Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 77/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

ÎNCHEIERE PENALĂ NR.77/

Ședința publică din data de 30 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Lungu

JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure

JUDECĂTOR 3: Mihaela

Grefier -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, A,și - toți deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr.83 din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de luare a măsurii arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:

- recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocați aleși și R, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;

- recurentul inculpat, în stare de arest, astata de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;

- recurentul inculpat, în stare de arest, asitat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar;

- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurentul inculpat, în stare d earest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurenta inculpată, în stare de arest, asistată de avocați aleși calafus și, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurentul inculpat A, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;

- recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod proceudră penală.

Apărătorii inculpaților, -, -, depun la dosar câte un set de înscrisuri.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.140³alin.(3) Cod procedură penală, procedează la audierea recurenților inculpați -, -, -, A, și -, cele declarate fiind consemnate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile przenete arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.385¹¹Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.385¹³Cod procedură penală.

Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați -, și, arată că aceștia au acuzat modul generic în care procurorul le-a adus la cunoștință învinuirile, în sensul în că le-au fost prezentate încadrări juridice și interpretări ale unor convorbiri telefonice înregistrate, astfel încât, în această situație s-au aflat în imposibilitate să formuleze explicații în concret, pentru fiecare infracțiune care li s-a reținut în sarcină, în parte și în legătură eventual cu toate situațiile de fap, cu toate faptele, despre care se susține de procuror fără a individualiza că au fost săvârșire în formă continuată.

Acesta este și motivul pentru care până la acest moment niciul dintre cei trei inculpați nu a reușit să formuleze, sau să imagineze probatoriul pe care l-ar dori administrat în apărare. Învederează că a reușit să obțină relații, în scris, pentru inculpatul, care au fost depuse la dosar de domnul avocat R.

Solicită admiterea recursurilor formulate de cei trei inculpați, casarea hotărârii instanței de fond și să se constate că nu se impunea luarea măsurii arestării preventive, deoarece, pe de o parte nu sunt realizate nici condițiile luării măsurii arestării preventive, respectiv acelea la care se referă art.143 Cod procedură penală, decât în mod extensiv, dacă s-ar putea reține ceva în legătură cu traficul de influență, iar pe de altă parte nu s-ar putea susține că există cazul de arestare prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală.

Prin hotărârea instanței de fond, s-a reținut ca singur caz de arestare dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală și s-a renunțat fără a se pronunța în mod expres la cererea procurorului, cu privire la cazurile de arestare prevăzute de art.148 lit.b) și c) Cod procedură penală, Parchetul nedeclarând recurs cu privire la acest aspect.

Solicită a se lua act de cererea formulată de către cei trei inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, a fiecăruia dintre ei, pentru situația în care se va constata că există un minim de indicii temeinice, fie chiar și o bănuială legitimă chiar față de una dintre infracțiunile la care Ministerul Publics -a referit în cererea de arestare preventivă și în situația în care se va considera că buna desfășurare a procesului penal ar impune luarea unei măsuri preventive în realizarea scopului prevăzut de lege pentru o astfel de măsură.

În cauză, proba infailibilă se constituie în înregistrarea unor convorbiri telefonice, care nu poate fi înlăturată întrucât este prevăzută de lege. Însă nu există mijloace de probă clasice - martori, înscrisuri, acte. Dovada că lipsesc și că proba infailibilă în această cauză sunt înregistrările convorbirilor telefonice, se menționează chiar în cererea în care Parchetul propune luarea măsurii arestării preventive. La pagina nr.13 din propunere, procurorul consemnează în ultimul pargraf, materialul probator pe care se sprijină învinuirea inculpaților și se constituie din procese-verbale de sesizare, procese-verbale de transcriere, planșe foto, procese-verbale de percheziție auto, adică acte ale agenților autorității, declarații ale inculpaților care nu pot fi probe decât dacă se coroborează cu alte probe pertinente și concludente, iar altele nu sunt. Solicită ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați funcționarii Ministerului Public, procurorii și polițiștii care lucrează la Ministerul d e Interne în general, să prezinte cauze judecătorului fundamentate pe material probator puternic, solid, concret și nu numai pe înregistrarea unor convorbiri telefonice care sunt interpretabile, ca în acest caz.

Susține că s-au adus învinuiri la modul generic, în condițiile în care sunt fundamentate pe convorbiri telefonice, care uneori se poartă de maniera unor simple afirmații sau negații, acestea constituie o presupunere, o prezumție în legătură cu o anumită atitudine de corupție fără a se ști în legătură cu ce atribuție de serviciu, cu care persoană anume, cu care folos anume. În legătură cu infracțiunea de luare de mită, încadrările juridice vizează, în același fel și în totalitate la modul generic pe toți inculpații arestați. Din niciun act al procurorului și nici cel puțin din cererea de arestare preventivă nu rezultă dacă și cine a cerut mită, a pretins mită, a oferit, nu respins propunerea, a primit sau nu a primit folosul necuvenit și care este cuantumul folosului, nici procurorul nu o spune nicăieri și cu toate acestea procurorul reține această încadrare juridică, respectiv de luare de mită. Procurorul în propunerea de arestare preventivă discută despre convorbiri telefonice între agenți de poliție care stau pe stradă în trafic și care vorbesc la telefon, sunt prieteni, sunt colegi, se cunosc.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență, nu rezultă din probe că a traficat vreunul influența funcției sale, în raport de colegul său, sau în ce măsură vreunul dintre inculpați avea vreun ascendent profesional, de vârstă sau de funcție în raport de celălalt coleg pentru ca acela să-i îndeplinească vreo cerere prin traficarea influenței. Nu se spune de către procuror, în materialul pe care l-a spus cenzurii judecătorului, persoana pentru care s-a traficat influența. Nu se spune care sunt documentele despre care se susține că au fost falsificate relativ la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, nefiindu-i prezentat niciun document, nici cele ridicate cu prilejul perchezițiilor domiciliare sau auto, nu au fost considerate de către procuror ca fiind false și cu atât mai puțin falsificate de către aceștia, sau cel puțin nu li s-a spus lucrul acesta și nici nu rezultă din propunerea de arestare preventivă.

