Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 61/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(373/2010)
ÎNCHEIERE NR. 61R
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.5/10.02.2010, atașată la fila 7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să facă declarații în fața instanței de recurs.
Curtea procedează la ascultarea recurentului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că dosarul se află la începutul fazei de urmărire penală, în favoarea inculpatului operând prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive de condamnare.
Referitor la partea vătămată, precizează că această persoană se afla în relații de prietenie cu concubina inculpatului, făcându-le adeseori vizite, iar într-una din zile aceasta a venit împreună cu minora . Deși inculpatul nu agrea vizitele acestora și le-a gonit, mama acestuia le-a reținut și a chemat organele de poliție, însă acestea nu au luat nici o măsură.
În raport de aceste considerente, apărarea apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art.148 lit. b și f Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu a exercitat acte de violență și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, apreciind că lăsarea sa în stare de libertate până la elucidarea cauzei nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, urmând să se aibă în vedere declarațiile părților vătămate minore și.
Mai arată că, măsura arestării preventive a fost luată în temeiul art. 148 lit. b și f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, și, astfel cum rezultă din depozițiile acestora, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, solicită ca la pronunțarea soluției să se aibă în vedere vârsta părților vătămate, modalitatea de săvârșire a faptei pentru care este cercetat inculpatul, respectiv prin violență și amenințări, precum și poziția nesinceră a acestuia.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat și solicită cercetarea în stare de libertate întrucât are doi copii în întreținere.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.6/A/10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în baza art. 1491din Codul d procedură penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT-Biroul Teritorial Ialomița.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 19.07.1978 în F, județul I, domiciliat în comuna, județul I, CNP -, pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la 10.02.2010, pana la data de 10.03.2010.
S- dispus emiterea mandatului de arestare pentru inculpat.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Ialomița, a formulat propunere de arestare preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 19.07.1978 în F, județul I, domiciliat în comuna, județul I, CNP -, pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art.13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și a unei infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.
În motivare s-a arătat că inculpatul, în perioada octombrie - decembrie 2009, prin amenințări și violențe, a recrutat, transportat și găzduit la locuința sa pe minorele, în vârstă de 15 ani, și, în vârstă de 14 ani, pe care le-a exploatat-o sexual, fapte ce constituie infracțiuni de trafic de minori.
Prin ordonanța nr.7/D/P/2010 din data de 09.02.2010, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Ialomița, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art.13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și a unei infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Pe baza actelor și lucrărilor din dosarul de urmărire penală, instanța de fond a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul întrucât există indicii temeinice în sensul art.681cod procedură penală și chiar probe, că inculpatul este autor al infracțiunilor pentru care este cercetat.
Au fost reținute ca fiind relevante, în acest sens, declarațiile detaliate ale părții vătămate minore și, ale martorelor (mama minorei ) și, precum și ale celor ce au întreținut raport sexual cu minora, contra unor sume de bani primite de inculpat, ori cărora li s-a propus acest lucru de către același, în persoana martorilor,
Totodată, s-a reținut că apărarea inculpatului în sensul că vizitele repetate ale minorei în domiciliul său s-au datorat doar prieteniei cu concubina sa, iar el, inculpatul, nu a aprobat niciodată prezența acestei minore scăpată de sub autoritatea părinților, în casa sa, după cum nu a acceptat nici prezența celeilalte minore, a fost infirmată de întreg materialul probator de la dosar.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001este închisoarea de la 7 la 18 ani.
Referitor la cazurile prevăzute de art.148 cod procedură penală, în care se poate lua măsura arestării preventive, s-a apreciat că inculpatul se află în situația de la art.148 lit.cod procedură penală(inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, și, conform depozițiilor acestora și a martorei ) șiart.148 lit. f cod procedură penală(inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică).
În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.f cod procedură penală, tribunalul a apreciat că ambele condiții ale textului sunt îndeplinite, atât cea privind cuantumul pedepsei cât și condiția cumulativă a pericolului concret pentru ordinea publică.
Condiția cuantumului pedepsei este evident îndeplinită pentru fiecare din infracțiunile menționate mai sus.
