Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 699/2009
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 135/A/28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, în substituirea avocatului, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, având în vedere că lipsește un element constitutiv al infracțiunii - intenția, raportat la împrejurarea că faptele inculpatului nu pot fi încadrate în acțiunea de complicitate și că inculpatul nu a avut nici un fel de contribuție la săvârșirea infracțiunii. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, și anume: atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, colaborarea cu organele de poliție și aplicarea art. 81 Cod penal.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale. Arată că inculpatul a fost condamnat pentru complicitate la furt calificat, reținându-se și starea de recidivă. Precizează că din declarațiile coinculpatului, declarațiile martorilor și declarația inculpatului din cursul urmăririi penale ( acesta revenind ulterior asupra acestei declarații), rezultă că vinovăția inculpatului a fost corect stabilită de instanța de judecată și că s-a făcut corect și aprecierea cuantumului pedepsei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 91/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosarul penal nr- au fost condamnați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, art. 74 lit. c, 76 lit. c și art. 80 Cp și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, art. 74 lit. c, 76 lit. c și art. 80 Cp la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare fiecare.
În baza art. 71 Cp li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile SC SRL precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că în seara zilei de 21.05.2008 inculpatul ajutat de inculpatul care a asigurat paza a pătruns prin efracție în incinta localului SC SRL de unde au sustras bunuri în valoare de 300 lei pe care le-au consumat împreună.
Față de inculpatul sentința instanței de fond a rămas definitivă prin neapelare fiind emis la data de 02.06.2009 mandatul de executare nr. 124/2009 de către Judecătoria Blaj - fil. 125 dosar fond.
Inculpatul a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond aducându-i critici de netemeinicie învederând că nu l-a ajutat pe inculpatul să comită infracțiunea de furt, iar în subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Prin decizia penală nr. 135/A/28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost respins apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 91/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr-.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Tribunalul Albaa expus în considerentele deciziei, următoarele argumente de fapt și de drept:
1. Vinovăția inculpatului reiese din următoarele mijloace de probă: declarația martorului care a arătat că în seara de 21.05.2009 a plecat cu ambii inculpați de la un club după care s-a despărțit de cei doi; declarația martorului din care rezultă că în noaptea de 21/22.05.2008 inculpații și s-au deplasat la domiciliul său având asupra lor mai multe sticle de băuturi alcoolice și respectiv pachete de țigări; procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto din care reiese că s-a pătruns în local prin spargerea geamului de la ușă.
În declarațiile date în faza urmăririi penale inculpatul a recunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse arătând că s-a înțeles cu celălalt inculpat să stea de pază, urmând ca inculpatul să pătrundă în incinta localului. Inculpatul a dat detalii amănunțite și explicite arătând printre altele că inculpatul a așteptat ca pe drum să treacă o mașină pentru a nu se auzi zgomotul geamului spart, aceste aspecte neputând fi cunoscute decât de o persoană care a participat la săvârșirea furtului în cauză.
În faza cercetării judecătorești inculpatul a revenit asupra recunoașterii inițiale arătând că s-a despărțit în acea noapte de inculpatul care l-a ajuns ulterior din urmă având asupra sa băuturi și țigări.
Tribunalul a apreciat că schimbarea poziției inculpatului din faza cercetării judecătorești are ca scop ocolirea rigorilor legii și nu reprezintă adevărul. Mai mult chiar în fața instanței inculpatul a recunoscut că știe de unde provin bunurile sustrase întrucât l-a văzut pe inculpatul intrând în local. Or, acest lucru nu putea să-l observe decât dacă asigura paza.
2. În mod corect a stabilit instanța de fond o pedeapsă cu închisoarea cu executare. C în cauză nu este la prima confruntare cu legea penală. Astfel în anul 1994 inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în anul 2004 i-a fost aplicată amendă administrativă pentru același gen de fapte. Ulterior în anul 2005 fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare tot pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
C în cauză a fost eliberat la data de 24.07.2007 având un rest neexecutat de 382 zile de închisoare. În consecință inculpatul a comis infracțiunea pentru care este judecat în prezentul dosar în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cp. Însă întrucât doar inculpatul a formulat apel Tribunalul nu a putut să remedieze cele reținute de instanța de fond care a arătat că inculpatul este recidivist postexecutoriu.
Având în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului, precum și înclinația sa către comiterea de infracțiuni aceluiași gen de infracțiuni contra patrimoniului, Tribunalul a apreciat că nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Oricum instanța de fond a dat dovadă de clemență coborând pedeapsa aplicată celui în cauză sub minimul special prevăzut de art. 209 al. 1 Cp.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală inculpatul, fără a expune în scris, prin cererea de recurs sau separat, prin memoriu, motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 38510Cod procedură penală.
Deși legal citat (f 5), având cunoștință despre termenul de judecată, inculpatul nu a compărut în fața Curții.
Apărătorul desemnat din oficiu, reiterând critice aduse de către inculpat în apel, solicită casarea deciziei atacate și absolvirea inculpatului de orice penalitate, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii. În subsidiar, solicită atenuarea răspunderii penale și aplicarea art. 81 Cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc de către instanța de fond, în considerarea actelor și probelor de la dosar.
Curtea arată că apărările formulate de inculpat sunt contrazise atât de declarațiile inculpatului, cât și de propriile sale declarații, acesta recunoscând, în cursul urmăririi penale (f 33), că a asigurat paza în timpul sustragerii de către coinculpat a bunurilor.
2. Vizând aspectele de netemeinicie, Curtea constată că sancțiunea penală aplicată inculpatului corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret de pericol social al faptei, cât și cu elementele ce definesc profilul socio-moral al inculpatului.
3. Curtea consideră că o atenuare a răspunderii penale a inculpatului nu corespunde posibilităților reale de reeducare ale acestuia și care, prin prisma antecedențelor sale, necesită aplicarea unei măsuri coercitive eficiente, care să ofere garanția reală a atingerii scopului prev. de art. 52 Cod penal.
4. Curtea arată că în cauză instanțele au redus pedeapsa sub limita minimului special prevăzut de lege, în considerarea conduitei procesuale adecvate a inculpatului în cursul urmăririi penale, astfel încât o atenuare mai accentuată ar lipsi sancțiunea de caracterul său coercitiv.
5. Vizând modalitatea de executare a pedepsei, Curtea face precizarea că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile statuate de art. 81 Cod penal, inculpatul aflându-se în situația recidivei postcondamnatorii (art. 37 lit. a Cod penal), deși în mod greșit au fost reținute prevederile art. 37 lit. b Cod penal.
6. Față de cele ce preced, Curtea, considerând că hotărârea nu se circumscrie nici unuia din motivele prev. de art. 3859Cod procedură penală, conform, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 135/A/28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 280 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.11.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Monica
