Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - propunere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 476
Ședința publică din data de 21 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii nr. 1 J din 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpatul intimat, asistat de apărători aleși, respectiv avocat și avocat, și inculpatul G, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța a procedat la identificarea inculpaților intimați, care s-au legitimat cu cărțile de identitate.
Întrebați fiind, inculpații intimați au arătat că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
Avocat, desemnat din oficiu pentru a asigura asistență juridică inculpatului, depune la dosar împuternicire avocațială și cerere de acordare a onorariului parțial.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea propunerii de arestare preventivă formulată față de inculpații și G, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Avocat ales, pentru inculpatul intimat, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că era de datoria parchetului să identifice și să dovedească pericolul social concret, astfel cum este prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, simpla determinare generică a acestuia constituind doar o modalitate de a eluda voința legiuitorului. Ceilalți trei inculpați, urmare acțiunii de la, au fost trimiși în judecată, având termen la instanță în ianuarie 2010, și nu se explică de ce parchetul nu a formulat propunerea de arestare odată pentru toți inculpații. Din practica CEDO și din practica națională rezultă că rezonanța socială negativă a faptelor poate fi luată în considerare doar în proximitatea temporală față de momentul comiterii acestora, însă de la acel moment a trecut o perioadă destul de mare de timp, astfel încât în cauză nu se justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, neexistând probe că lăsarea în libertate a acestuia ar împiedica în vreun fel desfășurarea procesului penal. Precizează apărătorul al inculpatului că practica CEDO este constantă în acest sens, invocând deciziile CEDO Pantea contra României, Tase contra României și Tărău contra României.
Avocat ales, pentru inculpatul intimat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, invocând în apărare dispozițiile art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României. În motivare, arată că prima instanță a statuat, pe baza probatoriului, că audierea lui, în calitate de martor, este surprinzătoare, în condițiile în care acesta are și calitatea de inculpat în cauza a cărei conexare a fost solicitată de parchet. Din declarațiile martorilor rezultă doar o presupusă deplasare a inculpatului în străinătate, fără a fi dovedită participarea efectivă la săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina acestuia. Temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu subzistă, iar alături de scopul măsurilor preventive, conform art. 136 al. 1-8 Cod procedură penală, instanța trebuie să țină cont și de vârsta inculpatului, de antecedentele penale. CEDO a statuat că arestarea preventivă este o măsură excepțională, starea de libertate reprezentând starea de normalitate. De asemenea, inculpatul cunoștea că este cercetat în prezenta cauză și a avut o poziție corectă, prezentându-se la toate solicitările parchetului, astfel încât în mod corect Tribunalul Suceavaa respins propunerea de arestare preventivă, considerând că ordinea publică este protejată și că parchetul nu a dovedit că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura ordinea publică la această dată. Tribunalul a avut în vedere, la pronunțarea încheierii atacate, data săvârșirii faptei (iunie-iulie 2009) și probele administrate, din care nu rezultă implicarea inculpatului. Astfel, convorbirile telefonice sunt lipsite de relevanță și înregistrările s-au făcut doar pentru o perioadă de 48 de ore, nefiind solicitată de parchet prelungirea continuării înregistrărilor. Toate aceste aspecte duc la concluzia că în cauză nu se impune arestarea preventivă a inculpatului și nu este absolut necesară această măsură pentru ca ordinea publică să fie protejată și procesul penal să se desfășoare în bune condiții, sens în care avocat solicită respingerea recursului și menținerea, ca legală și temeinică, a încheierii atacate.
Avocat ales, pentru inculpatul G, arată că își însușește concluziile prezentate anterior de apărătorii inculpatului intimat și, apreciind că încheierea Tribunalului Suceava este legală și temeinică, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor săi aleși.
Inculpatul intimat G, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1J din 17 decembrie 2009 Tribunalul Suceavaa respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților -, zis "" și - G,zis "Fila"formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava.
Prin aceeași încheiere a dispus luarea față de ambii inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, până la soluționarea prezentei cauze.
