele că este cercetat și datorită faptului că este funcționar cu atribuții de control sau de verificare, de sancționare a eludării legii, subliniindu-se faptul că pentru a săvârși faptele reținute în sarcina sa s-a folosit de această calitate oficială. Învederează instanței că toate persoanele cercetate pentru infracțiuni de corupție sunt în general funcționari ai statului, însă apreciază că acesta nu este un temei lămuritor care să justifice luarea unei asemenea măsuri. Consideră că se putea reține de exemplu în sarcina sa faptul că mai este cercetat în alte cauze sau că are antecedente penale, de asemenea se putea spune că are un comportament imoral sau că există date că dorește să fugă din țară sau să se sustragă. Apreciază că acestea erau date de importanță care să justifice într-adevăr în materialitatea lui acest temei, al personalității inculpatului. Învederează instanței că tipul de raționament pe care îl folosește instanța în etapele sale demonstrative, este reflectarea în oglindă a tipului de raționament pe care l-a folosit procurorul când a cerut instanței măsura arestării preventive. Arată instanței că pe lângă aceste critici formulate cu privire la lipsa de obiectivitate până în prezent a urmăririi penale, atrage atenția și asupra faptului că nu s-a demonstrat în mod concret că dacă inculpatul, încă comisar în Garda Financiară, care nu are împlinită încă vârsta de 30 de ani, căsătorit, ar rămâne în libertate s-ar cutremura opinia publică. De asemenea, menționează că nu s-a făcut demonstrația concretă că acesta prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică și apreciază că acest pericol nu trebuie justificat prin faptul că este cercetat pentru o faptă. Apreciază că tipul de demonstrație care trebuie făcut atunci când trebuie dovedit cu probe concrete că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie să fie altul decât raționamentul folosit pentru a demonstra că inculpatul a săvârșit o faptă penală și că e vinovat de săvârșirea ei. Totodată, atrage atenția asupra faptului că nu s-a demonstrat că această măsura a reținerii a fost luată pentru a se preveni sustragerea inculpatului de la desfășurarea procesului penal. Menționează în acest sens, că primul denunț a fost formulat în data de 9 ianuarie 2008, după care au urmat o suită de denunțuri, fiind pus sub învinuire în data de 5 iunie 2008, după care s-a efectuat repede percheziția. Subliniază faptul că între ianuarie și iunie nimic nu a semnalat din atitudinea, din comportamentul inculpatului că se gândește să dispară sau să ia legătura cu vreo parte sau cu vreun martor pentru a-l influența în vreun fel. Învederează instanței că inculpatul a aflat de ancheta -ului de la șeful său, luându-și în acest sens liber și așteptând acasă să vină cineva să-l caute. Solicită instanței a avea în vedere situația particulară a mamei inculpatului, care se află într-un scaun cu rotile, menționând că a fost depus la dosarul cauzei certificatul care dovedește pierderea capacității de muncă a acesteia sută la sută, subliniind de asemenea faptul că inculpatul este singurul său sprijin. Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul, casarea încheierii nr.5 din data de 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat și punerea acestuia în libertate. Pe cale subsidiară, reiterează cererea formulată și în fața Tribunalului Covasna, respectiv solicită, în ipoteza în care se consideră necesară luarea unei măsuri preventive, luarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451Cod procedură penală, adică măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 5 Tribunalului Covasna din data de 13.06.2008 prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile. Apreciază că această soluție este legală și temeinică. Arată că față de inculpatul s-a dispus începerea urmăririi penale și s-a pus în mișcarea acțiunea penală pentru săvârșirea în concurs a 8 infracțiuni de luare de mită și a 3 infracțiuni de primire de foloase necuvenite. Precizează că s-a stabilit în fapt că în perioada decembrie 2007- mai 2008 în calitatea sa de comisar în cadrul Gărzii Financiare C, inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de corupție, respectiv a pretins și primit de la martorii denunțători, și sume de bani sau diverse produse, bunuri totalizând 6.500 lei și 500 Euro în scopul fie de a aplica acestor societăți controlate o amendă minimă, fie ca recompensă pentru faptul că i-a sancționat contravențional cu o sumă mică de bani. Apreciază că această stare de fapt rezultă din probele și mijloacele de probă administrate