Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 67/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 389/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 67/
Ședința publică de la 2 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest: asistat de apărător ales, avocat cu împuternicirea avocațială în dosarul de urmărire penală, asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.15911 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, asistat de apărător ales, asistat de apărător ales, asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual, asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.96880 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, asistat de apărător ales, avocat, asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet Individual și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce li s-a pus în vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurenții inculpați arată că doresc să dea declarații în cauză.
Conform art. 140/3 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea procedează la ascultarea recurenților inculpați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În timpul audierii recurentului inculpat, Curtea respinge, ca inutilă cauzei, întrebarea adresată de apărătorul ales al acestuia, respectiv: "Dacă cu ocazia percheziției făcute de organul de urmărire penală s-a găsit suma de 100 lei și asupra inculpatului?".
Apărătorul recurentului inculpatsolicită încuviințarea probei cu înscrisuri in circumstanțiere, respectiv, dovada că este student la Facultatea - Informatică și un contract de studii universitare de licență.
Reprezentantul parchetuluinu se opune probei solicitate.
Curteaadmite proba solicitată de recurentul inculpat prin apărătorului său ales și ia act că s-au depus la dosar adeverință din care rezultă că inculpatul este student la Facultatea - Informatică și un contract de studii universitare de licență.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpatcritică încheierea recurată cu privire la sesizarea instanței și apreciază că față de data soluționări recursului, Curtea urmează să aibă în vedere dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, urmând a admite recursul, a casa încheierea recurată și a dispune cercetarea inculpatului în continuare în stare de libertate. Susține că dosarul cercetat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție provine dintr-o disjungere, urmare a sesizării din oficiu de către parchet, urmărirea penală fiind începută prin rezoluții, în două date diferite - 4 februarie 2009 pentru o parte din inculpați și 11 februarie 2009 pentru ceilalți. Solicită a se verifica sesizarea instanței, dar și compunerea completului de judecată, adresa de înaintare a referatului de luare a măsurii arestării preventive purtând data de 10 februarie 2009 - în condițiile în care nu este înregistrat la Tribunalul București, încheierea purtând data de 12 februarie 2009 într-un dosar al Tribunalului București - Secția I-a Penală, într-o anumită compunere a completului de judecată, însă, cu încălcarea dispozițiilor art. 141 alin. 1 și 2 Cod procedură penală. Președintele instanței trebuia să fixeze termen în sesizarea instanței pe disp. art. 149 Cod procedură penală, fiind obligatorie consemnarea datei, a orei, pentru că instanța urma a verifica legalitatea actului de sesizare în funcție de audierea în calitate de învinuit - respectiv - de inculpat a recurentului, urmând a putea dispune asupra luării măsurii arestării preventive doar în condițiile în care verifica legalitatea punerii în mișcare a acțiunii penale, fiind vorba de o măsură ce se poate lua doar împotriva inculpatului. Așa fiind, invocă art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, care sancționează cu nulitatea absolută normele relative la sesizarea instanței, respectiv, la compunerea completului de judecată.
Cu privire la compunerea instanței solicită a se observa că, în condițiile în care adresa de înaintare nu poartă rezoluția președintelui, fixarea secției, respectiv, înregistrarea sub un număr de dosar, Curtea este în imposibilitate a verifica dacă compunerea completului de judecată este cea menționată în încheiere. Adresa de înaintare poartă data de 10 februarie 2009, iar referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive poartă data de 11 februarie 2009, audierea inculpatului a avut loc la 11 februarie 2009, începerea urmăririi penale poartă data de 11 februarie 2009, astfel că, dincolo de consemnările făcute cu privire la audierea inculpaților, restul verificărilor - cu privire la repartiție și compunerea completului de judecată - nu le poate face Curtea.
Pe fondul recursului, solicită a se aprecia în funcție de declarațiile inculpatului, date în faza de urmărire penală, în fața Tribunalului București cu ocazia luării măsurii arestării preventive și în fața Curții cu ocazia judecării recursului. Aceste declarații se coroborează cu restul materialului probator și solicită a se aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, apreciază că nu subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, ce stă la baza emiterii mandatului de arestare. În sarcina inculpatului s-a reținut o singură tranzacție de aproximativ 27 de timbre cu conținut foarte mic de cocaină, acesta nu e cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă și a ajuns în aceasta situație din cauză că avea nevoie stringentă de o anumită sumă de bani. În continuare, susține că ceea ce s-a întâmplat este un accident în viața recurentului, care nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și se putea dispune luarea unei alte măsuri preventive, cu atât mai mult cu cât nu se face dovada unor tranzacții repetate. Acele timbre proveneau din Germania, iar inculpatul a recunoscut acest lucru, arătând că acolo astfel de timbre se vând și la chioșcurile unde se vând țigări.
