Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 49/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(355/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.49/
Ședința publică de la 17 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2009 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială fila 5 dosar, în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/17.02.2009, în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/17.02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorii recurenților inculpați, având cuvântul, pe rând, solicită administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Apărătorul recurentului inculpat, depune 2 caracterizări.
Apărătorul recurentului inculpat, depune foto copie a diplomei de licență de la universitatea, diploma emisă de o universitate din Germania, contract de construire, contract împrumut, proces verbal de predare primire în dovedirea împrejurării că inculpatul are domiciliul stabil în
Apărătorul recurentului inculpat, arată că a depus acte în circumstanțiere la Tribunalul București, la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, încuviințează pentru inculpați proba cu înscrisuri în circumstanțiere și constată a fi administrată prin depunerea actelor la dosar.
Curtea, face cunoscut inculpaților prevederile art.140/3 alin.3 Cod procedură penală.
Recurenții inculpați, pe rând, întrebați fiind, arată că își mențin declarațiile date la Tribunalul București și nu mai au alte declarații de dat.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, nu sunt întrunite cumulativ, în sensul că nu există probe că inculpatul aflat în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Apreciază că nu există nici măcar un indiciu că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Menționează că inculpatul avut o atitudine sinceră de colaborare cu organele de cercetare penală, a recunoscut anumite aspecte de fapt și și-a exprimat disponibilitatea de a colabora și pe viitor.
Consideră că nu există probe că prin lăsarea inculpatului în libertate, acesta ar încerca a zădărnicii aflarea adevărului.
Mai mult arată că inculpatul are familie, este necunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, nu făcea parte dintr-un anturaj periculos, se află la primul contact cu legea, nu este consumator de substanțe interzise.
Arată că inculpatul la acest moment se află încarcerat împreună cu 28 de recidiviști periculoși, aspect care nu poate avea decât o influență negativă asupra sa.
Solicită a se aplica, o altă măsură preventivă și anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, cu aplicarea prevederilor art.145 Cod procedură penală, dat fiind că apreciază măsura arestului preventiv ca fiind excesiv de, în raport de fapta comisă și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că încheierea de ședință din 12 februarie 2009, constituie o înțelegere greșită a situației de fapt.
Menționează că în sarcina inculpatului s-au reținut infracțiunile prev. de art.25 Lg.365 și art.7 din Lg.39.
În ceea ce privește reținerea prev.art.25 din Lg.365, arată că adevărul este deformat, menționează că la fila 84 se află planșa fotografică cu așa numitele dispozitive ce au fost fabricate de inculpat, descoperite și deținute în flagrant și care ar fi avut ca scop, a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice.
Arată că acel așa zis dispozitiv este un obiect care nu are nimic din ceea ce ar putea reprezenta un echipament pentru falsificarea instrumentelor de plată electronice, ci este o carcasă, care pe spatele ei nu avea nici un circuit electronic și care avea, însă, o săgeată din care s-a dedus că acestea erau funcționale.
Apreciază că obiectele evidențiate la fila 84, nu constituie dispozitive și niciodată funcționale, în sensul art.25 din Lg.365.
Mai arată că din transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu numitul, reiese că inculpatul nu avea cunoștință la ce pot fi folosite acestea și mai mult că a solicitat a fi fabricate, dat fiind că lucrează la un cazino și mostrele îi erau necesare pentru un sistem de siguranță.
Arată că inculpatul lucra ca și frezor în material plastic, încă de la 20 de ani, motiv pentru care l-a și întrebat pe dacă ledul îl va monta pe interior sau exterior și mai mult îi indică asemănarea dispozitivului cu cel de la poker și nu face nici o referire la cardul bancar, arată că transcrierea indicată, stă mărturie a celor susținute.
Consideră că declarația lui confirmă declarația lui în sensul că nu bănuit sau știut, la ce ar fi servit respectivele dispozitive, care sunt în fapt niște obiecte.