În condițiile în care se solicită arestarea preventivă a inculpaților și nici cel puțin nu se prezintă un minim de situație de fapt, consideră că nu există credibilitate. Hotărârea instanței de fond a fost dată în condițiile în care nu s-au avut în vedere criticile aduse actului prin care procurorul a propus arestarea preventivă și s-a mulțumit a copia cererea procurorului și apoi a făcut scurte considerații cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care inculpații îl prezintă pentru că sunt polițiști și pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații pentru că există încă pericolul ca să influențeze buna desfășurarea de procesului penal. Deși dispozițiile art.148 lit.b) și c) Cod procedură penală nu au fost reținute ca fiind cauză pentru arestare, neexistând justificare pentru instanță în aceste condiții, cât privește pericolul pentru ordinea publică, inculpații sunt ascultați la telefon cel puțin din luna februarie - polițiștii, iar alte persoane din noiembrie. Ori, din luna februarie până la sfârșitul lunii iunie, inculpații au stat în trafic, pe stradă, au dirijat circulația, au constatat contravenții, au participat la cercetări la fața locului, astfel încât, se pare că aceștia nu au prezentat pericol pentru ordinea publică, fiind de folos intereselor indivizilor și cetățenilor de pe stradă. la sfârșitul lunii iunie aceștia au devnit pericol pentru ordinea publică doar pentru că și-au ales meseria de polițist. Este grav și exagerat și dincolo de ceea ce legea dorește să se înțeleagă prin pericolul pentru ordinea publică pe care un individ îl reprezintă.

Cu privire la recurentul inculpat, solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar astăzi și care vor veni să aducă lămurirea unor aspecte, care așa cum rezultă din convorbirile telefonice sunt nereale și face dovada cel puțin în această situație cu două înscrisuri. Acest lucru este valabil pentru toți inculpații, numai că, în condițiile în care s-a procedat de maniera prezentare de acuzații la modul generic, ascultări la modul general de către toți procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, motivat de împrejurarea că era foarte multă lume, presa era în stradă și aștepta rezultate palpabile pentru a potoli setea de luptă împotriva anticorupției, s-a procedat în această manieră.

Totodată, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru toți cei trei inculpați, fiind suficientă și chiar justificată din perspectiva ideii ca procesul penal să se desfășoare în condiții bune, mai ales că legea prevede obligații dintre cele mai drastice în sarcina inculpaților pentru a nu devia procesul penal de la scopul acestuia, respectiv angajarea răspunderii penale pentru cei vinovați. Formulează concluzii de admitere a recursurilor fie pe calea revocării măsurii arestării preventive, fie alegerea unei alte măsuri preventive potrivit dispozițiilor art.136 alin.(8) Cod procedură penală.

Având cuvântul, avocat R pentru recurentul inculpat, susține că felul în care a fost întocmit acest dosar a produs un impact deosebit în rândul opiniei publice și în general asupra mass-media. În propunerea de arestare se menționează că este vorba despre 39 de inculpați, în sarcina cărora s-a reținut că au săvârșit infracțiunile de luare de mită - prevăzută de art.254 alin.(2) Cod penal, trafic de influență - prevăzută de art.257 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.13²din Legea nr.78/2000 în referire la art.248 Cod penal, folosirea în orice mod direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzută de art.12 lit.b) din Legea nr.78/2000 și fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal și că i-au favorizat pe, A, și.

Ori, inculpatul nu are legătură decât cu inculpatul, astfel încât, nu se justifică de ce se află împreună cu ceilalți. De asemenea, nu se justifică de ce se afirmă că în baza unei singure rezoluții infracționale el împreună cu ceilalți a acționat. Ori, el este singur. Consideră că se întâmplă acest lucru întrucât dosarul trebuie să capete greutate și trebuie să fie o luptă împtriva corupției în care se dovește existența unei activități și că s-a pus punct corupției.

Se aduc acuze în mod generic. Una din faptele reținute în sarcina acestui inculpat este că l-a favorizat pe. Menționează că a depus la dosar un înscris din care rezultă că l-a reținut în trafic pe, l-a o zi, maxim două după ce a fost dat în consemn că este bănuit că ar fi comis o faptă și că ar fi condus un autoturism despre care se spune că ar fi fost sustras, ori, l-a reținut și l-a condus la sediul poliției rutiere.

O altă faptă care i se reține în sarcină este că același l-a sunat și i-a spus să nu-l oprească pe conducătorul autoturismului B-47-. Din convorbire mai rezultă faptul că lucrătorul de poliție a procedat la oprirea în trafic a autoturismului B-47-, astfel încât, nu a dat curs cererii lui. Consideră că Parchetul face afirmații fără nicio acoperire.

O altă faptă care i se impută acestuia este că ar fi făcut ceva cu mașina care i-ar fi fost avariată și ar fi încasat o asigurare mai mare decât era necesară, ori organul de cercetare penală reține că paguba reală a fost de 700 lei și nu de 9000 lei cum susține inculpatul și că a încasat de la asigurare. Din dosarul de asigurare rezultă că paguba reală a fost în valoare de 9000 lei, încasată de service. A depus la dosar și dosarul de asigurare.

Arată că inculpații au fost arestați întrucât potrivit dispozițiilor art.148 lit.f) Cod procedură penală, pedeapsa este mai mare de 4 ani pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și pentru că, lăsat în libertate acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Ori, pericolul pentru ordinea publică trebuie demonstrat în persoana inculpatului. Având în vedere modul în care a săvârșit fapta, circumstanțele reale și personale solicită să se demonstreze în concret pericolul pentru ordinea publică. Ori, procurorul spune că infracțiunile de corupție pentru care sunt cercetați inculpații, prin ele, însele prezintă perticularități care reflectă periculozitatea acestora. Respectiv, dacă sunt infracțiuni de corupție nu mai trebuie efectuată nicio probă, fiind suficient ca inculpații să fie arestați.

Achiesează la conclziile apărătorului precedent.

Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați și, învederează instanței că în cauză sunt incidente art.5 alin.(1) lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Consideră că în cauză trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile Convenției Europene a drepturior Omului. În spiritul acestui articol se arată că trebuie să se aibă în vedere existența unor motive verosimile în sensul de a bănui că inculpatul a săvârșit acea faptă. Motivele verosimile au fost definite ca fiind acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea, iar această analiză trebuie să fie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei. Apreciază că acest articol ar trebui aplicat cu religiozitate de către instanțele judecătorești, pornind de la dispozițiilr art.11 și 20 din Constituția României, care prevăd că acolo unde dispozițiile interne vin în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene au prioritate cele prevăzute de Convenție. Consideră că ceea ce prevăd dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală, vin în contradicție cu dispozițiile europene pentru că potrivit practicii Curții Europene - o decizie din 1991 și una din 2005, s-a mers pe măsura arestării preventive numai în situații cu totul și cu totul excepționale, a mers pe ideea că trebuie acordat persoanei bănuită de săvâșirea unei infracțiuni, posibilitatea de fi liberă și a se judeca în libertate. Instanța europeană, într-o ultimă decizie din anul 2005 - cauza Letier contra Franței, a stipulat clar că admite prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului că săvârșirea unor anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o prevenție provizorie pe cel puțin o perioadă de timp. Un asemenea element nu ar putea fi apreciat pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Ori, doi dintre inculpații prezenți în boxă, unul agent de poliție, iar celălalt persoană fizică au fost arestați pe motiv că, din convorbirile telefonice ar rezulta un real pericol pentru ordinea publică. Infracțiunile de corupție, nu întâmplător au fost date prin Ordonanța nr.43/2002, în structura specializată a DNA-ului. Ori, DNA, nu i-a măsura arestării preventive, decât în cauze cu totul și cu totul excepționale. Pe rolul DNA sunt dosare cu prejudicii de sute de mii de euro, astfel încât, acolo unde există un asemenea prejudiciu și este de competența DNA, nu se dispune măsura arestării preventive, iar în competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nu există asemenea infracțiuni de corupție dar se dispune arestarea.