Pentru aceste motive și pentru faptul că nu cunoaște decât un singur inculpat din boxă și nu sunt dovezi din care să rezulte că ar fi împiedicată buna desfășurare a procesului penal dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate și nu sunt dovezi din care să rezulte că ar încerca să se sustragă urmăririi penale și judecății, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului inculpatsusține că este adevărat că acesta a fost consumator de droguri, dar niciodată nu a fost traficant de astfel de substanțe, iar la momentul pretinsei infracțiuni acesta se afla deja în consiliere și tratament medical în vederea recuperării sale. La percheziția corporală și cea domiciliară nu s-a găsit nimic asupra sa, iar parchetul nu a susținut și nu a dovedit pericolul social, atâta timp cât clientul său a fost urmărit și supravegheat timp de 5 luni de zile deoarece exista un singur cumpărător căruia nici măcar nu i-a vândut droguri. În opinia sa, lăsarea în libertate a recurentului nu ar impieta buna desfășurare a anchetei în continuare și nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu este recidivist și este student în anul I la cursurile de zi.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii parchetului și punerea în libertate a recurentului.
În subsidiar, dacă nu va fi primit acest punct de vedere, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea conform art. 136 alin. 1 Cod procedură penală și art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și - în principal - continuarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere toate probele administrate până la acest moment din care rezultă că inculpatul a fost un intermediar între un singur cumpărător - agent sub acoperire și creatorul grupării de inculpați din boxă - și o parte dintre recurenți, care nu făceau altceva decât să își procure doza necesară pentru consumul propriu. În continuare, susține că la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpați, reprezentantul parchetului nu a susținut această cerere în fața tribunalului. Mai mult, în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, ar justifica menținerea acestuia în arest și cercetarea sa în stare de arest preventiv. Solicită a se observa că inculpații au fost supravegheați din luna septembrie 2008 și până la data realizării așa-zisului flagrant, timp în care inculpatului - la insistențele agentului sub acoperire a efectuat șase sau șapte înmânări de droguri către acesta, iar nici organele de poliție care au efectuat această supraveghere și nici parchetul - care a coordonat această supraveghere - nu au considerat că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Atâta timp cât la acest moment cumpărătorul nu mai există, cererea nu mai există, niciunul dintre inculpați - care nu au mai vândut altei persoane în afară de agentul sub acoperire - nu mai au cui să vândă, dându-și seama de gravitatea faptelor comise.
Concluzionând, arată că recurentul este la prima abatere, era elev în ultimul an de liceu, a colaborat cu organele de anchetă și solicită a fi cercetat în stare de libertate, dându-i-se șansa de a se reintegra în societate.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că acesta are 21 de ani și este student în anul II, provine dintr-o familie organizată, iar în timp ce consuma droguri, urma și un tratament neuropsihiatric. Mai mult decât atât, acesta suferă de depresie cronică, iar la locul de detenție nu primește medicația necesară și nici nu îi este permis a-i fi aduse de familie medicamentele prescrise. În continuare, menționează că art. 52 Cod penal stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea comiterii de noi infracțiuni, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice. Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheieri recurate și a se face aplicarea prevederilor art. 139 și art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și continuarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate. Susține că, atât încheierea cât și propunerea, nu sunt suficient de motivate în ceea ce-l privește pe inculpat, în sensul că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții ale art. 148 lit. f Cod procedură penală. În ceea ce privește a doua teză a acestui text de lege, nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Atât în propunerea de arestare preventivă, cât și în mandatul de arestare se susține faptul că în luna februarie recurentul a făcut multiple vânzări de timbre, dar din tot materialul probator administrat până la acest moment rezultă că numai pe data de 10 februarie 2009 făcut o singură vânzare la insistențele lui - ce nu e audiat în cauză -. Deasemenea, mai arată că recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale, este student anul II la Facultatea de Informatică, face parte dintr-o familie organizată, capabilă să îi asigure un suport real pentru a-l determina să fie reabilitat moral și social.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită - în temeiul art. 139 raportat la art. 136 lit. c Cod procedură penală - înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului ales al inculpatului în ceea ce privește nulitatea prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Pe fondul cauzei, susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală. La data emiterii mandatului de arestare instanța de fond trebuia să aprecieze dacă - în ceea ce îl privește pe recurent, există probe și indicii temeinice că acesta a comis infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000. S-a reținut în propunerea de arestare preventivă că acesta ar fi intermediat traficul de droguri de mare risc ori, la data reținerii - 10 februarie 2009 - asupra inculpatului s-a găsit cantitatea de 30 grame canabis și nu vreo cantitate de stupefiante de mare risc. Pe de altă parte, din dosar nu rezultă nicio probă care să conducă la incriminarea recurentului.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, acestea nu sunt îndeplinite, iar clientul său nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, este student și nu a avut niciun conflict cu legea. Așa fiind, apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere cele arătate mai sus solicită admiterea recursului și pe fond, respingerea propunerii parchetului și cercetarea clientului său în continuare în stare de libertate.