Solicită a se observa că în motivarea încheierii recurate se invocă procesul verbal de la fila 86 și faptul că în acesta se face referire la existența unei săgeți, care ar fi indicat modul și locul de introducere a cardului, ori astfel de săgeți există și pe dispozitivele de la metrou și la cele de la jocurile mecanice, mai mult indică săgeata ca fiind locul de introducere a monede, ca la poker.
Motive pentru care consideră că nu se regăsesc nici un fel de motive, pentru a se considera că există elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.25 Lg.365, în privința inculpatului.
Apreciază că legiuitorul a stipulat expres fabricarea și deținerea echipamentelor cu scopul falsificării instrumentelor de plată electronice.
Arată că în faptele comise de inculpat nu se regăsește scopul prevăzut de legiuitor pentru reținerea prev. art.25 Lg.365.
În ceea ce privește așa zisul flagrant nu există nici vânzare și nici o remitere a prețului, din convorbirile telefonice nu este nici o vorba de vreun preț și mai mult valoarea așa numitelor dispozitive era dea dreptul nesemnificativă, inculpatul fiind, posibil, recompensat cu o sticlă de whisky sau cu pixuri personalizate, aspecte privitoare la care nu există dovezi.
Menționează că era vorba de obiecte de mică importanță și de o valoare redusă.
Cu privire la infracțiunea prev.art.7 Lg.39, se reține activitatea de grup însă nici o relație, între fapta inculpatului de a construi niște obiecte și o așa numită aderare la grupul infracțional.
Arată că inculpatul nu cunoaște pe nimeni în afară de și, în denunțul formulat se face referire la un grup cu trei lideri și care deține dispozitive în vederea comiterii activității infracționale și nu se face nici o legătură a inculpatului cu acest grup.
Precizează că inculpatul este tânăr, avea un loc de muncă stabil, fiind managerul societății la care lucra, caracterizat la superlativ de colegii de muncă.
Concluzionând, solicită ca urmare a analizării probelor existente a se constata netemeinicia acestora și a se admite recursul, a se casa încheierea recurată și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, dacă se impune luarea unei alte măsuri preventive, solicită a se lua măsura obligării de a nu părăsi țara, dat fiind că familia și rudele inculpatului se află în provincie și nu în
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că fiind nelegală și netemeinică încheierea de ședință din 12 februarie 2009.
Arată că instanța avea obligația de a se raporta la prev.art.136,143,148 lit.f și 149/1 Cod procedură penală, la indicii temeinice și probe.
Referitor la infracțiunea prev. de art.7 din Lg.39, arată că urmare a unor informări privind persoane care comit infracțiuni privind mijloace de plată bancare, s-au solicitat autorizații de interceptare a unor convorbiri telefonice pentru cei 3 lideri ai grupului infracțional, ajungându-se la prieten al inculpatului.
Menționează că s-au interceptat convorbirile telefonice ale inculpatului pe care îl apără, însă acesta nu cunoaște decât pe și pe inculpatul pe care l-a văzut de câteva ori, aderarea la un grup infracțional implica o ierahizare, existența unor atribuții precise și obținerea anumitor beneficii de pe urma activității infracționale.
În ceea ce-l privește pe inculpatul pe care îl apără nu există nici dovadă, nu contează ce discuții a avut sau un alt inculpat sau ce obiecte ar fi prelucrat pentru, dat fiind că răspunderea penală este personală.
Inculpatul nu făcut altceva decât a dat numărul de telefon al lui lui, la solicitarea acestuia, nu se face nici o referire la bani, carduri sau instrumente de plată electronică și nici o referire la niște echipamente apte de a falsifica carduri.
Referitor la procesul verbal de la pagina 86, acesta fiind unul din temeiurile care au dus la reținerea în sarcina sa a infracțiunilor prevăzute de art.7 Lg.39 și art.25 din Lg.365, ce a fost întocmit de doi lucrători ai A și nu de experți criminaliști și în care sunt descrise ca fiind dispozitive niște obiecte de plastic ce nu vor putea fi atașate niciodată la un bancomat și despre care se susține că pot copia coduri de pe carduri bancare.
Totodată se arată că pe una din mostre se află legat prin două fire, un cap de redare cu ajutorul căruia s-ar putea citii informațiile de pe card, situație în care orice posesor de casetofon sau video este susceptibil de a comite fapte prevăzute de legea penală.
