Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 66/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(378/2009)
ÎNCHEIERE NR. 66R
Ședința publică de la 2 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Simona Encean
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - PÎCCJ - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 16 februarie 2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu cu împuternicire de substituire a avocatului cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/20.02.2009, atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr. 307/D/P/2008 al PÎCCJ-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru a-și angaja un apărător ales.
În conformitate cu dispozițiile art. 140/3 alin.3 Cod procedură penală Curtea procedează la ascultarea inculpatului arestat, în prezența apărătorului său, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, în favoarea sa operând prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare și nu există probe sau indicii care să conducă la concluzia că lăsat în libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a admis propunerea de luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen.în sensul că există suficiente probe și indicii temeinice la dosar din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, urmând a se avea în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a faptei, gradul crescut de pericol social al faptei săvârșite, fiind vorba de o cantitate mare de heroină, de caracterul grupării infracționale din care făcea partea și inculpatul din prezenta cauză, membrii acesteia fiind selectați din rândul persoanelor experimentate în traficul ilicit de heroină sau în activități infracționale în general, dând dovadă de o bună organizare, punând la punct toate detaliile referitoare la transportul cantității de heroină.
În plus, instanța de fond a avut în vedere și datele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta este recidivist.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, precizează că este nevinovat întrucât nu avea cunoștință de ceea ce transporta în geanta împrumutată de la coinculpatul pentru a-și lucrurile personale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și în baza art.1491Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, pe o perioadă de 30 zile, de la 16.02.2009 la 17.03.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 16.02.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a formulat propunere de arestare preventivă, pe o durată de 30 de zile, printre alții și a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. 37 alin. 1 lit. a Cp en. trafic internațional de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. 37 alin. 1 lit. a C pen. toate cu aplic. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că la data de 11.02.2009, în înțelegere cu inculpatul au plecat împreună în Turcia, de unde au procurat de la alți membri ai acestei rețele internaționale de traficanți de droguri din care face parte și inculpatul, cantitatea de 1784,9 grame de heroină, pe care au introdus-o în România în cursul nopții de 14/15.02.2009 prin punctul de control al trecerii de frontieră Conform înțelegerii dintre inculpații anterior menționați, heroina a fost adusă în B în autocarul cu care a venit în țară inculpatul și predată inculpatului care la rândul lui trebuia să o predea inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că propunerea formulată de Ministerul Public privind luarea măsurii arestării preventive este întemeiată pentru motivele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează:
In ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care este cercetat, tribunalul a avut în vedere declarațiile acestuia prin care recunoaște săvârșirea faptelor, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, concluziile constatării tehnico - științifice efectuate, transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați, planșele fotografice, toate acestea aflându-se la dosarul de urmărire penală și formând un amplu ansamblu probator și din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea deosebită faptelor, caracterul transfrontalier al activității infracționale, cantitatea mare de droguri ce a fost introdusă în România, modalitatea concretă de comitere a faptelor și, în mod deosebit de circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist.
De asemenea, s-a apreciat că rezonanța deosebită pe care o au în conștiința opiniei publice faptele săvârșite de către inculpați, cu atât mai mult cu cât acestea au fost comise, în mod repetat, de o rețea internațională de traficanți de droguri, evidențiindu-se și pe această cale, gradul de pericol public deosebit de ridicat al acestora.
Prin gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite și reacția publicului la asemenea gen de infracțiuni se creează o stare de neliniște capabilă să justifice luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Față de cele anterior expuse, având în vedere și faptul că, legea penală prevede pentru faptele comise de inculpat pedeapsa închisorii mai mare de 4 și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul a constatat îndeplinite, în cauza penală de față, condițiile prev. de art 148 lit f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de arestare preventivă.
În susținerea recursului, inculpatul a învederat că nu există, în cauză, probe care să conducă la concluzia că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, examinând cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.148 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile enumerate la lit.a-
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, respectiv trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. 37 alin. 1 lit. a Cp en. și trafic internațional de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. 37 alin. 1 lit. a C pen. toate cu aplic. 33 lit. a Cod penal.
În acest sens sunt declarațiile inculpatului și ale coinculpaților și, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, concluziile constatării tehnico - științifice efectuate, transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați și planșele fotografice.
În raport cu conținutul acestor mijloace de probă, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
De asemenea, constată că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute în art.148 lit.f Cod procedură penală, temei reținut de tribunal pentru arestarea preventivă inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de Legea 143/2000, pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc, este închisoarea de la 10 la 25 de ani.
Totodată, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă din gravitatea concretă a faptelor comise și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a faptelor rezultă din natura acestora, modalitățile și împrejurările comiterii așa cum sunt relevate de probatoriul administrat în cauză, și anume infracțiuni de trafic internațional și trafic de droguri de mare risc, numărul persoanelor implicate, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, natura drogurilor (heroină) și cantitatea traficată de aprox. 2 kg.
Pe de altă parte, nu este de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate a inculpatului, care a comis infracțiuni ce prezintă pericol social deosebit (relevat de pedeapsa de până la 25 de ani închisoare) și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni (de trafic de droguri de mare risc).
Referitor la circumstanțele ce țin de persoana inculpatului s-a reținut că acesta este recidivist.
Deducerea pericolului concret pentru ordinea publică din gravitatea faptelor comise și din datele ce țin de persoana inculpatului, este modalitatea în care instanța poate să constate dacă este îndeplinită condiția impusă de dispozițiile din art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru că altfel, ar trebui să accepte că se pot administra probe cu privire la un comportament viitor și imprevizibil al inculpatului, fapt ce este inadmisibil.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în temeiul art.192 alin.2 din același cod îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./11.03.; 8.04.09
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Simona Encean