Apărătorul recurenților inculpați șiavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate - pe care o apreciază nelegală și netemeinică - și pe fond, respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpaților. În subsidiar, solicită a se face aplicarea art. 139 rap. la art. 136 lit. b Cod procedură penală.
În ceea ce-l privește pe, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut că este doar consumator de droguri și dorește a fi pus în libertate pentru a urma un tratament de dezintoxicare.
Cu privire la inculpatul arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, este elev în clasa a XI -a, provine dintr-o familie organizată și a avut o atitudine sinceră, declarând că a fost doar un intermediar, iar fapta comisă a fost o greșeală în viața sa.
Concluzionând, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost susținute.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, consideră încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală nelegală și netemeinică.
Pe aspectul nelegalității achiesează la concluziile apărătorului ales al recurentului, în sensul că, existând propunerea de luare a măsurii arestării preventive datată 10 februarie 2009, la acel moment nici și nici nu aveau nici măcar calitatea de învinuiți în prezenta cauză, dar instanța a trebuit să se pronunțe cu privire la momentul la care a fost sesizată.
Pe aspectul netemeiniciei încheierii recurate supune atenției instanței lipsa de indicii temeinice, astfel cum sunt arătate de art. 68/1 Cod procedură penală. Pe data de 04 februarie 2009 s-a început urmărirea penală pentru o parte dintre inculpați, iar inculpatul a formulat un denunț cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de alte persoane, respectiv, astfel, ajungându-se să se aibă cunoștință în cauză de și de și s-a început urmărirea penală față de aceștia pe data de 11 februarie 2009. Descrierea evenimentelor a avut loc numai prin simpla declarație a coinculpatului, ce nu este susținută de niciun alt mijloc de probă existent la dosar și nu există declarație de martor. În cauză nu au existat interceptări de convorbiri telefonice, nu au existat alte persoane care să susțină presupunerea rezonabilă cum a fost avută în vedere de instanță. Mai mult, există declarații ale unora dintre coinculpați din care rezultă că nu se ocupa cu traficul de droguri.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatului pe care îl apără.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită a se avea în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală și doar o singură dată a fost prezent lângă inculpatul și au vândut doza de drog. În continuare, arată că la percheziția imobiliară nu s-au găsit droguri, iar starea de sănătate a recurentului este gravă. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și a se dispune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,solicită respingerea recursurilor inculpaților ca fiind nefondate și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește data de pe adresa de înaintare, în măsura în care este 10 februarie 2009 - reprezintă o simplă eroare materială, data de pe referat fiind cea de 11 februarie 2009, dată la care a început să se dezbată propunerea de arestare înaintată și fiind ora înaintată, ședința s-a terminat după ora 24,00 - intrându-se în data de 12 februarie 2009. Nu consideră că este incident niciun caz de nulitate prevăzut de art. 197 Cod procedură penală și pentru aceste considerente solicită respingerea cererii apărătorilor aleși de constatare a nelegalității încheierii.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, solicită a se avea în vedere procesele - verbale de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-științifică, interceptările convorbirilor telefonice.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a recunoscut în declarația dată în fața organelor de urmărire penală că a intermediat vânzarea unei cantități de cocaină, că a fost contactat de inculpatul prin SMS în care îl întreba dacă poate face rost de "cola" - cola însemnând cocaină, iar vărul său - s-a oferit să furnizeze cantitatea respectivă de droguri.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală solicită a se avea în vedere activitatea desfășurată pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, particularitatea unor astfel de tranzacții, având în vedere că drogul este imprimat pe un timbru, care, odată consumat prin lingere, nu se mai poate demonstra că a fost prezent sau nu pe timbrul respectiv. Solicită a se avea în vedere și caracterul repetat al actelor.