până în prezent în cursul procesului penal, respectiv în faza de urmărire penală, fază care nu este finalizată. Consideră că din coroborarea probelor administrate până în prezent rezultă această stare de fapt, subliniind faptul că există la dosar denunțurile și declarațiile martorilor denunțători care se coroborează cu transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice, acestea fiind interceptate în baza autorizațiilor legale emise de către Tribunalul Brașov. Menționează că din interceptările convorbirilor telefonice rezultă modalitatea în care inculpatul înțelegea să procedeze cu ocazia efectuării controalelor, respectiv acesta se deplasa la sediul societăților, fiind vorba în general de firme micuțe aflate în diferite localități din județul C, și se prezenta împreună cu colegul său de echipă, făceau un control sumar, după care li se cerea administratorilor sau angajaților în situația în care administratorul nu era la sediu, ca aceștia să se prezinte în ziua următoare sau în zilele următoare la sediul Gărzii Financiare din județul C pentru a finaliza acel control. Arată că după ce plecau de la sediul firmei, la un scurt interval de timp, în general cam la aproximativ o oră, inculpatul, care între timp avea numărul de telefon al administratorilor pentru că îl solicita, le telefona acestora și le solicita să se întâlnească în alte locații decât cea inițial stabilită, respectiv sediul Gărzii Financiare C, pentru a sta de vorbă cu privire la situația alarmantă care este în cadrul societăților lor. Subliniază faptul că sunt două situații în care oamenii au venit chiar până la B la solicitarea inculpatului. De asemenea, precizează că oamenii se prezentau și cu acea ocazie inculpatul le prezenta pretențiile sale financiare pentru a fi îngăduitor cu ei și a le aplica o amendă minimă, ceea ce se și întâmpla în final pentru că le dădea amenda minimă, respectiv 1000 Ron maximul fiind în general la 8000 Ron pentru contravențiile care erau constatate de către inculpat. Atrage atenția asupra unui caz particular, respectiv acela al unei doamne administrator de la Î Buzăului, care îi spune la telefon inculpatului, aspect care rezultă și din transcrierea discuției telefonice, că nu poate veni până în B pentru că este operată pe cord și vine de la un control de la M, însă acesta insistă și se întâlnește cu această femeie în municipiul B, respectiv în fața hotelului Capitol la orele 21,30 seara. În ceea ce privește bunurile la care inculpatul a făcut referire în declarație, și despre care a afirmat că le-a achitat, subliniază faptul că acesta le-a achitat după ce a aflat că împotriva sa se fac cercetări de către. Arată că acesta a și fost considerentul pentru care acea factură fiscală a fost emisă pe numele unei societăți comerciale și nu pe numele său ca persoană fizică, acest aspect fiind explicat și de martorul denunțător în declarația sa, respectiv acesta a descris modalitatea în care i s-a cerut să se întocmească factura. De asemenea, învederează instanței că există la dosar și procesele verbale de sancționare contravențională care sunt semnate de către inculpat și aceasta pentru că inculpatul a declarat că nu a fost în control la două din firmele din partea cărora administratorii au făcut denunț, menționând că una este chiar o firmă unde controlul nu s-a mai finalizat tocmai ca urmare a faptului că s-a remis suma de bani. Față de aceste considerente, solicită menținerea încheierii Tribunalului Covasna, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse atât de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală cât și condițiile cerute de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. Arată că este îndeplinită atât condiția obiectivă privitoare la cuantumul pedepsei închisorii, care este mai mare de patru ani cât și condiția subiectivă, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului. Apreciază că acest pericol rezultă din împrejurările și natura faptelor săvârșite, care sunt infracțiuni de corupție. Recunoaște că într-adevăr așa se săvârșesc infracțiunile de corupție, respectiv se pretind și se dau bani, și arată că deși nu participă decât cel care primește și cel care dă, nu este nici legal și nici moral ca funcționari publici chemați să vegheze la respectarea legii și să sancționeze încălcarea legii, să procedeze de această manieră și să obțină foloase și bunuri pentru sine abuzând de atribuțiile lor de serviciu, încălcându-și aceste atribuții de serviciu. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 5 Tribunalului Covasna din data de 13.06.2008.