Propunerea de arestare preventivă a fost însușită de Tribunalul Constanța, care nu a făcut nimic altceva decât să preia aproape integral ce a scris procurorul. Apreciază că cel care a redactat propunerea de arestare preventivă s-a inspirat din hotărârile anilor 50 din materia exproprierilor. Consideră că este inadmisibil ca în anul 2009 să se facă o asemenea afirmație, respectiv: "creând convingerea în mentalitatea opiniei publice a existenței fenomenului de corupție, generalizat în rândul reprezentanților statului, ceea ce duce în mod evident la destabilizarea ordinii de drept și la anarhie". Ori, pentru a se formula o asemenea frază trebuie să existe probe, iar procurorul nu are astfel de probe. S-a ajuns în anul 2009 să se discute despre telefonul turnător, telefon care este folosit de toată lumea, iar conversațiile care au fost transcrise la dosarul cauzei nu fac trimitere nici măcar la săvârșirea unei contravenții de către cei doi inculpați. În conformitate cu Statutul polițistului - Legea nr.360/2002, nu întâmplător au fost prevăzute printre altele la art.57 o serie de abateri disciplinare. Art.57 lit.a-g - prevăd câteva contravenții care ar putea să fie abateri disciplinare: depășirea atribuțiunilor de serviciu, încălcarea normelor privind confidențialitatea activității desfășurate, imixtiunea ilegală în activitatea unui polițist, sau intervenția în influențarea soluționării unor cereri privind satisfacerea intereselor unor persoane. Consideră că nu întâmplător legiuitorul atunci când a redactat acest statut al polițistului a avut în vedere și asemena fapte care ar constitui abateri disciplinare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul și care are 22 de ani, nu se poate face afirmația că o simplă conversație telefonică pe care ar fi avut-o cu un alt inculpat -, dintr-un alt dosar ar constitui o infracțiune de corupție, respectiv de a încerca zădărnicirea adevărului organelor de cercetare într-un alt dosar. S-au depus astăzi la dosar înscrisuri din care rezultă că inculpatul a fost condus la sediul Poliției de inculpatul. Nu se poate discuta despre infracțiuni, ci eventual despre contravenție. Aceste abateri disciplinare pe care le-ar putea săvârși agenții de poliție ar intra într-o cercetare care ar fi fost efectuată de către un reprezentant al Corpului Polițiștilor. Apreciază că modul în care s-a încercat a se aduce în fața opiniei publice agenții Poliției Rutiere din județul C este abuzivă. Prin această acțiune s-au încălcat prevederile art.5 și art.6 din Convenția Europeană în care se arată că în momentul în care se declanșează urmărirea penală celui învinuit i se aduce la cunoștință în mod amănunțit infracțiunea pentru care este cercetat. Din analiza actelor dosarului rezultă că au fost ridicați la orele 5 sau 6 dimineața, nu au fost chemați în mod normal la organul de anchetă. Ori, această acțiune a avut la bază numai convorbirile telefonice care nu pot fi luate în calcul atâta vreme cât nu se face trimitere la mijloacele clasice de probă.

Așa cum se reține în propunerea de arestare și apoi judecătorul, sunt simple afirmații făcute de procuror și preluate de judecătorul fondului de genul "activitatea inculpaților este deosebit de periculoasă, întrucât aceștia se dedau fără scrupule la contrafaceri de probe de sânge". În justificarea pericolului social trebuiesc probe adevărate. Pe de o parte instanța de fond deși nu a reținut propunerea procurorlui în sensul de a se reține și dispozițiile art.148 lit.b) și c) Cod procedură penală, în motivare se referă și la acestea. Solicită a se observa că în această motivare se regăsește următorul aspect care este contradictoriu, respectiv "sunt persoane care au cunoștințe juridice, știu cum să mascheze adevărul, sunt inventive, sunt meticuloase și știu să fenteze organele de urmărire". Prin folosirea unor astfel de argumente prin cel mai elementar raționament logic nu se mai ajunge la pericolul social pe care l-ar prezenta cei doi inculpați, pentru că atunci nu sunt probe.

De asemenea, nu există indicii în sensul că există o bănuială privind săvârșirea acestor fapte. la care se referă organul de urmărire penală, nu au fost arătate, pentru ca inculpații să se poată apăra. Se încalcă în acet mod principiul nevinovăției. Instanța de fond, preluând ceea ce a solicitat procurorul inversează sarcina probei. O analiză elementară a art.143 și art.148 lit.f) Cod procedură penală, duce la concluzia finală că nu există niciun fel de motive pentru ca cei doi inculpați să stea în boxă.

Cu privire la recurentul inculpat, i se reține în sarcină săvârșirea infracțiunilor precizate în propunerea de arestare preventivă pe motiv că, într-una din zile ar fi solicitat agentului - să nu întocmească un proces-verbal de contravenție cu privire la o cunoștință numită. Când se fac asemenea afirmații trebuie să existe și o dovadă în cauză, o presupunere că aceste convorbiri telefonice pe care inculpații le-au negat. Nefiind făcută nicio o expertiză, nu rezultă niciun moment că inculpatul ar fi solicitat unui agent de circulație să "favorizeze" o cunoștință a sa.

Apreciază că în această cauză nu există niciun temei pentru a se păstra măsura arestării preventive și în baza art.385¹⁵pct.7 Cod procedură penală, solicită casarea hotărârea Tribunalului Constanța cu consecința revocării măsurii arestării preventive. În contextul în care se va considera că există vreun indiciu că s-ar fi săvârșit vreo infracțiune, tot pe baza Convenției Europene și pe temeiul subsidiarității măsurilor, consideră că ar putea ca cei doi inculpați să beneficieze de măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind suficientă pentru această etapă a urmăririi penale.

Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat -, învederează instanței că probatoriul administrat în cauză, în conținutul său este absolut gol. Singurele probe pe care Ministerul Public le reține în sarcina acestuia sunt câteva convorbiri telefonice extrem de scurte și expuse pe cel mult trei pagini. În acestea, inculpatul, poartă o discuție colocvială cu colegul său -, în care stabilesc să se întâlnească la Farmacia, iar ulterior la. Mai există o convorbire între două terțe persoane care ulterior își remit un mesaj SMS, în care menționează scurt și un nr.de mașină. De asemenea, convorbirea telefonică purtată de același inculpat și o terță persoană, stabilesc să se întâlnească, iar ulterior primește un mesaj cu textul "mulțumesc mult". în concret convorbirile telefonice care îl vizează pe inculpatul, solicită a se observa că sunt simple ficțiuni pentru că sunt simple cuvinte.

Ca o dovadă a modului în care s-a acționat de către organele de cercetare penală în această cauză este și faptul că pe holurile Parchetului, a auzit afirmații de genul că dacă nu dă declarație i se va emite ordonanță de reținere, ceea ce s-a și întâmplat. Ori, inculpatul are dreptul și nu obligația să dea declarații. Sarcina probei revine celui care face acuzarea, inculpatul este liber să nu declare absolut nimic. Asta nu înseamnă că trebuie să se dispună neapărat o condamnare, sau să se facă tot felul de prezumții.

Se susține de către Ministerul Public, în încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, că există deja conturată opinia conform căreia în rândul agenților de poliție judiciară s-a format o care rezolvă orice. Ministerul Public pornește de la certitudinea că inculpatul este vinovat și administrează orice probă pentru a atinge acest deziderat, în loc să administreze mai întâi probele pe care le consideră necesare și ulterior să tragă concluzia. Se mai afirmă de Ministerul Public, în aceeași încheiere că există minim de probatorii care să permită luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul. Ori, trebuie să existe sau să nu existe probe, minimum de probatorii reprezintă simple prezumții, indicii, idei, ori acestea pot exista doar când se efectuează acte premergătoare, când se începe urmărirea penală, nu și atunci când se lipsește o persoană de libertate. Atunci când se ia o astfel de măsură trebuie să existe certitudini care să se bazeze pe un probatoriu bine argumentat, mijloacele de probă trebuie să se coroboreze perfect între ele, la acest moment.

Toate acestea sunt simple supoziții care nu au suport în realitate. Consideră că nu sunt realizate toate elementele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că sunt probe sau indicii temeinice care să ducă cel puțin la o convingere că s-ar fi săvârșit o faptă penală. Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, nu se mai impune nici luarea măsurii arestării preventive în temeiul art.148 lit.f) Cod procedură penală. În subsidiar, dacă se consideră necesar ca inculpatul să fie la dispoziția instanței, solicită aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu obligațiile prevăzute de lege.

Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați - și -, achiesează la punctul de vedere exprimat de apărătorul precedent, cu o situația separată însă pentru inculpatul -. Consideră că s-a ajuns la un apogeu în ceea ce privește noțiunea de formă fără fond, în condițiile în care așa cum a relevat și la Tibunalul C, propunerea de luare a măsurii arestării preventive în legătură cu acest inculpat nu face nicio referire cu privire la vreo activitate ilicită săvârșită de acesta, nerespectându-se dispozițiile prevăzute de art.149¹alin.(1) Cod procedură penală. Inculpatul, este menționat la ordinea 11 de la fila nr.1 din propunerea de arestare preventivă, unde sunt enumerați toți inculpații de la 1 la 14 și în final se face propunerea de arestare preventivă pe 29 de zile și se precizează că la acesta a fost efectuată o percheziție. În aceste condiții, judecătorul de la instanța de fond s-a transformat și în procuror, întrucât deși actul de sesizare al instanței nu releva vreo activitate infracțională pentru care să se impună luarea măsurii arestării preventive, sesizarea instanței neputând fi complinită în vreun fel de procurorul de ședință, care practic nici nu a făcut acest lucru, pentru că la momentul respectiv nu a dat decât citire propunerii de arestare preventivă, astfel încât judecătorul de la instanța de fond, s-a transformat în acuzator și a adus acuze peste propunerea de luare a măsurii arestării preventive, în mod evident cu încălcarea dispozițiilor procedurale. Nici la momentul în care s-a făcut sesizarea instanței cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive nu s-a știut de ce este acuzat acest inculpat. A constatat ulterior prin încheierea recurată că se fac anumite legături cu interceptările telefonice. Precizează că acesta este un prima spect de nelegalitate al încheierii recurate, care solicită să fie avut în vedere.

În legătură cu recurentul inculpat, susține că s-a pășit la sesizarea instanței și la judecarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive cu încălcarea dispozițiilor art.6 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului. În deciziile de speță recente se arată că este o evidentă încălcare a dreptului la un proces echitabil în condițiile în care se formulează propunerea de luare a măsurii arestării preventive, deși inculpații se aflau în anchetă de 24 de ore. Ancheta a început la ora 6 dimineața în data de 25 iunie, în mod neîntrerupt inculpații s-au aflat în anchetă până s-a formulat propunerea de luare a măsurii arestării preventive, respectiv peste 24 de ore, în condițiile în care nici nu li-sa dat posibilitatea să bea apă. Ori, această situație trebuie să fie sancționată inclusiv de către instanța de recurs. Nu se pot invoca dispozițiile privind durata reținerii, întrucât aceasta a fost luată începând cu orele 21, astfel încât, nu era nici o problemă în legătură cu faptul că ar fi expirat aceasta. Judecata propunerii de luare a măsurii arestării preventive a început la ora 2 dimineața și s-a finalizat la ora 8 dimineața.

Cu privire la îndeplinirea sau nu a dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, în legătură cu probele sau indiciile privind săvârșirea faptei de natură penală de către recurenții inculpați și -, solicită ase avea în vedere că transcrierile convorbirilor telefonice nu pot avea calitatea de probe sau indicii, întrucât nu sunt respectate cerințele prevăzute de art.191alin.(1) și (2) Cod procedură penală, în sensul că nu sunt certificate de procurorul care efectuează urmărirea penală sau de către organul de poliție care ar fi primit delegare în acest sens. Practic, este vorba despre o hârtie în care sunt menționate anumite înscrisuri, fără să aibă certificarea procurorului, respectiv că ceea ce s-a consemnat în acele hârtii, reprezintă transcrierea interceptărilor telefonice, motiv pentru care, atâta timp cât această probă a fost depusă la dosar prin nerespectarea dispozițiilor imperative impuse de lege, respectiv art.91³alin.(1) și (2) Cod procedură penală, potrivit cu care procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză, urmează să fie înlăturate din considerente, totodată nu se face trimitere la astfel de probe depuse în mod nelegal la dosarul cauzei. O astfel de situație privește pe toți cei 14 inculpați.

