Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 63/2009
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 33/2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatei recurente solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă.
Primul motiv de recurs al inculpatei este nulitatea încheierii pronunțate de o instanță necompetentă, argumentând că Tribunalul Hunedoara este instanța competentă de a soluționa propunerea de arestare preventivă, întrucât pe raza acesteia au fost săvârșite faptele.
Al doilea motiv de recurs este gravitatea faptei pentru care este cercetată inculpata. S-a reținut greșit că prejudiciul este de 90 miliarde de lei, întrucât persoanele care au investit la bursă știau că pot câștiga mai mult sau pot pierde, în cauză urmând a se face o expertiză, după ce vor fi ascultate toate persoanele vătămate, care să lămurească acest aspect. Arată că, până în prezent au fost ascultate mai mult de 300 de părți vătămate.
Al treilea motiv de recurs, este greșita reținere că inculpata a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, învederând instanței că în decembrie 2008 inculpata s-a autodenunțat, iar de atunci a colaborat cu organele de urmărire penală, contribuind la desfășurarea anchetei. Inculpata s-a prezentat, timp de 8 luni, împreună cu apărătorul ales la audieri, ori de câte ori a fost chemată telefonic sau cu citație, neputându-se reține încălcarea obligațiilor cu rea-credință. Arată, de asemenea, că inculpata a primit permisiunea procurorului de a se deplasa în altă localitate, la mormântul soțului ei.
Reprezentantul DNA solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Cu privire nulitatea hotărârii atacate, arată că Tribunalul Alba este organul competent de a soluționa propunerea de arestare preventivă, deoarece art. 146 alin. 2 teza finală Cod pr. pen. stabilește expres ca fiind competentă instanța în a cărei rază teritorială se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Referitor la gravitatea faptei, învederează instanței că aceasta rezidă din valoarea mare a prejudiciului și numărului mare de părți vătămate, lucruri care în luna decembrie 2008 nu se cunoșteau. Inculpata nu s-a autodenunțat, ci au fost formulate nenumărate plângeri formulate de către părțile vătămate, mai mult, inculpata nu a depus nici un efort pentru a încerca recuperarea prejudiciului.
Privitor la activitatea de sustragere a inculpatei de la urmărirea penală, arată că la dosar se află mai multe mandate de aducere care nu au putut fi îndeplinite, deoarece inculpata nu se afla la domiciliul său, deși știa că se află în curs de desfășurare o anchetă, prezența acesteia fiind necesară.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate, deoarece subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, arătând că nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală.
CUTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin încheierea penală nr. 33/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- s-a admis propunerea formulată de - Serviciul teritorial Alba Iulia privind arestarea preventivă a inculpatei fiica lui și, născută la data de 20.07.1967 în D, cetățean român, fără ocupație, posesoare a CI seria - nr. - eliberată de SPCLEP D, domiciliată în D, b-dul -,. 35,. A,. I,. 12, jud. H, CNP - și, în consecință:
În baza art. 149 /1 Cpp raportat la art. 148 lit.a și pr.pen. și art. 143 Cod pr. penală s- dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 30.09.2009 și până la data de 29.10.2009.
Dispozițiile acestei încheieri au fost aduse la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 83/2009.
Conform art.137/1 alin.2 Cod pr. penală despre arestarea inculpatei a fost încunoștiințat fratele acesteia numitul domiciliat în D, b-dul -,. 35,. A,. I,. 12, jud. H, telefon 0722.373.177.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru avocat a fost avansată din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
În motivare, instanța a arătat că în cauză există indicii temeinice conform art. 68/1 Cod pr. Penală privind comiterea de către cea în cauză a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 3, 5 Cp cu aplicarea art. 13 al. din OUG 43/2002, delapidare prevăzută de art. 215/1 al. 2 Cp, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cp și uz de fals prevăzută de art. 291 Cp și sunt întrunite și cazurile menționate de art. 148 lit. a, a/1 și f Cpp.
Astfel din declarațiile sutelor de persoane vătămate, înscrisurile depuse de acestea - chitanțe, contracte, portofolii fil. 65-447 vol. II dosar UP, fil. 1-408 vol. III dosar UP reiese că victimele au contactat-o pe inculpata în calitatea sa de director al Sucursalei D a SC SA C
Persoanele vătămate au intenționat să investească diverse sume de bani pe piața financiară (exemplificativ - 5000 lei, - 16.000 lei, - 24.000 lei etc.). Însă inculpata a întocmit în fals clienților portofolii și le-a eliberat chitanțe pentru sumele primite cu titlu de investiție dar fără a le înregistra în evidențele contabile. Prejudiciul raportat doar la părțile vătămate care au formulat plângere până în prezent se ridică la suma de 9.427.487 RON.