Avocat ales A arată că prin susținerile sale reprezentantul Ministerului Publica realizat o adevărată dezbatere pe fond a acestei cauze. Învederează instanței că în această cauză încă ne aflăm în zona ipotezelor, și deși s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală, aceasta încă nu este terminată și se desfășoară în continuare. Precizează că urmează ca și partea care este acuzată să își aducă în apărare probele. Menționează că reprezentanta Ministerului Publica descris foarte concis și cu acuitate rețeta săvârșirii acestor infracțiuni, subliniind că toate aceste susțineri se bazează pe probe în scris în denunțuri și mărturii și pe vorbe surprinse pe telefon. Învederează instanței că în transcrierile pe hârtie a convorbirilor telefonice anumite pasaje sunt bolduite sau subliniate, lucru pe care îl consideră o alterare a probei. Apreciază că proba respectivă trebuie lăsată să curgă firesc și nu trebuie decupată din context sau subliniată, pentru a exista posibilitatea apărării pe egalitatea de arme. Subliniază că este prima dată când au aflat că s-au făcut interceptări telefonice, menționând că va exista posibilitatea de a ceea ce se scrie acolo și de a arăta contextul în care s-au săvârșit faptele. În ceea ce privește bunurile despre care se susține că au fost luate de către inculpatul, precizează că aceste fapte așa cum sunt prezentate în această fază nu sunt însoțite de demonstrația clară că s-au primit banii sau că bunurile au fost luate nelegal. Menționează că s-au depus la dosar documente în acest sens, solicitând de asemenea instanței permisiunea de a mai depune în dovedirea acestor afirmații și actul constitutiv al Societății Comerciale cu Răspundere " - ", societate care a achiziționat aceste bunuri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se consideră în continuare nevinovat și precizează că nu a luat niciun de la niciunul din denunțătorii care au făcut afirmațiile respective. În legătură cu agenții economici pe care îi suna pentru încasarea amenzilor, arată că acest lucru se datora ordinului superiorului care le cerea să se ducă și să facă presiuni și să încerce să încaseze banii pe amenzile pe care le-au aplicat. Precizează că acestea nu erau amenzi în valoare de 1000 lei ci amenzi în valoare de 2000-3000 de lei. Subliniază că de fiecare dată nu a fost singur în control și nu s-a întâlnit cu persoanele amendate în alte zone, deși a fost sunat în acest sens, lucru care se observă și pe interceptările de convorbiri telefonice. Menționează că nu s-a sustras și nici nu se va sustrage de la nicio anchetă care va urma.
Întrebat fiind dacă are atribuții de control în cadrul Gărzii Financiare a județului C pe linie ierarhică, inculpatul declară că nu deține o astfel de funcție.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr. 5/13.06.2008 Tribunalul Covasna, admițând propunerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, a dispus arestarea preventivă a inculpatului funcție de dispozițiile art. 136 alin. 1 lit. d, art. 149/1 raportat la art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 13.06.2008 și până la 11 iulie 2008 inclusiv, apreciind că această măsură procesuală concordă cu pericolul prezumtiv al faptelor săvârșite, pericol derivat din natura și numărul infracțiunilor reținute, cadrul derulării lor, relația de serviciu subzistentă.
Mai exact, în sarcina inculpatului se reține săvârșirea a 8 infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. 2 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și a 3 infracțiuni de primire de foloase necuvenite prevăzute de art. 2556 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în schimbul aplicării unei amenzi minime pentru deficiențele constatate la societățile comerciale de pe raza județului C, a neîntocmirii unor acte de control, a pretins și primit de la administratorii firmelor denunțătoare foloase ce nu i se cuveneau potrivit legii.
Pornind de la modalitatea prezumtivă de comitere a faptelor, prin pretindere de bani și bunuri, de la calitatea de funcționar public a inculpatului care a uzat în mod conștient de atribuțiile sale de serviciu, de la probatoriul administrat până la momentul sesizării cu prezenta cerere, prima instanță, bazându-se pe multitudinea de denunțuri formulate împotriva sa, pe înregistrările convorbirilor telefonice purtate de acesta cu reprezentanții părților vătămate a dat curs favorabil propunerii făcute, apreciind a fi incidente prevederile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Curtea, investită cu recursul promovat de inculpat care nu recunoaște săvârșirea faptelor ce i se impută, raportând hotărârea recurată la materialul probator existent la dosar, constată că măsura preventivă dispusă la fond se grevează pe existența acelor indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute prin rechizitoriu, indicii provenite din mijloace legale de probă, însă apreciază că durata arestării preventive de 15 zile este suficientă pentru finalizarea materialului de urmărire penală, sens în care admite recursul dedus judecății doar sub acest aspect, al întinderii intervalului în care devine activantă această măsură, interval suficient pentru efectuarea actelor de urmărire penală care să contureze în mod obiectiv necesitatea prelungirii acestei măsuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 5/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o casează cu privire la durata arestării preventive și rejudecând:
Reduce perioada pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului ( fiul lui și, născut la data de 14 septembrie 1979, în mun. B, județul B, cetățean român, de naționalitate română, studii superioare, jurist, comisar la Garda Financiară C, căsătorit, fără copii minori, domiciliat în mun. B,-,. 403 D,. D,. 4, județul B, cu reședința în mun. B,-,. B,.8, jud. B, stagiul militar satisfăcut, sergent major, B, fără antecedente penale, CNP - ) de la 29 de zile la 15 zile, respectiv până la data de 27 iunie 2008, inclusiv.
Dispune anularea mandatului de arestare preventivă nr. 5/13 iunie 2008 emis de Tribunalul Covasna și emiterea unui nou mandat de arestare preventivă în conformitate cu dispozițiile prezentei încheieri.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red./17.06.2008
Dact./24.06.2008
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Simona Franguloiu, Alina Constanța