Un alt aspect de nelegalitate în legătură cu derularea procedurilor judiciare și a judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, privește art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care, anterior sesizării instanței de judecată, Parchetul și judecătorul fondului au supus opinia publică la un atac virulent prin mass-media, și de asemenea stabilind persoanele vinovate de fapte penale și de ce sunt vinovate acele persoane. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit într-o cauză împotriva Franței, că prezumția de nevinovăție este încălcată, în condițiile în care prin atacul virulent exercitat prin mass-media de către instituțiile statului, se stabilește deja persoană vinovată de săvârșirea unei fapte de natură penală, arătând faptul că în practica Convenției Europene a Drepturilor Omului se acceptă că în anumite cazuri că o campanie de presă virulentă, poate avea aspecte negative asupra unui proces echitabil și presupune responsabilitatea statului în ceea privește imparțialitatea instanței și respectarea prezumției de nevinovăție. O astfel de obligație, având și Parchetul în cursul urmăririi penale și este vorba despre decizia din anul 1999 pronunțată împotriva Danemarcei.

În prezenta cauză, începând cu data de 25 iunie 2009 de la ora 7, toate instituțiile de mass-media locală și centrală relevau în legătură cu încălcarea prezumției de nevinovție și a unui proces echitabil. Solicită a se avea în vedere inclusiv aceste argumente expuse în legătură cu nerespectarea dispozițiilor imperative cu privire la garantarea dreptului la un proces echitabil și garantarea prezumției de nevinovăție. În legătură cu încadrarea juridică pentru care cei doi au fost inculpați, analizând interceptările telefonice, solicită a se constata că nu au niciun fel de legătură cu cele cinci infracțiuni pentru care s-a început urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală. convorbiri ale recurentului inculpat, nu fac niciun fel de trimitere în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, lipsind cu desăvârșire sumele de bani sau obiectul care ar fi făcut obiectul acestor infracțiuni. convorbiri telefonice cu constituie nici cel puțin indicii cu privire la faptul că recurentul inculpat ar fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia. Precizează că interceptările discuțiilor telefonice nu au fost administrate în mod legal. Inculpatul nu se face vinovat de niciuna dintre acele infracțiuni. Sunt doar comentarii ale procurorului care au la bază interceptările telefonice.

Încheierea recurată nu face decât să copieze de două ori propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Solicită a se constata că doar pe ultima pagină făcându-se doar afirmații globale, se motivează, însă fără să se individualizeze activitatea fiecăruia dintre inculpați. Probele certe care să releve pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta fiecare dintre inculpați nu există, se apreciază în mod global indiferent de ceea ce a făcut sau n-a făcut fiecare inculpat.Consideră că măsura arestării preventive dispusă de către instanța de judecată este nelegală. Nu se stabilește în încheierea recurată în ce condiții inculpații și - ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și care sunt indiciile sau probele care să ateste activitățile ilicite desfășurate de aceștia. Nu se stabilește când s-ar fi consumat infracțiunile, la ce moment și dacă convorbirea telefonică s-a materializat sau nu. Lipsește orice fel de altă probă în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu.

În concluzie, solicită a se avea în vedere împrejurarea că pentru ceilalți inculpați pentru care nu s-a luat măsura arestării preventive, încadrarea juridică este absolut identică și li se rețin aproximativ aceleași lucruri, cel puțin în ceea ce privește situația de fapt și în aceste condiții, într-un mod de neînțeles, atât pentru inculpați cât și pentru apărare, numai pentru o parte dintre aceștia s-a formulat propunere de arestare preventivă, fiind evidente că la acest moment a fost încălcată egalitatea de tratament. În condițiile în care urmărirea penală prezintă importante elemente de nelegalitate, iar măsura arestării preventive nu-și găsește justificarea în niciun caz față de cei doi recurenți inculpați, neexistând nici cea mai mică probă în legătură cu existențe vreunui pericol concret ordinea publică și nefiind îndeplinite dispozițiile art.143 Cod procedură penală, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obigării de a nu părăsi țara,

Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că instanța are de analizat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.143 Cod procedură penală cu privire la indiciile certe care justifică această măsură a arestării preventive cu caracter excepțional și a dispozițiilor art.148 lit.f) Cod procedură penală, respectiv, a doua teză a acestuia referitoare la pericolul social concret. Din analiza incidenței în cauză a celor două temeiuri juridice, rezultă că instanța trebuie să se aibă în vedere dreptul la libertate pe care-l au inculpații și dreptul la siguranța cetățeanului, pe de altă parte. probator se referă la convorbirile telefonice. Motivarea hotărârii instanței de fond pornește de la faptul că inculpații creează în mentalitatea opiniei publice o prezumție de corupție, acesta fiind temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii arestării preventive. Dacă se pornește de la faptul că mentalul colectiv are o impresie de corupție a instituțiilor statului, atunci cei 14 inculpați trebuie sacrificați pentru a se crea un confort colectiv al opiniei publice. Atâta timp cât nu există indicii temeinice care să conducă la concluzia că într-adevăr aceștia au săvârșit niște infracțiuni cu pericol ridicat nu se poate dispune măsura arestării preventive.

Toată motivarea instanței de fond, aproape copiată din propunerea de arestare preventivă formulată de Parchet se referă în mod abstract și generic la aceste infracțiuni. Consideră că nu există probe la acest moment, ar exista cel puțin indicii, dar care nu duc la această măsură. Inculpatul este student, trebuie să-și susțină examenul de licență în vară, are în întreținere două persoane, nu are antecedente penale, astfel încât, apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

În motivarea hotărârii instanței de fond se reține că pentru acest moment al procesului penal această măsură a arestării preventive se impune, iar ulterior se va mai vedea. Ori, dacă pericolul social este constatat în mod abestract și generic, această prezumție de corupție a instituțiilor statului nu poate să dispară într-un timp foarte scurt. Un alt aspect al hotărârii care trebuie criticat la reținerea generică a probelor cu privire la toți inculpații, este aceea că, în toată motivarea hotărârii nu se face referirea la activitatea individuală a fiecărui inculpat. Se motivează pericolul pentru ordinea publică în sensul că aceștia, fără scrupule, au contrafăcut probe, au măsluit dosare penale, au modificat situații de fapt în momentul când persoanele depistate în trafic aflate sub influența băuturilor alcoolice au produs accidente cu victime. Dacă se analizează convorbirile telefonice în legătură cu recurentul inculpat se observă că nu se fac referiri cu privire la pericolul social al acestuia în sensul elementelor enumerate. Se menționează că faptul că, urmare a perchezițiilor domiciliare efectuate de către organele de poliție judiciară în data de 25 iunie 2009, au rezultat date și indicii certe cu privire la derularea activității infracționale desfășurată de aceștia, ori inculpatul nu se mai regăsește.