Cele expuse la mai sus reies și din referatele interne ale SC SA CNî ntocmite de compartimentul Juridic și de alte persoane cu atribuții de control din cadrul respectivei societăți în care se arată gravele nereguli din activitatea inculpatei - situația premisă pentru derularea fraudei pusă la cale de aceasta - vol. I dosar urmărire penală.
În declarațiile date fil. 6-30 vol. II dosar UP inculpata recunoaște acuzațiile ce i-au fost aduse arătând în mod detaliat modalitatea de primire a banilor de la persoanele ce intenționau să investească pe piața financiară, actele false ce le întocmea pentru a da aparența victimelor că banii depuși erau într-adevăr folosiți pentru investiții. Inculpata a mai arătat că activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada 2005-2008 și că prezenta organelor de control din cadrul societății acte falsificate de ea personal pentru a păstra aparența de legalitate.
Și în fața instanței inculpata și-a menținut poziția de recunoaștere a faptelor de care a fost acuzată arătând doar că a pus la cale frauda pentru a acoperi sume de bani pierdute în anul 2006 la Bursa din Sibiu, însă acest aspect nu face mai puțin periculoasă fapta inculpatei ci confirmă premeditarea. De altfel pare greu de crezut că o persoană începe să comită fraude în anul 2005 pentru a acoperi pagube produse abia în anul 2006.
Instanța a mai reținut că inculpata s-a ascuns cu scopul de a se sustrage urmăririi penale. de aducere de la fil. 53-64 vol. II confirmă că inculpata a dispărut de la domiciliu fără a se depista locul unde se află în prezent în ciuda demersurilor făcute pe parcursul mai multor zile (10.09.2009, 15.09.2009, 23.09.2009).
Inculpata a fost căutată și la data de 28.09.2009 fără nici un rezultat, iar locatarii imobilului în care locuiește au confirmat că nu au mai văzut-o de circa patru săptămâni fil. 13 dosarul instanței.
Instanța a mai reținut că nici măcar apărătorul ales nu a fost în măsură să precizeze procurorului de caz unde se află clienta sa și că nu a mai reușit să ia legătura cu ea de mai multe săptămâni fil. 62 vol. II dosar UP.
Chiar instanța a încercat contactarea telefonică a inculpatei în dimineața zilei de 30.09.2009 însă fără succes, iar în dimineața aceleiași zile apărătorul ales a învederat telefonic că inculpata ar fi părăsit țara ceea ce denotă că inculpata stătea ascunsă. Inculpata s-a prezentat abia după ce apărătorul din oficiu i-a comunicat printr-un SMS că s-a formulat o propunere de arestare preventivă și consecințele admiterii acestei propuneri.
Alegațiile inculpatei în sensul că ar fi fost plecată de dimineața până seara la cimitir sau că ar fi stat la o prietenă a cărei adresă nu o cunoaște nu pot fi reținute decât ca o confirmare a faptului că a încercat să se ascundă. În consecință instanța apreciază că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. a Cod pr. penală.
Actele depuse de inculpată dovedesc faptul că i s-a sechestrat mașina de către CEC Bank și nu faptul că nu s-a ascuns.
Așa cum s-a arătat mai sus față de cea în cauză organul de urmărire penală a luat la data de 30.01.2009 măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură ce a fost apoi prelungită în condițiile legii cu câte 30 de zile fil 31-50 vol. II dosar UP. Însă există un dubiu referitor la încălcarea de către inculpată a obligațiilor mai sus menționate, iar simplul fapt că inculpata s-a ascuns nu reprezintă în sine întrunirea cerințelor art. 148 lit. a/1 Cpp.
Nu este lipsit de relevanță nici faptul că după data de 24.09.2009 măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu a mai fost prelungită de procuror, iar dacă s-ar fi apreciat că ar fi existat o încălcare a obligațiilor prevăzute de art. 145 al. 1/1 Cod pr. penală trebuia formulată o propunere de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive înainte de data mai sus menționată.
În consecință, instanța a apreciat că nu se poate reține cazul prevăzut de art. 148 lit. a/1 Cod pr. penală.