Menționează că declarațiile inculpaților sunt concordante în ceea ce privește respectivele obiecte care urmau a fi folosite la un casino și un hotel.
Referitor la reținerea în sarcina inculpatului a infr.prev. de art.25 Lg.365, la fila 134 se află un proces verbal în care se descrie o convorbire a inculpatului cu învinuitul, chiar dacă s-ar fi vorbit de bani sau carduri, nu există nici o dovadă că respectivul card era contrafăcut, iar pe procesul verbal se află un posit pe care este scris
" la bancomat ", acesta constituind singurul mijloc de probă, pe baza căruia s-au extins cercetările pentru infracțiunea prev. de art. 25 Lg.365.
În ceea ce privește discuția dintre cei doi aceasta este ulterioară producerii așa zisei infracțiuni.
Din ansamblul dosarului reiese că s-a urmărit prinderea unei alte persoane, însă răspunderea penală este personală.
În procesul verbal de prindere în flagrant se vorbește de primirea de către inculpat a unor echipamente apte de a falsifica mijloace de plată bancare, total neadevărat.
În ceea ce privește temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, se reține că pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura infracțiunilor care afectează un sector în plină expansiune și durata comiterii infracțiunii în ceea ce-l privește pe inculpat aceasta se rezumă la data de 11 februarie 2009, celelalte date reținute nu au nici o legătură cu inculpatul.
Mai mult hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție vorbesc despre un pericol real pe care l-ar prezenta inculpatul aflat în libertate în societate și nu unul generic, în speță fiind vorba de un inculpat și nu de un grup.
Menționează că în privința inculpatului nu sunt întrunite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală și consideră că lăsarea în libertate a acestuia nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Arată că instanța nu a ținut cont de prev.art.136 alin.8 cod procedură penală, în sensul că este vorba de un inculpat necunoscut cu antecedente penale, licențiat a două facultăți de drept una din România, alta din Germania, că acesta avea un loc de muncă stabil și care ar fi trebuit a fi cântărite vis a vis de pericolul social pe care lăsarea inculpatului în libertate l-ar prezenta.
Totodată arată că instanța nu s-a raportat la prevederile art.136 alin.1 Cod procedură penală și în ce fel inculpatul ar putea aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale, sau s-ar sustrage de la desfășurarea procesului penal.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul București și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, sau în raport de prevederile art.149/1 alin.12 rap. la art.146 alin.11/1 Cod procedură penală a se lua măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, acestea fiind neîntemeiate.
Arată că potrivit art.69/1 cod procedură penală instanța este ținută a aprecia indiciile și probele adunate, în faza de urmărire penală, până la acest moment sub aspectul existenței unei presupuneri rezonabile că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei și că există indicii că aceștia au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
În ceea cel privește pe inculpatul se reține că pe o perioadă de câteva luni acesta a primit mai multe fișiere ce conțineau datele și codurile pin aferente acestora și pe care le-a dat numitului, situație de fapt în raport de care, instanța este ținută a stabili dacă măsura arestării preventive se impune sau nu.
Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol dat fiind că activitatea infracțională s- întins pe mai multe luni și mai mult astfel de infracțiuni pot fi săvârșite de o persoană educată, cu un anume grad de instruire și care a trecut pragul infracțional, conștientă fiind că ceea ce face reprezintă o infracțiune, ori în situația de față au fost comise infracțiuni în mod repetat profitându-se de neștiința părților vătămate.
Mai arată că inculpatul aflat în stare de libertate, există pericolul că acesta ar putea relua activitatea infracțională, știut fiind că infracțiunile au fost comise în formă continuată și mai mult că acesta ar putea părăsi teritoriul țării și relua activitatea infracțională în străinătate aducând în acest fel prejudicii importante imaginii țării, considerente pentru care se apreciază că la acest moment procesul se impune ca inculpatul să rămână în stare de arest.