În baza art. 1451alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin. 11Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată, la termenele de judecată stabilite și ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la Poliția Municipiului, unitate de poliție desemnată de către instanță cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție menționate sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect între ei și numiții, zis "", fiul lui și, născut la data de 29.08.1989 în mun. F, jud. S cu domiciliul în mun. S,--7,. B,.18,jud. S, CNP. -, fiul lui și, născut la data de 10.05.1977 în mun. S, jud. S cu domiciliul în sat. Sf., nr. 401, com. Șcheia, jud. S, CNP. -, fiul lui și, născut la data de 04.03.1977 în mun. S, jud. S, domiciliat în S,-,.2,.3,.6, jud. S, CNP - și, zis "", fiul lui. și, născut la data de 20.08.1989 în mun. S, jud. S, domiciliat în S,-, --20,. B,.6, jud.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 145 alin. 22și alin. 3 Cod de procedură penală, li s-a atras atenția că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor menționate expres, se va lua față de ei măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava nr. 152D/P/2009 din 16.12.2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată, în stare de reținere, inculpatul -, zis "", pentru săvârșirea infracțiunilor de:"asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni "prev. de art. 323 Cod penal, rap. la art. 8, din Legea nr. 39/2003,"complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc",prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 3 al. 2 din Legea nr. 143/2000 și"complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc",prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000,cu aplic. art. 33 lit. a Cod penalși inculpatul - G,zis "Fila", pentru săvârșirea infracțiunilor de:"asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni "prev. de art. 323 Cod penal, rap. la art. 8, din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal,"complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc",prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 3 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal,cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în actul de inculpare că, în cursul lunii mai 2009, inculpatul -, s-a asociat cu inculpații și, în vederea săvârșirii infracțiunilor de:"introducere în țară de droguri de mare risc"și"trafic de droguri de mare risc".Astfel, în data de 29 mai 2009, i-a transportat cu un autoturism pe inculpații, și - G, din România până în, la, în vederea introducerii în țară a unei cantități de heroină, ce urma să fie preluată de la inculpatul, iar a doua zi, a transportat persoanele sus-arătate precum și cantitatea de 5 kg de heroină ce a fost preluată de la, de la hotelul unde acesta din urmă era cazat(și unde au dormit cu toții în noaptea precedentă)și până la firma de transport internațional de persoane " Internațional Lines" SRL,(prin intermediul căreia drogurile au fost expediate în România). Ulterior, i-a adus din în România pe inculpatul, - G și. În data de 31 mai 2009, i-a transportat pe inculpații, - G și, la punctul de lucru al firmei Internațional Lines SRL din mun. S, în vederea ridicării coletului cu heroină expediat din, iar după ridicarea coletului cu heroină, i-a transportat pe inculpații, - G și coletul cu heroină, în mun. B, în vederea valorificării drogurilor. În data de 12.06.2009, inculpatul -, l-a adus pe inculpatul, care avea asupra sa valiza cu heroină, în parcarea de la S, pentru a fi efectuată tranzacția.
De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul - G, acesta, în cursul lunii mai 2009, s-a asociat cu inculpații și, în vederea săvârșirii infracțiunilor de:"introducere în țară de droguri de mare risc"și"trafic de droguri de mare risc".Astfel, în data de 29 mai 2009, împreună cu inculpații și, s-a deplasat cu un autoturism condus de către -, din România în, la, pentru a prelua de la inculpatul, cantitatea de 5 kg de heroină, pe care urmau să o introducă în țară. În data de 30 mai 2009, - G s-a deplasat împreună cu inculpații, și, tot cu autoturismul condus de către -, de la hotelul unde era cazat acesta din urmă și unde au înnoptat cu toții și până la firma de transport internațional de persoane " Internațional Lines" SRL, unde, împreună cu și, au expediat coletul cu heroină în România, destinatar fiind - După ce s-a întors în țară, inculpatul - G, împreună cu, și -, s-au deplasat la punctul de lucru firmei Internațional Lines SRL din mun. S, ocazie cu care inculpatul - G, a ridicat coletul cu heroină expediat în data de 30 mai 2009 din și împreună cu persoanele sus-arătate, s-a deplasat cu drogurile la
Prin același rechizitoriu s-a formulat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava și propunerea de luare față de cei doi inculpați a măsurilor arestării preventive.
În motivarea propunerii s-a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 și 148 alin. 1 lit. "f" Cod procedură penală, în sensul că inculpații au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin rezoluțiile din 12 iunie 2009 și din 15.12.2009 s-a început urmărirea penală față de învinuitul -, iar prin ordonanța din data de 16.12 2009, fost dispusă reținerea pe timp de 24 de ore față de acesta, de la ora 13,30 datei de 16.12.2009 până la ora 13,30 datei de 17.12.2009.