În ce privește incidența art. 148 lit. f instanța C.P.P. a constatat că infracțiunile de înșelăciune și delapidare de care este acuzată inculpata sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul social concret care justifica masura arestarii preventive a inculpatei instanța a apreciat că este reprezentat de modul în care aceasta a acționat, de cuantumul mare al prejudiciului cauzat, de numărul mare al persoanelor induse în eroare (sute de victime păgubite fiecare cu sume mari și foarte mari de bani), de impactul social puternic tocmai având în vedere numărul persoanelor vătămate care au creat în rândul populatiei un sentiment de revoltă si de neîncredere cu privire la credibilitatea societatilor care desfasoara activitati pe piata de capital.
Așa cum s-a statuat constant și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă măsura arestării preventive are un caracter excepțional, prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că prin activitatea desfașurată respectiva persoană ar tulbura în mod real ordinea publică. Or, o asemenea concluzie se poate trage fără dubiu în prezenta cauză. Ordinea publică trebuie înțeleasă și ca reacție a cetațenilor în raport de comiterea faptelor de natură penală, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor pentru care a fost inculpată, așa cum au fost descrise mai sus, sunt de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de neîncredere în instituțiile financiare a căror organizare si funcționare este garantată de lege.
Simplul fapt că s-a început urmărirea penală a inculpatei încă de la data de 26.01.2009 nu poate duce la concluzia că la momentul de față nu se poate dispune arestarea preventivă a celei în cauză. Pasivitatea organului de urmărire penală investit inițial cu soluționarea prezentului caz nu trebuie și nu poate profita inculpatei.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata, cu motivarea că Tribunalul Alba nu era competent să soluționeze propunerea de arestare preventivă, prejudiciul de 90 miliarde de lei invocat de parchet nu este dovedit expertiza fiind în desfășurare iar inculpata nu s-a sustras de la urmărirea penală, în condițiile în care începând din decembrie 2008 colaborat cu organele de urmărire penală, prezentându-se la audieri de fiecare dată când a fost chemată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 alin.3 Cod pr. penală, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză sunt incidente cazurile prevăzute de art. 148 lit. a și lit. f Cod pr. penală privind arestarea preventivă, atunci când inculpatul a fugit sau s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală ori de la judecată, și când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit. a Cod pr. penală, incidența acestuia a fost stabilită pe baza demersurilor eșuate, efectuate de organul de urmărire penală în încercarea de a asigura prezența acestuia pentru continuarea anchetei.
În acest scop au fost emise mai multe mandate de aducere, în data de 10.09.2009, în 15.09.2009, în 23.09.2009 și în 28.09.2009, mandate care nu au putut fi executate.
Așa cum reiese din procesul-verbal din 30 septembrie 2009 (fila 10), după înregistrarea propunerii de arestare preventivă la instanță, s-a încercat contactarea telefonică a inculpatei însă telefonul acesteia a fost închis. S-a luat legătura cu apărătorul ales al inculpatei care a învederat faptul că aceasta este plecată din țară.
Inculpata s-a prezentat totuși în fața Tribunalului Alba doar după ce apărătorul desemnat din oficiu i-a comunicat printr-un mesaj faptul că parchetul a formulat propunere de arestare preventivă, aceasta în condițiile în care nici apărătorul ales nu a fost în măsură să arate unde se găsește clienta sa, neluând legătura cu ea de mai multe săptămâni (62 vol. II dos. urmărire penală)
Față de împrejurările menționate mai sus, este justificată concluzia că inculpata s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fiind aplicabile dispozițiile art. 148 lit. a Cod pr. penală.
Este corectă și reținerea prevederilor art. 148 lit. f Cod pr. penală, având în vedere că infracțiunea de înșelăciune și delapidare pentru care este cercetată inculpata sunt pedepsite de lege cu pedepse mai mari de patru ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din toate circumstanțele în care se prezumă că au fost săvârșite faptele, modul de operare al inculpatei, cuantumul deosebit de mare al prejudiciului, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională 2005 - 2008, numărul foarte mare al victimelor (peste 300 de persoane), luarea măsurii arestării preventive fiind pe deplin justificată.
În ceea ce privește competența Tribunalului Alba aceasta a fost corect stabilită în baza dispozițiilor 149/1 alin. 2 teza finală Cod pr. penală, care stabilesc competența de soluționare a propunerii de arestare preventivă în favoarea instanței în raza căreia se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
În consecință, în baza art. 385/15 pct.2 lit. b Cod pr. penală, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatei, cu consecința obligării ei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 33/2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Obligă pe inculpata recurentă la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare, avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2ex/07.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