Încă un element de pericol social îl constituie faptul că la solicitarea colegilor lor, de a săvârșit astfel de infracțiuni, nu a făcut acest lucru, găsind o soluție indiferent de situație. Pentru același inculpat se menționează că împreună cu alți doi inculpați l-ar fi ajutat pe să obțină anumită informații, ori nu există probe. Toate susținerile au fost generice. Aduce în atenția instanței, decizia penală nr.702/2005 a Curții de Apel Oradea, care statuează în motivarea măsurii arestării preventive că pericolul pe care-l reprezintă lăsarea în libertate a unei persoane trebuie demonstrat nemijlocit și nu generic. Solicită a se analiza convorbirile telefonice purtate de către inculpatul, întrucât există indicii generice și abstracte, care sub nicio formă nu justifică arestarea preventivă care este o măsură excepțională. Consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere elementele probatorii efectiv pentru fiecare inculpat în parte și cu atât mai mult pentru inculpatul.

În concluzie, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond cu consecința aplicări măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați, și, învederează instanței că, critica unei încheieri de luare a măsurii arestării preventive nu trebuie făcută din perspectiva dispozițiilor art.385⁹Cod procedură penală, pentru că o hotărâre nefiind supusă apelului instanța trebuie s-o examineze sub toate aspectele și totodată, dacă un judecător se pronunță pe arestarea a 14 oameni și preia pe 50 de pagini propunerea de arestare preventivă și motivează măsura arestării preventive în două fraze, reținând că aceștia sunt agenți de poliție și că civilii sunt mai periculoși pentru că au intervenit pe lângă agenții de poliție, nu se poate critica această soluție. Menționează că va critica propunerea de arestare preventivă formulată de procuror pentru că a fost copiată de judecător pe 50 de pagini și ulterior va aduce și critici soluției. Consideră că judecătorul de la instanța de fond nu a înlăturat propunerea de arestare preventivă, în schimb, a înlăturat în motivare toate apărările inculpaților, deși au fost aduse de apărători, critici asupra ilegalității unor probe și a actelor de urmărire penală efectuate de procuror. Nu există nicio motivare. Solicită a se observa concluziile din încheierea instanței de fond unde a adus grave acuzații că la propunerea de luare a măsurii arestării preventive au stat acte de urmărire penală ilegale și un singur mijloc de probă de asemenea care este ilegal.

Cu privire la propunerea de arestare preventivă procurorul arată că la acest moment există o sesizare din oficiu, procese-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și procese-verbale de percheziție. Este cunoscut că urmărirea penală începe în una din modalitățile prevăzute de art.221 Cod procedură penală, dacă nu există denunț sau plângere se poate face sesizare din oficiu. În cauză, o sesizare din oficiu este aceea a constatării unor fapte printr-o altă cauză penală, în speță dosarul nr.1523/P/2004, unde este cercetat un inculpat care nu este arestat, respectiv. La acel moment procurorul care instrumenta acea cauză solicită în baza unui proces-verbal, procurorului care se sesizase din oficiu în această cauză, să aibă în vedere interceptarea convorbirilor telefonice în acel dosar pe perioada noiembrie-decembrie 2008.

La data de 5 februarie 2009, se sesizează din oficiu procurorul-șef secție urmărire penală, care dispune cu privire la săvârșirea unor infracțiuni cu privire la cinci persoane, respectiv, Meliu și -.

La data de 26 mai 2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța se sesizează din oficiu cu privire la - și A,în sensul că acesta din urmă i-ar fi dat o cantitate de 500 litri motorină.

La data de 12 februarie 2009 autorizează prin ordonanță, procurorul-șef secție urmărire penală, interceptarea convorbirilor telefonice pentru cei cinci, însă se putea face acest lucru numai pentru 48 de ore. Nu rezultă de nicăieri că s-a venit la judecător și s-a cerut autorizarea celor 48 de ore de interceptare a convorbirilor telefonice și nu se va găsi în dosarul de urmărire penală cerere, sau încheiere din care să rezulte de ce s-a recurs la acest mijloc de probă și nici autorizație de interceptare a convorbirilor telefonice pentru niciunul dintre inculpați. Astfel încât, mijlocul de probă nu este legal.

Se fac aceste interceptări ale convorbirilor telefonice fără autorizație, după care, la data de 1 iunie 2009 se începe urmărire penală, deși nu existau probe în acest sens, decât strict pentru cei cinci, dar se începe urmărirea penală pentru toți inculpații, iar la data de 4 iunie se prezintă în fața judecătorului pentru a se cere în condițiile Legii nr.298/2008 - autorizarea furnizării de informații de la toate serviciile publice de comunicații. De data aceasta, judecătorul era ținut de faptul că începuse urmărirea penală pentru a da o asemenea autorizație, procurorul venind cu asemenea cerere pentru faptul că, potrivit Legii nr.298/2008 nu pot fi furnizate de către aceste servicii publice decât numai de informații de localizare, de trafic, sau de indentificare a abonatului sau a utilizatorului, dar totuși, la art.1 din legea menționată se prevende că. "nu se aplică în ceea ce privește conținutul comunicării sau informațiilor consultate în timpul utilizării unei rețele de comunicare electronice. Sunt interzise interceptarea sau reținerea conținutului comunicării sau a informațiilor în timpul utilizării unei rețele de comunicații electronice". Strict în urma obținerii unei asemenea autorizații, serviciile de telefonie și nu toate, numai un singur serviciu putea să le furnizeze și avea obligația să furnizeze aceste informații. Datele sunt furnizate începând cu luna decembrie pentru că trebuia să se indice și perioada, și se cerere de către procuror 14 decembrie 2008-4 iunie 2009, însă oricum este lovită de nulitate absolută această autorizație, întrucât judecătorul nu motivează temeiurile pentru care trebuie să se solicite aceste date. Legea nr.268/2008 este publicată în Monitorul Oficial pe data de 21 noiembrie 2008, dar în lege este inserat că ea nu intră în vigoare la momentul publicării ci la 60 de zile după publicarea în Monitorul Oficial, astfel încât, nu se putea cerere începând cu data de 14 decembrie 2008, legea intrând în vigoare pe data de 21 ianuarie și totodată nu motivează această necesitate de autorizare a furnizării acestor informații.

