Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 73/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 73/2009
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 17/19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- și pusă în executare prin încheierea penală din 6 2009 a Tribunalului Alba.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales și să dispună asupra onorariului parțial cuvenit.
Curtea, pune în vedere inculpatului că are posibilitatea de a da o declarație în fața sa, conform art. 1403alin. 3 Cod procedură penală și constată că inculpatul recurent nu înțelege să uzeze de acest drept.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, apreciază că arestarea dispusă la data de 19 iunie 2009 nu se justifică. Învederează instanței faptul că la propunerea de arestare preventivă inculpatul nu a fost adus de către organele de urmărire penală, deși la data formulării propunerii inculpatul era liber și trebuia să fie citat. Arată că la dosar nu există nicio citație, la data respectivă doar fiind trimis un polițist la domiciliul inculpatului pentru a-l căuta. Apreciază că pentru termenul de judecare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului a fost lipsă de procedură cu acesta, astfel că încheierea atacată este lovită de nulitate. Mai arată că la data soluționării propunerii de arestare probele nu justificau o atare încadrare juridică care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 136 Cod procedură penală. Apreciază că nici criteriile prevăzute la art. 148 lit. Cod procedură penală nu erau îndeplinite. Arată că inculpatul nu a știut că este cercetat și că aceste criterii nu își au fundament la momentul arestării. Precizează că la data arestării nu existau probe care să ducă la concluzia săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor, existând doar o notă a unui medic legist și procese verbale ale unor polițiști. Învederează că prin concluziile primului raport de expertiză s-a arătat că nu a fost pusă în pericol viața victimei, iar apoi, în al doilea raport de expertiză s-a concluzionat că leziunile au fost periculoase pentru viața victimei. Arată că abia după ce a aflat că s-a emis mandat de arestare pe numele său inculpatul a plecat din țară. Apreciază că plecarea inculpatului în străinătate nu reprezintă un indiciu pentru a se face aplicarea art. 136 Cod procedură penală și nici nu poate demonstra că acesta se va sustrage cercetării judecătorești. Mai arată că din analizarea înregistrărilor camerelor de supraveghere se poate constata că inculpatul nu a aplicat nicio lovitură victimei. Apreciază că la fond nu sunt probe împotriva inculpatului, iar indiciile au dispărut. Arată că declarațiile numitului nu se coroborează cu celelalte probe, astfel că apreciază că există un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.
În principal, apreciază că hotărârea atacată este nulă pentru necitarea inculpatului și în subsidiar, apreciază că măsura arestării nu era oportună, motiv pentru care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Arată că inculpatul este cetățean român, cu domiciliul în A la bunici săi, care l-au crescut. Consideră că pentru mersul just al cercetării judecătorești și pentru inculpat este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțate la data de 19.06.2009 de Tribunalul Alba și a încheierii de punere în executare a mandatului de arestare preventivă ca temeinice și legale. Apreciază că primul motiv de recurs este nefondat și că în speță nu se pune problema că inculpatul nu ar fi avut cunoștință de discutarea propunerii de arestare preventivă, existând date că inculpatul se sustrage urmăririi penale. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs solicită respingerea lui ca nefondat, apreciind că aspectele invocate vizează fondul cauzei. Consideră că încheierea din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba este legală și temeinică și că în mod corect s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, existând indicii că acesta se sustrage urmăririi penale și că se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care ulterior a fost trimis în judecată (declarațiile martorilor, înregistrările camerelor de supraveghere - probe care au fost întărite ulterior în cursul cercetărilor efectuate). Apreciază că există indicii care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii. Invocă încheierea penală nr. 61/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie cercetat în stare de libertate, chiar cu obligarea de a nu părăsi țara și că nu prezintă pericol public.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 17/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și în consecință:
S-a dispus, în temeiul art. 1491raportat la art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, alături de alți inculpați, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data prinderii acestuia.
Soluția Tribunalului Albaa fost fundamentată pe următoarele argumente de fapt și de drept:
În cauză există indicii temeinice conform art. 681Cod procedură penală, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, astfel cum au fost descrise în propunerea de arestare.
Astfel, rezultă indicii că în noaptea de 14/15.06.2009 în jurul orelor 03,00, aflându-se în incinta discotecii "CLUB ", din orașul Câmpeni, jud. A, inculpații -, - -, -, FB. - și - au tulburat grav liniștea și ordinea publică, mai întâi producând scandal public și determinând clienții discotecii să părăsească localul, iar apoi au aplicat părții vătămate, în vârstă de 36 de ani, mai multe lovituri cu tacul de biliard peste corp, cu pumnii și picioarele în zona capului, în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cauzându-i leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol și au impus internare medicală de urgență. In prezent partea vătămată este internată în comă la spital.
Probele avute în vedere de instanță la adoptarea concluziei de mai sus sunt următoarele:
- declarațiile martorilor oculari, și care i-au indicat pe cei cinci inculpați ca fiind persoanele care l-au lovit în noaptea respectivă pe partea vătămată când acesta era căzut la pământ.