Totodată arată că urmărirea penală ar fi îngreunată, cu inculpații aflați în stare de libertate, dat fiind că rețeaua infracțională, era bine dezvoltată în România și în afara țării și aceștia ar putea lua legătura cu ceilalți membrii ai rețelei ce nu au fost descoperiți, îngreunând astfel desfășurarea cercetărilor.
Referitor la inculpatul, arată că și în privința acestuia există presupunerea rezonabilă că acesta se face vinovat de faptele ce i se rețin în sarcină și că există indicii în acest sens.
Arată că s-a susținut că inculpatul nu a cunoscut care era destinația acelor carcase, ori în situația în care acesta era managerul respectivei societăți de ce nu a efectuat respectivele carcase în mod legal, știut fiind că primea destul de des comenzi de la coinculpatul.
Mai mult din conținutul interceptărilor telefonice reiese că inculpatul cunoștea că piesele respective pot fi folosite într-o activitate ilegală și se evita a se discuta despre modalitatea în care acestea urmau a fi folosite.
Totodată se arată că într-un folder al calculatorului inculpatului, de la serviciu, s-au găsit schițele respectivelor echipamente ceea ce duce la concluzia că inculpatul executa aceste piese în mod repetat și nu izolat.
Considerente ce duc la concluzia că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește inflațiunea prev. de art.7 Lg.39, inițial grupul era constituit din, G, ori inculpatul ar fi trebuit să bănuiască, măcar, la ce ar fi putut fi folosite respectivele echipamente și ar fi trebuit a-i da de gândit că i se cere să se ferească a vorbii la telefon, despre acestea, dacă ar fi fost vorba de o activitate licită.
Menționează că având în vedere activitatea grupului infracțional, se poate concluziona că lăsarea în liberare a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din posibilitatea ca aceștia să-și reia activitatea infracțională și de a șterge urme ale infracțiunilor și a impieta astfel aflarea adevărului.
Referitor la inculpatul, s-a susținut că acesta nu cunoștea că dispozitivele respective, ar fi putut fi folosite la copierea datelor de pe cardurile bancare, ori dacă acesta este adevărul de ce acele piese nu aveau altă formă și nu cea anume destinată, introducerii unui card.
Consideră că din probele administrate până la acest moment procesual, se poate concluziona că inculpatul avea cunoștință de destinația echipamentelor, aspecte ce reies cu claritate, din transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu și din expresiile folosite în aceste discuții.
Având în vedere probele administrate până în acest moment consideră, că lăsarea inculpatului în libertate ar impieta buna desfășurare a urmării penale și ar avea efecte nefaste asupra părților vătămate care
s-ar afla fără nici o apărare în fața infractorilor.
Concluzionând, arată că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că se susține că în calculatorul inculpatului, de la societatea s-au găsit schițe, apreciază că aceasta desigilare a calculatorului nu trebuia fi făcută în lipsa inculpatului și a apărătorului său.
Mai mult folderul cu schițe există și nu fost contestat, acesta constituia comanda electronică a mașinii de frezat ce nu putea funcționa decât în baza schițelor respective.
Arată că dimensiunile schițelor se regăsesc în declarația lui și precizează că respectivele obiecte erau mici ca dimensiune și valoare patronul societății permițând angajaților a lucra mici obiecte din resturile de foi ale materialelor folosite.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că limbajul folosit într-o convorbire telefonică nu duc la constatarea că este vorba de o operațiune frauduloasă și mai mult era vorba de obiecte de plastic și nu de echipamente, macheta ce avea atașate un cap de redare ce putea citi magnetică a unui card, dar putea fi vorba și de un card de deschidere a unei uși sau a unui card de la.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă nespus, cele petrecute și nu va mai comite astfel de fapte niciodată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele petrecute, nu se consideră vinovat și își menține în totalitate declarațiile date la Tribunalul București Secția I penală. Menționează că nu cunoscut care este destinația obiectelor respective.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat și menționează că în data de 11 februarie 2008 a purtat convorbire telefonică în cadrul căreia încerca a obține un loc de muncă în cadrul Primăriei
CURTEA
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 17 Februarie 2009
Președinte,
- -
Grefier,
24 Martie 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