În condițiile în care, singurul mijloc de probă pe care impune procurorul în lipsa interceptărilor telefonice în condițiile art.191¹Cod procedură penală și a art.26 din Legea nr.78/2000, nu poate sta ca temei la luarea măsurii arestării preventive pentru că a fost dispusă cu nesocotirea Legii nr.298/2008.

De asemenea, a arătat ilegalitatea actelor de urmărire penală, iar din moment ce procurorul se sesizează din oficiu avea obligația în momentul în care începe urmărirea penală să cheme pe inculpați și să le aducă la cunoștință faptele pentru care sunt cercetați. Procurorul nu a considerat util și nu a făcut decât o atmosferă asupra cauzei pentru că erau polițiști și a dispus aceste lucruri în momentul în care s-a făcut percheziția la data de 25 iunie 2009, cu mandate de aducere deși art.183 Cod procedură penală, prevede condițiile în care se emite mandat de aducere, respectiv numai dacă a fost citată persoana respectivă, iar dacă nu a citat-o numai motivat, și nu există niciun mandat de aducere motivat, considerându-se că este în interesul soluționării cauzei aducerea la procuror a acestora cu dubă, cu mascați, etc. la procuror nu li s-au garantat drepturile legale referitoare la cele două momente cu privire la calitățile persoanei cercetate. Un prim moment este acela care constă în aducerea la cunoștință a învinuirii, iar după acest lucru, dacă se constată că mai sunt probe și trebuie pusă în mișcare acțiunea penală trebuia să-l cheme din nou pe inculpat și să-i aducă la cunoștință că are o nouă calitate, respectiv de inculpat care îi conferă mult mai multe drepturi și obligații decât aceea de învinuit, ori procurorul în cinci minute i-a atribuit atât calitatea de învinuit cât și pe aceea de inculpat și a spus că va formula propunere de arestare preventivă, deși dispozițiile art.149¹Cod procedură penală, obliga procurorul după reținere să-l aducă din nou la Parchet, să-l audieze din nou în prezența apărătorului și abia apoi să formuleze propunerea de arestare preventivă. acestor dispoziții legale nu pot duce decât la constatarea nulității actelor de urmărire penală.

Cu privire la ceea ce a dispus judecătorul precizează că deși a arătat la instanța de fond toate aceste ilegalități, acesta nici nu le-a înlăturat prin hotărâre, nici nu aduce vreo critică acestora, în schimb dispune arestarea celor 14 inculpați. Solicită a se observa că în motivare, care trebuia să curpindă în ce constă fapta și pericolul social pentru ordinea publică s-au reținut aceleași fapte la fel ca procurorul. Se reține că inculpatul a furnizat informații ce nu erau destinate publicității, deși în toată propunerea de arestare preventivă se vorbește de trei acte de intervenție pe lângă inculpatul - în schimbul unui rezervor de motorină, despre care nu rezultă de nicărieri că i-ar fi fost dat. Nimic care să ateste existența celor patru infracțiuni, trafic de influență, dare de mită, complicitate la abuz în serviciu și fals în înscrisuri oficiale, ori falsul de absoarbe în infracțiunea de abuz în seviciu, fiind latura obiectivă a acesteia, astfel încât infracțiunea nu există. Nu spune ce indicii și ce probe susțin existența acestor fapte potrivit dispozițiilor art.143 Cod procedură penală. Nefăcând dovada existenței uneia dintre cele patru fapte reținute în sarcina inculpatului, nici în propunerea de luare a măsurii arestării preventive și nici în motivarea hotărârii instanței de fond, urmează că pentru argumentele aduse să se constate că fapta nu există, iar din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publică, să se constate că nu există date și judecătorul nu face trimitere la probe sau indicii care să ateste că inculpatul, lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta nu trebuie raportat la fapte așa cum susține judecătorul, fiind persoană fizică prezintă un pericol deosebit deoarece a intervenit pe lângă polițiști, la trei acte materiale pentru, acesta prezintă un pericol mai mare decât care desfășura o activitate infracțională din 2008 până în anul 2009.

Cu privire la inculpatul, s-a reținut în sarcina acestuia că în perioada 21 februarie - 7 mai 2009, în mod repetat pe baza aceleiași rezoluții infracționale, la solicitarea recurentului inculpat - a omis să-și îndeplinească în mod legal atribuțiile de serviciu, cu consecința nesancționării învinuiților, și a persoanelor indicate la datele de 6 martie 2009 și 21 martie 2009, ca urmare a exercitării traficului de către inculpatul. Ori, nu se precizează în ce constau activitățile din data de 6 martie și 21 martie 2009, nicăieri. Din convorbirile telefonice rezultă că, este sunat de o anumită persoană să încerce undeva să înregistreze o cerere cu o oră înainte, pentru că expirau cele 24, iar acesta a spus că nu poate să facă acest lucru, a sunat mai departe pe, care i-a spus că nu se poate pentru că era deja ora 17. Pe data de 21 martie 2009, este vorba despre o activitate pe care ar fi exercitat-o față de Meliu și nicidecum față de, astfel încât, nu se poate reține că a săvârșit faptele din 6 martie și 21 martie 2009.

Judecătorul era obligat să examineze fiecare infracțiune în parte, astfel cum cer dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală, precum și pericolul concret pentru ordinea publică, pentru că fiecare persoană are anumite elemente. Pericolul trebuie să fie demonstrat, evidențiat, nu se raportează la fapte, ci se raportează la persoană. Ori, cu privire la persoana inculpatului, judecătorul nu a spus de ce, dacă acesta va fi lăsat în libertate va prezenta un pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că, din perspectiva faptului că sunt polițiști, aceștia de la momentul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală au fost puși la dispoziția Ministerului d e Interne. În condițiile în care judecătorul nu a reținut cele două temeiuri prevăzute de art.148 lit.b) și c) Cod procedură penală, nu se poate discuta despre o zădărnicere sau influență pe care ar exercita-o acesta în desfășurarea procesului penal. Ori, pentru buna desfășurare a procesului penal nu înseamnă a se aplica măsura restrictivă excesivă a arestării preventive, legiuitorul dând posibilitatea aplicării unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara.