Cât privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a constatat că, întrucât legiuitorul nu defineștepericolul concret pentru ordineapublică,acesta trebuie apreciat în concret de către judecător, de la caz la caz.
În prezenta cauză, în evaluarea acestui pericol au fost avute în vedere o serie de date precum: valorile sociale de o deosebită importanță lezate, gravitatea și urmările faptelor, constând în exploatarea sexuală prin violență și amenințare a minorei și încercarea în același scop privind pe minora, zădărnicită doar de intervenția poliției, aspecte din care rezultă o potențială stare de pericol, un sentiment de insecuritate indus în rândul raporturile umane, credința că aflat în libertate inculpatul ar putea săvârși alte fapte de același gen.
Dovezile aflate în dosarul de urmărire penală confirmă faptul că inculpatul a avut reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale.
Totodată, s-a apreciat că actele în circumstanțiere depuse la dosar cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă nu schimbă cu nimic situația de fapt, dimpotrivă, problemele familiale și imaginea din comunitate ar fi trebuit să-l responsabilizeze pe inculpat, nu să-i justifice aceste fapte reprobabile.
Prin urmare s-a concluzionat că luarea măsurii arestării preventive este justificată deoarece există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.
De altfel, Curtea Europeană a admis în ce privește criteriul protejării ordinii publice că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște - prin gravitatea și reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni, cum sunt și cele de față, pot suscita o tulburare a comunității de natură să justifice măsura arestării preventive (cauza Lettelier contra Franței ).
Prin urmare, s-a considerat că măsura privativă de libertate este proporțională cu scopul urmărit; respectă dispozițiile legale, respectiv art.136 cod procedură penală și urmărește un scop legitim și anume prevenirea săvârșirii de infracțiuni, protecția drepturilor și libertăților altor persoane, și, în special, ale minorilor.
Împotriva acestei încheierii de ședință, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de arestare preventivă.
În motivarea recursului inculpatul a susținut că nu există în cauză indicii privind comiterea vreunei fapte penale, întrucât partea vătămată se afla în relații de prietenie cu concubina sa, făcându-le adeseori vizite, iar într-una din zile aceasta a venit împreună cu minora. Nu le-a obligat pe victime să întrețină relații sexuale cu diverse persoane și nici nu le-a găzduit la locuința sa.
Curtea, examinând cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.148 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile enumerate la lit.a-
Totodată, luarea măsurii trebuie să fie necesară în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile prev. de art. 13 alin. 1 și art.13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal,
Relevante în acest sens fiind declarațiile părților vătămate și, ale martorilor (mama minorei ) și, și.
În raport cu conținutul acestor mijloace de probă, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
De asemenea, constată că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute în art.148 lit.f Cod procedură penală, temei reținut de tribunal pentru arestarea preventivă inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 este mai mare de 4 ani.
Totodată, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă din gravitatea concretă a faptei comise și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Astfel, gravitatea concretă a infracțiunilor de trafic de minori rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestor fapte, în mod repetat, asupra părților vătămate cu vârsta de 14, respectiv 15 ani, profitând de lipsa de supraveghere a acestora de către părinți.
Datele ce țin de persoana inculpatului și anume, împrejurarea că inculpatul are o comportare bună în comuna în care locuiește și are în întreținere doi copii minori nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta câtă vreme acesta nu avea ocupație câștigându-și banii necesari întreținerii familiei sale din exploatarea victimelor minore.
Astfel, activitatea infracțională desfășurată de inculpat, creează temerea că lăsarea în libertate ar putea conduce la reluarea activității infracționale.
De asemenea, Curtea constată că iculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, și, conform depozițiilor acestora și a martorei.
Prin urmare, erau îndeplinite condițiile și pentru reținerea ca temei al arestării și dispozițiile art.148 lit. b din Codul d e procedură penală.
Nu în ultimul rând, luarea măsurii arestării preventive se justifică pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului iar recursul inculpatului ca fiind neîntemeiat.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.SC-19.02.2010/Dact.EA-26.02.2010; 13.03.2010/2ex
--Ju.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
