Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 61/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 6283/3/2009
389/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.61
Ședința publică din data de 03 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpata împotriva Încheierii din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată personal, în stare de arest, asistată de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-inculpată, întrebată fiind de instanță, arată că nu are altceva de declarat.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei - inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, avându-se în vedere că lăsată în stare de libertate inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu impietează buna desfășurare a procesului penal în contextul în care a avut o atitudine cooperantă, a recunoscut săvârșirea faptei, este mamă a cinci copii dintre care patru sunt minori, iar la momentul când a fost reținută cu propunere de arestare reușise să-și reia activitatea în cadrul societății pe care o conduce împreună cu soțul său.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, existând probe și indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care este cercetată și, de asemenea, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f)
C.P.P.Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru o perioada de 30 zile, începând cu data de 17 februarie 2009 și până la data de 18 martie 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că - potrivit art.148 Cod procedură penală - măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală, respectiv dacă sunt probe și indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 lit.a-f Cod procedură penală.
Din datele existente la dosarul cauzei, s-a reținut că sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpata a săvârșit fapta pentru care este cercetată, relevante în acest sens fiind: procese verbale de investigație întocmite de către organele de poliție judiciară delegate; procese verbale de supraveghere operativă/filaj; procesele verbale de constatare a infracțiunilor flagrante din (două din data de 15.02.2009 și unul din data de 17.02.2009) și de efectuare a două livrări supravegheate (trei acțiuni distincte de prindere în flagrant); procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat; raportul de constatare tehnico științifică nr.- din 15.02.2009, întocmit de Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor din cadrul - Direcția Generală de Combatere a Organizate; declarațiile inculpatului; declarațiile inculpatului; declarațiile inculpatului; declarațiile inculpatei; declarațiile martorilor audiați, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un ansamblu probator din care rezultă indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată.
S-a reținut că inculpata se află în situațiile prevăzute de art.148 lit.d și f Cod procedură penală, întrucât că inculpata a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și persoana inculpatei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, față de circumstanțele personale și atitudinea procesuală, lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.3856alin.3 Cod procedură penală - constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, se reține că, la data de 17.02.2009, urmare înțelegerii avute cu inculpatul, recurenta s-a întâlnit cu acesta pe raza Municipiului B, de la care a primit două kilograme de heroină, ambalate în două pachete paralelipipedice de dimensiunile de 28/21/2 cm, bandă adezivă de culoare maro identice ca formă, dimensiuni și aspect cu cele două pachete în care a fost descoperită, la data de 15.02.2009 cantitatea de 1748,9 grame heroină asupra inculpatului, care a adus heroina din Turcia la cererea inculpatului.
Dispozițiile art.136 alin.1 lit.d Cod procedură penală, vizează măsura arestării preventive, prin aceasta urmărindu-se asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea realizării scopului prevăzut în art.1 din același cod.
Reprezentând o excepție de la regula de bază, a desfășurării procesului penal în stare de libertate, legea procesual penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, cu referire în cauză la măsura arestării preventive, garantând astfel dreptul fundamental al persoanei la libertatea individuală, stabilit de art.23 din Constituție, de natură a răspunde exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În raport de situația expusă, se constată că, în mod corect s-a apreciat cu privire la existența cazului prevăzut de art.148 lit.d și f Cod procedură penală, întrucât inculpata a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, amploarea activității infracționale a membrilor acestei rețele de traficanți de droguri, ce a dus la câștigarea unor sume impresionante de bani în urma tranzacțiilor ilicite încheiate, modul de operare al acestei rețele de narcotraficanți ce a necesitat folosirea unor mijloace specifice de investigație (interceptarea a numeroase convorbiri telefonice, pe o perioadă mare de timp, efectuarea unei livrări supravegheate de droguri, penetrarea informativ operativă a acestei grupări fiind deosebit de dificilă și anevoioasă.
Așadar, legea procesual penală impune pentru luarea măsurii, cu referire la acest caz, ca pericolul pentru ordinea publică care justifică arestarea să fie concret și acesta să rezulte fără echivoc din probe certe aflate la dosarul cauzei.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că pericolul concret pentru ordinea publică a fost stabilit în baza unor probe certe, aflate la dosarul cauzei.
Potrivit art.1491Cod procedură penală, cu referire la art.151 Cod procedură penală, se constată că hotărârea instanței de fond cuprinde toate motivele ce au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă.
Dată fiind modalitatea de comitere a faptei reținute în sarcina inculpatei, gravitatea ei, cantitatea de heroină traficată, pluralitatea de infractori, pericolul pe care îl reprezintă acest gen de infracțiuni pentru sănătatea publică și în special a tinerilor, toate acestea conduc la concluzia că, dacă ar fi lăsată în libertate, inculpat ar induce un sentiment de insecuritate în rândul populației, aceasta putând comite noi infracțiuni, prin reluarea activității infracționale, astfel încât se apreciază că sunt întrunite cumulativ prevederile art.148 lit.d și f Cod procedură penală.
Pentru aceste aspecte, Curtea urmează ca, în baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, să respingă - ca nefondat - recursul declarat de inculpata.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./6.04.2009
Dact./7.04.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