În ceea ce privește atitudinea inculpaților, urmează a se observa că inculpatul a avut o atitudine recalcitrantă cu ocazia prezentării în vederea discutării propunerii de arestare preventivă. În ceea ce privește împrejurarea că nu e drog de mare risc, precizează că e prevăzut în tabelul anexă 1 din Legea nr. 143/2000, iar afirmațiile cu privire la faptul că în Germania s-ar vinde la tarabele de țigări, nu au legătură cu cauza.
În continuare, susține că referatul cu propunerea de arestare reprezintă un mod de sesizare a instanței și acest referat îndeplinește condițiile prevăzute de lege și a fost susținut de procurorul DIICOT cu ocazia prezentării propunerii de arestare preventivă.
În ceea ce privește compunerea instanței, susține că se poate verifica componența completului dat fiind faptul că data de pe adresa de înaintare este o simplă eroare materială, iar pe 11 februarie 2009 fost de serviciu domnul judecător, căruia i s-a repartizat dosarul prin sistemul ECRIS.
Conchizând, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, arătând că are un copil de 10 luni, iar soția sa este însărcinată.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, arătând că a comis infracțiunea pentru că avea nevoie de bani, fiind concediat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și continue studiile.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă, arată că era doar consumator de droguri și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 11.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a penală a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București.
În baza art.1491raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2008, Ministerului Public, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - a solicitat să se dispună arestarea preventivă față de inculpații, lliescu și, pe o perioadă de 29 de zile de la data de 12.02.2009, până la data de 12.03.2009, inclusiv.
În motivarea propunerii, s-a arătat că măsura este necesară întrucât din actele de urmărire penală efectuate până la acest moment, sunt îndeplinite dispozițiile art. 681Cod proc.pen, art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc.pen. pentru faptele fiecărui inculpat, astfel cum au fost descrise în referatul parchetului și reținute spre cercetare de către organele de urmărire penală.
În fapt, s-a reținut că, în perioada decembrie 2008 - februarie 2009, inculpații au vândut droguri de risc și mare risc mai multor persoane.
Organele de urmărire penala, pe linie informativă, s-au sesizat cu privire la faptul că o grupare infracționala, a cărei membrii erau cunoscuți după porecle, se ocupa cu traficul de stupefiante în zona cluburilor de lux din B, sens în care, s-a autorizat un investigator și un colaborator în vederea tragerii la răspundere penala a celor implicați.
Astfel, au fost documentate mai multe activități infracționale, ale inculpaților care au fost propuși la arestare după cum urmează:
În data de 04.12.2008, inculpații și, au vândut canabis colaboratorului autorizat, iar in data de 11.12.2008, aceleași persoane au vândut colaboratorului canabis și extasy.
La aceeași dată, cei doi inculpați, împreună cu numitul, au remis trei comprimate de extasy aceluiași colaborator sub acoperire.
În data de 18.12.2008, inculpatul împreună cu alte persoane, au vândut colaboratorului autorizat 2 gr. hașiș și 5 blottere, pentru suma de 1120 lei.
În data de 12.01.2008, inculpații și au vândut colaboratorului 3,6 gr. canabis, pentru suma de 300 lei.
În data de 13.01.2009, inculpații și zis "", au vândut colaboratorului sub acoperire 2 comprimate de extasy, cu suma de 350 lei.
În data de 14.1.2009, inculpații și, au vândut colaboratorului 5 doze de amfetamina cu suma de 1000 lei.
În data de 01.02.2009, colaboratorul sub acoperire a cumpărat de la inculpatul, ce se afla intr-un autovehicul împreună cu, 13 doze de, cu suma de 1700 lei.