Prin rezoluțiile din 15.12.2009, s-a început urmărirea penală față de învinuitul -, iar rin p. ordonanța din data de 16.12.2009, a fost dispusă reținerea pe timp de 24 de ore față de acesta, de la ora 13,30 datei de 16.12.2009 până la ora 13,30 datei de 17.12.2009.
Verificând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că propunerea este neîntemeiată.
S-a reținut că pentru a fi luată și ulterior menținută măsura preventivă privativă de libertate împotriva învinuitului sau inculpatului, legea cere îndeplinirea anumitor condiții prev de art. 143 și art. 148 Cod procedură penală și anume: infracțiunea pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsită de lege cu detențiunea pe viață sau cu închisoare mai mare de 4 ani, să existe probe sau indicii temeinice că cel în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 63, 64 și 681Cod procedură penală și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale și al judecății, în cazul reținerii și arestării preventive.
Din analiza materialului probator administrat până în prezent în cauză instanța de fond a reținut că există indicii temeinicie de săvârșire a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
S-au avut în vedere, printre altele: interceptări ale convorbirilor telefonice; procesele-verbale de înregistrare audio - video în mediul ambiental (filele 132 din dosar); procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere; procesul-verbal de prindere în flagrant; constatările tehnico-științifice; declarațiile martorilor:, -,; copie după lista cu pachete din data de 30.05.2009 sosite din; copie după chitanța de depunere a coletului din data de 30.05.2009; copie după biletul de călătorie a inculpatului din 30.05.2009.
Cu privire la declarația martorului s-a precizat că audierea acestuia în calitate de martor (și, corelativ, acordarea valorii probatorii aferente unei astfel de declarații) este surprinzătoare în condițiile în care acesta are calitatea de inculpat într-o cauză ce are certe legături cu prezenta (rechizitoriul 52D/P/2009din 22.09.2009 al DIICOT S, 1-6 ds.) și chiar procurorul de ședință a solicitat conexarea cauzelor. Pe de altă parte, s-a apreciat că declarația dată de în prezenta cauză este în esență identică cu susținerile sale anterioare, în dosarul în care este inculpat (așa cum rezultă din rechizitoriul atașat la prezentul dosar de urmărire penală), și în consecință cunoscută în conținutul ei de către organele de urmărire penală cu mult anterior datei audierii în prezenta cauză (8.12.2009). De asemenea, ceilalți martori audiați atestă doar o presupusă deplasare a inculpatului în străinătate, în condiții incerte.
Forța probantă a acestor indicii, așa cum sunt ele definite de dispozițiile art. 681Cod procedură penală și în concordanță cu jurisprudența CEDO, au creat instanței presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor. Prin urmare, în cauză subzistă condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală.
Relativ însă la cerința prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f teza finală Cod procedură penală, invocată de parchet ca temei la propunerea de luare a măsurilor arestării preventive față de inculpații și G, s-a reținut că aceasta nu subzistă în speță.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, conform cărora scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori de a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, dar la alegerea măsurii trebuie avută în vedere sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Astfel, unul din principiile în materia arestării preventive enunțate în mod repetat de Curtea Europeană, este acela că detenția preventivă trebuie să aibă caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală.
În condițiile în care inculpații și G, știau că sunt cercetați (prin rechizitoriul nr. 52D/P/2008 din 22.09.2009 se face referire la contribuția fiecăruia și chiar se dispune disjungerea), nu a existat intenția de a se sustrage, ei prezentându-se la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava și au dat declarații, astfel că nu au împiedicat în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Curtea Europeană s-a pronunțat și asupra unui alt criteriu: protejarea ordinii publice, ea admițând că - în măsura în care și dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat. În orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
În raport de aceste principii, enunțate în mai multe cauze de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Tribunalul a apreciat că nu se impune privarea de libertate a inculpaților și că judecarea lor în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Impactul asupra opiniei publice pe care faptele săvârșite de inculpați l-a avut s-a diminuat progresiv, astfel încât s-a apreciat că, lăsați în libertate, nu ar avea o motivare pentru reluarea activității infracționale, ci, dimpotrivă, ar încerca să demonstreze că se pot reintegra în societate și că faptele pentru care sunt judecați nu se vor perpetua.