- declarațiile martorului care a văzut cinci persoane lovind-o pe victimă cu pumnii și picioarele în timp ce aceasta era căzută la pământ
- declarațiile martorului ocular care a arătat că inițial inculpații au provocat scandal căutând să afle adresa unei persoane cu porecla "legionarul" pentru aoa gresa. Și martorul a fost agresat de o parte din inculpați fiind apoi urmărit de inculpatul până la intrarea în sediul poliției.
- declarațiile martorilor și care confirmă cele susținute de martorul
- declarațiile martorului care a fost agresat în discotecă de inculpații și martorul fiind nevoit să fugă ca să scape
- declarațiile martorilor și G care au relevat starea de teamă și instalată în club odată cu declanșarea scandalului etc.
- procesele verbale de recunoaștere după fotografii din care reiese că fiecare din cei cinci inculpați a fost recunoscut de martori oculari ca fiind cei care l-au agresat pe numitul
- concluzii provizorii cu privire la leziunile părții vătămate și procesele-verbale de verificare a diagnosticului și a stării de sănătate a părții vătămate care confirmă starea gravă în care se află victima în urma agresiunii inculpaților
- înregistrările camerelor de supraveghere din incinta clubului din care reiese clar și explicit modalitatea în care fiecare din cei cinci inculpați l-au agresat numitul, lovindu-1 cu pumnii și picioarele în mod repetat apoi abandonându-1 în stare de inconștiență la intrarea din B clubului.
Inculpatul . a negat în fața instanței acuzațiile dar implicarea sa reiese și numai din analizarea înregistrărilor camerelor de supraveghere.
Instanța a mai reținut că cele două infracțiuni pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate de lege cu pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a celor în cauză prezintă pericol concret pentru ordinea publică generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis două infracțiuni de o violență sporită împotriva altei persoane, în loc public sunt cercetare în stare de libertate, fiind întrunite cerințele art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală față de toți inculpații,
Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților este redat de gravitatea deosebită a faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia - respectiv prin provocarea unui scandal într-un club în care se aflau mai multe persoane, agresarea mai multor persoane fără nici un motiv plauzibil, incidentul culminând cu lovirea repetată a unei victime cu producerea de multiple leziuni. Așa cum s-a arătat mai sus în prezent numitul fiind internat în comă la spital.
Pericolul social reiese și din faptul că inculpații au acționat împreună precum și din ferocitatea agresiunii împotriva victimei, înregistrările camerelor de supraveghere nelăsând nici un dubiu cu privire la identitatea agresorilor și gradul lor de participare.
La aceasta se mai adaugă și faptul că inculpații nu sunt la prima confruntare cu legea penală după cum urmează:
- inculpatului - i-au fost aplicate două amenzi administrative pentru comiterea unor fapte de ultraj contra bunelor moravuri,
- inculpatului iau fost aplicate două amenzi administrative pentru comiterea unor fapte de lovire și ultraj contra bunelor moravuri,
- inculpatul - a suferit în trecut patru condamnări pentru furt calificat, lovire, ultraj contra bunelor moravuri și vătămare corporală - inculpatul - a fost condamnat pentru furt calificat,
- inculpatul - a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Față de inculpații, -, - și - este incident și cazul prevăzut de art. 148 lit. a Cpp întrucât aceștia după ce au comis fapta au fugit cu scopul de a se sustrage urmăririi penale.
Instanța nu a putut reține apărarea inculpaților, -, - și - exprimată prin apărătorii lor în sensul că n-ar fi știut de cercetările ce se efectuează față de ei.
Astfel din procesele verbale aflate la dosar a reieșit că s-a încercat contactarea telefonică a inculpaților de către organele de poliție, după care s-au emis mandate de aducere însă nici unul nu a fost găsit la domiciliu. Mai mult inculpatul a fost căutat și la domiciliul părinților, inculpatul - a fost căutat și la domiciliul fratelui său și la sălile de sport pe care le frecventează. Nici măcar rudele inculpaților, - și - nu au putut să dea detalii despre locul unde s-ar afla în prezent cei în cauză.
In consecință a reieșit fără dubiu că inculpații se sustrag urmăririi penale. Chiar și numai pentru faptul că și-au angajat un apărător denotă faptul că știu despre punerea sub acuzare, dar totuși nu doresc să aibă contact cu organele de urmărire penală. Nu se poate explica dispariția celor patru inculpați în condițiile în care știu că au comis fapte foarte grave decât prin încercarea de a se sustrage urmăririi penale.
Chiar și instanța a încercat contactarea lor telefonică - conform procesului verbal de la dosar - pentru a li se aduce la cunoștință propunerea de arestare, locul și ora soluționării ei, dar fără rezultat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, inițial prin apărătorul său ales, cauza fiind soluționată de către această C la data de 23.06.2009, prin respingerea căii de atac exercitate de către inculpat.
Ulterior, inculpatul a fost depistat de către autorități pe teritoriul Austriei și predat autorităților judiciare române.
La data de 6 2009 inculpatul a fost adus în fața judecătorului care a dispus luarea măsurii, pentru a prezenta propria versiune asupra faptelor, conform dispozițiilor art. 152 alin. 3 și 4 Cod procedură penală.