În data de 05.02.2009, inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire 25 doze de, cu suma de 3000.
În data de 10.02.2009, inculpatul, împreună cu inculpatul și, au vândut colaboratorului sub acoperire 49 doze de, cu suma de 4900 lei. Inculpatul recunoaște dealtfel calitatea sa de intermediar, în vânzarea de hașiș și canabis ( fila 66, 2).
Cu ocazia controlului corporal, asupra inculpaților și s-au găsit cântare electronice de mare precizie și mai multe foițe folosite pentru dozarea drogurilor. Asupra acestor 2 inculpați s-au mai găsit 1 doză și canabis, în cantitate totală de 46 grame.
În data de 10.02.2009, inculpații și au vândut colaboratorului sub acoperire 10 doze cu suma de 1300 lei. Asupra inculpatului s-au mai găsit 49 doze de.
În data de 10.02.2008, inculpatul a vândut unui denunțător 36 doze de, cu suma de 3600 lei.
Inculpatul, prin declarația dată la 12.02.2009 (fila 43 verso, 2), arată că în luna decembrie 2008, cumpărat cocaină de la inculpatul, pentru consum propriu.
În data de 10.02.2009, inculpatul a formulat un denunț în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu privire la coinculpatul, zis "", reiterând faptul că a mai cumpărat de mai multe ori cocaina de la acesta și cu alte ocazii. Organele de politie au organizat un flagrant, inculpatul luând legătura cu vânzătorul, urmând să achiziționeze de la acesta, 10 grame de cocaină cu suma de 4900 lei.
s-a întâlnit în zona benzinăriei - Bd. - - sector 2, în jurul orei 02,00 noaptea -, inculpatul aflându-se la volanul unui autoturism marca BMW în care se afla și coinculpatul, vărul său. La întâlnire, au mai participat și investigatorul sub acoperire,. i-a fost oferita cu titlu de mostră, o doză de cocaină, de către inculpatul, urmând să se reîntoarcă și cu restul de cocaină, după câteva minute.
Inculpații și loniță s-au reîntors conform celor stabilite, în parcarea din spatele benzinăriei, ocazie cu care denunțătorul a plătit inculpatului suma de 4900 lei și a primit de la inculpatul, 9 bile de cocaină.
Cele menționate anterior, sunt cuprinse în cuprinsul procesului verbal de flagrant nr. 270/D/P/2008 din 11.02.2009.
Prin declarația dată de inculpatul la data de 11.02.2009, acesta își minimalizează activitatea arătând că a fost contactat într-adevăr contactat de inculpatul, pentru a-i procura droguri, iar vărul său, a auzit întâmplător convorbirea, și s-au deplasat amândoi la locul de întâlnire stabilit cu, cu precizarea că doar inculpatul urma să se ocupe de tranzacționare.
Ulterior, în prezența avocatului ales nu și-a mai recunoscut în niciun mod participația, având și o atitudine recalcitrantă cu ocazia prezentării sale în vederea propunerii de arestare.
său, asupra căruia s-au găsit banii marcați, încearcă să îi susțină varianta, în disprețul celor menționate în procesul verbal de prindere in flagrant. Cu privire la apărările formulate de inculpatul, prin apărător ales, conform cărora nu ar fi drog de mare risc, tribunalul a subliniat că acesta este înscris în Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în Germania nu este considerat drog, tribunalului îi este greu să identifice legătura acestei afirmații cu cauza de față, în România, Legea nr. 143/2000 interzicând traficarea acestei substanțe.
Cu privire la susținerile aceluiași apărător al inculpatului că este posibil ca datorită numărului mare de constatări tehnico-științifice făcute într-o zi, chimiștii din cadrul Laboratorului Central de analiză și profil al drogurilor este posibil că pur și simplu să fi greșit, oboseala spunându-și cuvântul, tribunalul le consideră o simplă exercitare a dreptului constituțional la libera exprimare și libertate de gândire, apărătorul neindicând vreun element cu valoare probatorie care să atragă după sine nulitatea acestor probe.