De asemenea, data săvârșirii faptelor este iunie 2009, iar contribuția inculpaților din prezenta cauză a fost mai mică față de cea a celorlalți inculpați, deja arestați și trimiși în judecată. Autoritățile au acționat eficient pentru protejarea ordinii publice, inculpații au fost surprinși în flagrant și arestați preventiv (doi dintre ei de aproximativ 6 luni). Date cu privire la participarea celor doi inculpați din prezenta cauză existau deja din acel moment, iar ulterior, deși s-au administrat probe, acestea nu par a avea o influență decisivă cu privire la stabilirea situației de fapt: convorbirile telefonice sunt în majoritate lipsite de relevanță (nu s-a solicitat continuarea interceptărilor după cele 48 de ore), audierea lui era oricând posibilă, acesta colaborând constant cu autoritățile, iar ceilalți martori atestă o deplasare a inculpatului în străinătate, în condiții incerte (prin raportare mai ales la declarațiile de nerecunoaștere a inculpatului ).
Măsura arestării preventive este severă și are caracter excepțional, iar finalitatea de protejare a ordinii publice se poate dovedi eficientă în condițiile în care arestarea se impune în imediata proximitate temporală a săvârșirii faptelor. Din iunie 2009 au trecut 6 luni și niciuna din probele administrate în cauză nu relevă că inculpații au continuat săvârșirea vreunei activități ilicite.
Mai mult decât atât, în actul de sesizare a instanței Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava nu motivează existența pericolului social și nici procurorul, în fața instanței, nu a adus nimic în plus.
Tribunalul, sub același aspect a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților ( este căsătorit, are un copil, este taximetrist, iar inculpatul G are la rândul său un copil minor), antecedentele penale ale acestora, persoana și gradul de pericol social al infracțiunilor.
Aceste criterii nu sunt însă exclusive în ceea ce privește individualizarea măsurii preventive ce urmează a fi dispusă, iar în prezenta speță neidentificarea pericolului social concret pentru ordinea publică și intervalul de timp curs de la data săvârșirii faptei conduc la concluzia că luarea măsurii arestării preventive nu este absolut necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și protejarea ordinii publice.
Față de cele reținute și de posibilitatea de a lua măsura obligării de a nu părăsi țara, instanța a acordat eficiență disp. art. 145 alin. 12lit. c Cod procedură penală și a interzis inculpaților și Gal ua legătura, direct sau indirect, între ei sau cu ceilalți inculpați.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava reiterând faptele săvârșite de inculpați, încadrarea lor juridică, solicitând luarea față aceștia a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, în temeiul art.136, 146 și 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, apreciind că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 lit. a-f Cod procedură penală.
Analizând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității, Curtea constată că aceasta apreciat just existența indiciilor temeinice, așa cum sunt definite în cuprinsul art. 681Cod Procedură Penală, care conturează presupunerea rezonabilă că inculpații și G au săvârșit infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată.
De asemenea, s-a apreciat în mod corect că lăsarea inculpaților în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea stării de pericol trebuie avută în vedere atât rezonanța faptei în societate, cât și existența unei necesități obiective de privare de libertate a inculpatului, rezultată din probe concrete, privare fără de care nu ar putea fi atins scopul procesului penal.
Având în vedere circumstanțele concrete reținute de Parchet, în care inculpații au acționat, Curtea constată că ordinea publică nu este efectiv amenințată, că nu există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. Această argumentare se bazează și pe faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nu s-a făcut dovada că ar avea o atitudine nedemnă în societate, că au o fire violentă sau că prin atitudinea lor ar determina o tulburare socială care să impună privarea de libertate.
Pentru a asigura îndeplinirea de către inculpați a obligațiilor procesuale, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și atingerii scopului acestei activități judiciare înscrise în art. 136 Cod procedură penală, Curtea constată că în cauză este suficientă luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 136 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 1451Cod procedură penală pentru a crea condițiile unui contact permanent și sigur al instanței cu inculpații.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava împotriva Încheierii nr.1J din data de 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 25 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu pentru inculpatul intimat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.12.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.12.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica, Ilieș