Inculpatul nu a dorit să dea nicio declarație (f 37).
Prin încheierea adoptată în Camera de Consiliu la data de 6 2009, tribunalul d e primă instanță a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 58/19.06.2009 emis pe numele inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva încheierii nr. 17/19.06.2009 a Tribunalul Alba inculpatul a declarat recurs în 24 de ore de la punerea în executare a mandatului de arestare, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. măsura a fost dispusă fără ca procedura de citare cu inculpatul să fi fost legal îndeplinită;
2. măsura arestării nu este justificată, în cauză neexistând minime suspiciuni în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor grave de care este acuzat.
3. actele medicale depuse la dosar și declarațiile medicilor relevă fără dubiu că viața victimei nu a fost pusă în primejdie, astfel încât nu poate fi adusă în discuție acuzația de tentativă de omor, ci eventual de vătămare corporală, acuzație ce nu justifică luarea unei măsuri preventive extreme.
4. luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate poate fi supusă unor garanții ce ar asigura prezența inculpatului la judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a dispus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 1491Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că acesta a fugit sustrăgându-se urmăririi și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
2. Temeiul juridic reținut la luarea măsurii - art. 148 lit. a Cod procedură penală - nu creează, în opinia Curții, minime suspiciuni asupra lipsei de diligență a autorităților de a aduce la cunoștința inculpatului discutarea propunerii Parchetului, astfel încât motivul de nelegalitate invocat nu este susținut.
3. Curtea arată că actele și lucrările din dosar relevă, fără dubiu, eforturile depuse de autorități (Parchet) și de către instanță (Tribunal) în vederea aducerii la cunoștința inculpatului a momentului discutării propunerii formulate de către Parchet.
În acest sens, procesele verbale de căutare, de la dosar, precum și procesele verbale de neîndeplinire a mandatului de aducere a inculpatului, arestă că în cauză au fost depuse diligențele necesare respectării obligației impuse de art. 146 alin. 3 Cod procedură penală.
4. Ca atare, Curtea nu va reține apărarea inculpatului în sensul că procedura de citare pentru data la care a fost discutată propunerea de luare a măsurii preventive a arestării a fost viciată.
5. Curtea arată că susținerile inculpatului, prin apărătorul său ales, în sensul necunoașterii declanșării unor proceduri prealabile împotriva sa, sunt greu credibile, cu atât mai mult cu cât amploarea evenimentului, urmările cauzate și implicarea autorităților care investigau cazul, reprezentau elemente suficiente care să contureze o eventuală bănuială.
6. Curtea reține, de asemenea, din însăși pledoaria apărătorului inculpatului, că acesta, după 3 zile de la incident, luând cunoștință despre luarea măsurii arestării preventive, a părăsit țara.
7. În aceste circumstanțe, Curtea arată că temeiul prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală este pe deplin justificat în speța de față, conduita inculpatului fiind evidentă, în sensul sustragerii de la urmărirea penală.
8. Vizând celelalte aspecte critice invocate de către inculpat, Curtea reține că, în speță, contrar apărărilor formulate, există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către acesta a unor infracțiuni grave, ce au creat în conștiința socială un puternic sentiment de insecuritate și nesiguranță.
9. Curtea consideră că în cauză luarea măsurii arestării preventive față de inculpat a fost impusă de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de natura acuzațiilor aduse (tentativă la omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice), cât și de periculozitatea crescută a acestuia - prezumată prin prisma potențialului său agresiv, violent și antecedentele sale contravenționale.
10. Curtea arată că în cauză a fost respectată condiția existenței unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile, care să justifice plasarea în detenție provizorie a inculpatului (a se vedea procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor oculari, înregistrările camerelor de supraveghere din incinta clubului).
11. Curtea amintește, raportat la apărările formulate de inculpat, că faptele care au dat naștere la bănuielile în discuție nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație.
12. Curtea subliniază că nu este imperios necesar ca autoritatea judiciară să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării (vezi Murray vs Ucraina).
13. Ca atare, Curtea arată că existența unor indicii raționale, în sensul implicării inculpatului într-un incident cu repercusiuni grave și care a indignat opinia publică dintr-o comunitate relativ restrânsă sunt suficiente pentru a dispune, cel puțin pentru o perioadă, plasarea în detenție provizorie.
14. Curtea arată că luarea unei măsuri preventive mai puțin severe față de inculpat a fost examinată în cadrul deliberării sale și considerată insuficientă pentru protejarea interesului public pe care-l impune detenția.
15. Astfel, Curtea subliniază că, raportat la conduita anterioară a inculpatului, lăsarea sa în libertate nu poate fi supusă unor garanții minime care să asigure prezența sa pe parcursul procedurilor.
16. Curtea arată că în acest moment plasarea inculpatului în detenție provizorie este indispensabilă pe baza circumstanțelor, sens în care, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul de față, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 17/19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- și pusă în executare prin încheierea penală din 6 2009 a Tribunalului Alba.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 105 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.11.2009
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Sanda