Dealtminteri, inculpatul nu contestă niciodată că ar fi vândut, pe care l-a adus din Germania. În aceste condiții, susținerea apărătorului conform căreia ar exista inadvertențe între actul procesual al punerii în mișcare a acțiunii penale și cel al propunerii de arestare, apare ca fiind pertinentă, existând indicii că ambele încadrări sunt greșite și de fapt încadrarea corectă este de fapt trafic internațional de droguri de mare risc, infracțiune care are un tratament sancționator mult mai sever, aspect care se va clarifica în cursul cercetării judecătorești.
Apreciază, în aceste condiții, că propunerea de arestare a inculpaților este întemeiată, procesele verbale de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-științifică și recunoașterile majorității inculpaților, interceptările convorbirilor telefonice, fiind edificatoare și conturând indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
Este incident în cauză art. 148 lit. f Cod proc.pen. Față de toți inculpații instanța a reținut că faptele săvârșite au o puternica rezonantă, creând o stare de temere în rândul opiniei publice.
Deși inculpații au încercat să își creeze imaginea unor tineri nevinovați care din teribilism mai consumă la petreceri cantități infime de droguri sintetice, instanța constată că, din contră, aceștia reprezintă distribuitori de droguri sintetice de mare risc, vânzările fiind repetate și implicând un număr mare de doze și sume mari de bani.
Inculpatul a adus din Germania un număr mare de doze de pe care le-a vândut în România, acest fapt excedând sferei "micului exces" la care au încercat sa facă trimitere inculpații.
Inculpații și vărul acestuia, inculpatul, fac o nota aparte în cadrul grupării arestate, fiind, în opinia instanței, cei mai periculoși dintre cei trimiși în vederea arestării, fiind traficanți de cocaină în cantități mari, neconsumatori de droguri și acționând în scopul îmbogățirii din traficul de stupefiante. Atitudinea este una extrem de nesinceră, în pofida faptului ca au fost prinși în flagrant, inculpatul încercând sa îl favorizeze pe în vederea evitării tragerii la răspundere penală a acestuia.
Faptul că inculpații provin din familii organizate, cu părinți funcționari prin diferite primării sau cu alte profesii onorabile, nu reprezintă un element care să denote o periculozitate mai a acestora, în mod evident, inculpații având alte modele de conduită, decât pe cele ale părinților.
Unii dintre inculpați au mai fost cercetați penal pentru săvârșire aceluiași gen de infracțiuni.
Astfel încât, instanța a dispus arestarea preventivă a tuturor inculpaților și emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru aceștia, pentru o durată de 29 de zile, de la data de 12.02.2009 până la data de 12.03.2009.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
Recurentul inculpat a criticat încheierea atacată cu privire la sesizarea instanței, solicitând cercetarea sa, în continuare, în stare de libertate. A arătat că dosarul de față provine dintr-o disjungere, urmare a sesizării din oficiu, urmărirea penală fiind începută prin rezoluții din două date diferite, respectiv, 4.02.2009 pentru o parte din inculpați și 11.02.2009 pentru ceilalți, motiv pentru care, a solicitat verificarea sesizării instanței, dar și compunerea completului de judecată, deoarece, adresa de înaintare a referatului cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive poartă data de 10.02.2009, în condițiile în care nu este înregistrat la Tribunalul București, încheierea purtând data de 12.02.2009 într-un dosar al Tribunalului București - secția I penală, într-o anumită compunere a completului de judecată, însă, cu încălcarea dispozițiilor art.141 alin.1 și 2 Cod procedură penală. În consecință, inculpatul a invocat prevederile art.197 alin.2 Cod procedură penală care sancționează cu nulitatea absolută normele relative la sesizarea instanței, respectiv, la compunerea completului de judecată.
A mai arătat inculpatul că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat a arătat că nu subzistă pericolul concret pentru ordinea publică în condițiile în care, în sarcina sa, s-a reținut o singură tranzacție, de aproximativ 27 de timbre, cu conținut foarte mic de cocaină, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă și a ajuns în situația de față din pricina faptului că avea nevoie, stringentă, de o anumită sumă de bani.
Recurentul inculpat a arătat că a fost consumator, nu și traficant de droguri, iar la momentul pretinsei infracțiuni se afla în consiliere și tratament medical în vederea recuperării sale.
S-a mai arătat că, la percheziția domiciliară și corporală nu s-a găsit nimic asupra sa, urmând a se avea în vedere că nu este recidivist și este student în anul I, la cursurile de zi.
Inculpatul a solicitat respingerea propunerii și punerea sa în stare de libertate și, în subsidiar, înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală și art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat a solicitat, în principal, judecarea sa în stare de libertate și, în subsidiar, înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând a se avea în vedere că a fost un intermediar între un singur cumpărător - agent sub acoperire - și o parte dintre inculpați care nu făceau altceva decât să își procure doza necesară pentru consumul propriu.
A mai arătat inculpatul că se află la prima abatere, era elev în ultimul an de liceu și a colaborat cu organele de anchetă.
Recurentul inculpat a arătat că are vârsta de 21 de ani, este student în anul II, provine dintr-o familie organizată, iar în timp ce consuma droguri, urma și un tratament neuropsihiatric, suferind de depresie cronică și solicitat aplicarea prevederilor art.139 și art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat a solicitat judecarea sa în stare de libertate, întrucât, nu există nicio probă din care să rezulte că ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Astfel, din tot materialul probator administrat până la acest moment, rezultă că numai pe data de 10.02.2009 a făcut o singură vânzare, la insistențele numitului, care nu este audiat în cauză.
S-a mai arătat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este student, în anul II, la Facultatea de Informatică, face parte dintr-o familie organizată, solicitându-se, în baza art.139 Cod procedură penală raportat la art.136 lit. c Cod procedură penală, înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat a arătat că achiesează la concluziile inculpatului în ceea ce privește nulitatea absolută și, pe de altă parte, din dosar nu rezultă nicio probă care să-l incrimineze, asupra sa găsindu-se, la data reținerii, cantitatea de 30 de grame de canabis și nu vreo cantitate de droguri de mare risc.
S-a mai arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, este student și nu a avut niciun conflict cu legea, astfel încât, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care, a solicitat cercetarea sa în stare de libertate.
Recurenții inculpați și au criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive și punerea acestora în stare de libertate iar, în subsidiar, aplicarea prevederilor art.139 Cod procedură penală raportat la art.136 lit. Cod procedură penală.
Inculpatul a arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut că este, doar, consumator de droguri și dorește a fi pus în libertate pentru a urma un tratament de dezintoxicare.
Inculpatul a arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale, este elev în clasa a XI-a, provine dintr-o familie organizată și a avut o atitudine sinceră, declarând că a fost doar un intermediar, iar fapta comisă a fost o greșeală în viața sa.
Recurentul inculpat a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul nelegalității s-a arătat că, existând propunerea de luare a măsurii arestării preventive, datată 10.02.2009, la acel moment inculpații și nu aveau, nici măcar, calitatea de învinuiți în prezenta cauză, dar instanța trebuit să se pronunțe cu privire la momentul la care a fost sesizată.
Sub aspectul netemeinicie s-a invocat lipsa de indicii temeinice, astfel cum sunt arătate de art.681Cod procedură penală. Astfel, descrierea evenimentelor a arătat loc numai prin simpla declarație a coinculpatului, ce nu este susținută de nici un alt mijloc de probă existent la dosar și nu există declarații ale martorei. În cauză nu au existat interceptări de convorbiri telefonice, nu au existat alte persoane care să susțină presupunerea rezonabilă cum a fost avută în vedere de instanță. Mai mult, există declarații ale unora dintre coinculpați din care rezultă că inculpatul nu se ocupa cu traficul de droguri, motiv pentru care, a solicitat respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive și punerea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat a solicitat cercetarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că se află la primul conflict cu legea penală și doar o singură dată a fost prezent lângă inculpatul și au vândut doza de drog.
S- mai arătat că la percheziția domiciliară nu s-au găsit droguri, iar starea sa de sănătate este gravă.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În conformitate cu prevederile art.197 alin.2 Cod procedură penală, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, printre altele, dispozițiile relative la sesizarea instanței și la compunerea acesteia.
În cazul nulității care rezultă din încălcarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței, legiuitorul a avut în vedere atât sesizarea primară, care se face prin rechizitoriu, conform art.264 Cod procedură penală, sau prin plângerea persoanei la care se referă alin.1 al art.2781alin.8 lit. c Cod procedură penală, cât și în cazul sesizării suplimentare, potrivit art.335, 336 și 337 Cod procedură penală. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și dispozițiile privind sesizarea neoriginară, respectiv, desființarea sau casarea cu trimitere spre rejudecare (art.379 pct.2 lit. c Cod procedură penală, art.38515pct.2 lit. c Cod procedură penală); declinarea de competență (art.42 Cod procedură penală); hotărârea prin care se soluționează conflictul de competență (art.43 alin.9 Cod procedură penală); strămutarea cauzei (art.55 alin.1 Cod procedură penală).
În consecință, Curtea constată că referatul întocmit de procuror, în condițiile art.1491alin.1 Cod procedură penală, nu reprezintă un act de sesizare a instanței, în înțelesul art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Cu toate acestea, Curtea constată că referatul în cauză întrunește condițiile prevăzute de lege, fiind întocmit, în conformitate cu dispozițiile art.1491alin.1 Cod procedură penală, după ascultarea inculpaților, în prezența apărătorilor, și cuprinzând propunerea, motivată, de luare a măsurii arestării preventive a recurenților inculpați.
Împrejurarea că adresa de înaintare a referatului în cauză poartă data, eronată, de 10.02.2009, în condițiile în care referatul este întocmit la 11.02.2009, după reținerea inculpaților din aceeași dată, iar arestarea preventivă se solicită începând cu data de 12.02.2009 - data expirării măsurii preventive a reținerii -, reprezintă, în mod evident, o eroare materială, care nu întrunește condițiile unei nulități, fie ea chiar și relativă, nefiind îndeplinite cerințele art.197 alin.1 și 4 Cod procedură penală.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor relative la compunerea instanței, Curtea constată că, în cauză, au fost respectate prevederile art.1491alin.4 Cod procedură penală, propunerea de arestare preventivă fiind soluționată de un singur judecător căruia i s-a repartizat cauza, în mod aleatoriu. Dealtfel, acest din urmă aspect nu are relevanță în soluționarea recursului penal de față, având legătură cu organizarea administrativă a instanței, ca, dealtfel, și lipsa rezoluției judecătorului căruia i s-a repartizat cauza, fixându-se termen de judecată în aceeași zi.
Lipsa rezoluției nu este sancționată de lege, iar în cauză au fost respectate prevederile art.1491alin.3 Cod procedură penală, în sensul că, propunerea de arestare preventivă a fost soluționată până la expirarea celor 24 de ore de reținere, ziua și ora de soluționare a propunerii au fost comunicate apărătorilor și procurorului, iar inculpații reținuți au fost prezenți în fața judecătorului.
S-a mai invocat faptul că procurorul de ședință nu a susținut propunerea în fața tribunalului, ori, din lecturarea încheierii atacate rezultă că procurorul a susținut referatul cu ocazia prezentării propunerii de arestare preventivă a inculpaților.
Curtea constată că, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, respectiv, procesele-verbale de redare, în scris, a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate, procesele-verbale de redare, în scris, a discuțiilor interceptate în mediul ambiental, procesele-verbale de supraveghere operativă (filaj), procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire având nume de cod " ", procesele-verbale întocmite de către colaboratorul investigatorului sub acoperire având nume de cod " ", rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de verificare, înscrisurile comunicate de către operatorii de telefonie mobilă, procesele-verbale de constatare a unor infracțiuni flagrante, declarațiile învinuiților, ale inculpaților și ale martorilor audiați în cauză, procesele-verbale privind efectuarea de percheziții domiciliare și corporale, precum și procesele-verbale de înscriere a bancnotelor folosite la realizarea flagrantelor.
Deasemenea, Curtea constată întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete de comitere infracțiunilor, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, repetabilitatea comiterii faptelor, în cele mai multe cazuri, cantitatea mare de droguri traficată, dar și persoana inculpaților care sunt implicați, de perioade îndelungate, în desfășurarea acestei activități infracționale, deținând adevărate filiere de distribuire a drogurilor, unii dintre ei fiind cunoscuți ca și furnizori de droguri în cercurile pe care le frecventează.
Se mai constată că unii dintre inculpați, respectiv, au mai fost cercetați penal pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că încheierea de ședință atacată este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
DISPUNE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați, și împotriva încheierii de ședință din 11.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a penală.
Obligă recurenții inculpați și la câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariul avocatului oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și pe ceilalți nouă recurenți inculpați la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
scu
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex./18.03.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