Cu privire la recurentul inculpat, dincolo de faptul că nu este autorizată interceptarea convorbirilor se vorbește de că acesta, ar fi produs un accident pe data de 1 martie 2009. Solicită a se observa că din toate convorbirile telefonice rezultă că acesta are un singur telefon, astfel încât pentru activitatea infracțională de la 1 martie 2009, reținută espres, apare altă persoană. telefonice poartă formal rezoluția procurorului, ele nu au fost verificate și de aceea s-a ajuns ca anumite activități să nu aparțină inculpaților dar totuși ele au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Din perspectiva unor probe și indicii că ar prezenta un pericol concret pentru ordina publică, nefiind motivat de către judecător, și pentru inculpatul și pentru inculpații și, solicită a se constata că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Din perspectiva interceptării convorbirilor telefonice, solicită a se avea în vedere că se vorbește despre un telefon care nu-i aparține lui, utilizator fiind o altă persoană.

Solicită a se avea în vedere și să se respecte un principiu al tuturor persoanelor în procesul penal, întrucât nu rezultă pe ce criteriu au fost departajați cei 39 de inculpați. Au fost persoane pentru care s-a început urmărirea penală cu aceeași încadrare juridică ca și aceștia, nici un element diferit nu aduce procurorul și totuși pentru anumite persoane nu s-a luat măsura arestării preventive. În concluzie, solicită a se reflecta asupra probelor și a motivării hotărârii instanței de fond atât din perspectiva existenței faptelor și a pricolului concret pentru ordinea publică și să se constate că, se impune admiterea recursurilor, casarea încheierii și în principal să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, din perspectiva celor două condiții prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, în sensul inexistenței unor date care să ateste un pericol concret pentru ordinea publică și dacă este necesar în măsura constatării existenței faptelor, în lipsa probelor, că în măsura în care pentru buna desfășurare a procesului penal s-ar impune totuși luarea unei măsuri, să se facă aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.

Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat -, arată că achiesează la punctul de vedere exprimat de apărătorii precedenți. Solicită a se constata dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143, art.146 și art.148 lit.f) Cod procedură penală. Așa cum rezultă din materialul probator administrat până la acest moment și redat în propunerea de luare a măsurii arestării preventive, apreciază că la momentul la care s-a încercat luarea acestei măsuri trebuiau să fie prezentate probe certe cu privire la infracțiunile ce li se rețin în sarcina inculpaților. Consideră că probele trebuie să fie certe, concludente și raportat la activitatea infracțională reținută. Propunerea de luare a măsurii arestării preventive s-a formulat global, pentru toți inculpații, fără a se evidenția fapta fiecăruia dintre aceștia. Singurele probe sunt interceptările convorbirilor telefonice și nu sunt luate în condiții de legalitate și în aceste condiții, deși s-au invocat nelegalități, judecătorul trebuia să le analizeze. Acestea nu sunt coroborate cu alte mijloace de probă care să ducă la concluzia existenței dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, respectiv că sunt indicii certe. S-a început urmărirea penală fără a li se lua o declarație olografă.

În condițiile în care au fost realizate niște interceptări de convorbiri telefonice care nu au fost efectuate în condiții de legalitate, certificate și nu sunt reale, se vorbește despre pericolul pentru ordinea publică, deși nu există probe certe. Pericolul concret pentru ordinea publică raportat la activitatea infracțională a fiecăruia și la celelalte elemente concret prevăzute de art.136 și art.138 alin.(8) Cod procedură penală, nu rezultă din motivarea judecătorului care face referire la faptul că sunt polițiști. Soluția instanței de fond nu reflectă situația dosarului pe de o parte, nu are în vedere drepturile procesuale și procedurale și nu se referă la modalitatea în care se poate lua o asemenea măsură restrictivă. Menționează că și la instanța de fond s-au pus în discuție dispozițiile art.146 pct.11¹Cod procedură penală, referitor la împrejurare în care, judecătorul va considera că sunt anumite indicii care converg la ideea că inculpații trebuie să fie cercetați pentru săvârșirea anumitor infracțiuni, dar în condiții restrictive și s-a cerut luarea unei măsuri respectiv cea de obligare de a nu părăsi localitatea sau țara, judecătorul nu motivează de ce se resping aceste cereri, fiind o singură frază la final. Consideră că au fost nerespectate drepturile procedurale, dreptul la apărare și excepția de nevinovăție. Instanța de fond trebuia să analizeze pericolul pentru ordinea publică a inculpaților. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Precizează că inculpatul -, suferă de anumite afecțiuni medicale, iar pe de altă parte sâmbătă urmează să se căsătorească.

Având cuvântul, avocat pentru recurenta inculpată, învederează instanței că singurele probe care există în cauză le constituie convorbirile telefonice. În propunerea de luare a măsurii arestării preventive nu se face vorbire de spre "așa zisele" indicii, ele fiind explicate doar ca simple indicii și nu indicii temeinice, care sunt baza pentru tot ceea ce urmează. Profesorul u arăta că dacă există indicii temeinice acela ar putea fi reținut și nu arestat preventiv. Dacă sunt probe atunci se poate discuta despre tot ceea ce înseamnă arestare preventivă. Se ajunge la concluzie că oricând o persoană poate fi arestată în baza unei convorbiri telefonice. Infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatei este una dintre cele mai grave infracțiuni. Infracțiunea de trafic de influență este aproape ca și infracțiunea de luare de mită din punct de vedere al gravității. Acuzațiile nu sunt individualizate ci sunt prezentate în mod generic. nu se pot modifica sau schimba, nu li se poate face nimic. Singurul care are dreptul să le facă ceva este șeful inculpatei și asta în fața unei comisii. Din convorbirile telefonice rezultă niște discuții lapidare, iar justiția le ia ca fiind probe pentru arestarea preventivă și în dovedirea infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită. Arestarea preventivă se face pe baza probelor și nu pe simple indicii. Ordonanța de Urgență nr.43 din 4 aprilie 2002, referitoare la Parchetul Național Anticorupție se prevede că în baza indiciilor temeinice acesta poate să rețină și nu să aresteze. Invocă Legea nr.535/25.11.2004 referitore la prevenirea și combaterea terorismului. În propunerea de arestare preventivă arată că se menționează faptul că din convorbirile telefonice rezultă împrejurarea că procedeul utilizat constă în faptul că inculpatul o contacta telefonice pe inculpata, solicitându-i să facă testări, ori aceasta este dispecer. Menționează că personal a participat la audieri începând cu ora 9 dimineața și a ieșit la ora 8 dimineața. Solicită a se judeca în baza probelor și nu a indiciilor temeinice.

Având cuvântul, avocat pentru recurenta inculpată, învederează faptul că nu numai dispozițiile art.143 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite, în sensul că nu există niciun fel d eindicii temeinice cu atât mai puțin probe în baza cărora se poate lua această măsură și de asemeena, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, în sensul că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de acest text de lege și se referă la existența unor probe care să demonstreze faptul că cercetarea și judecarea în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Precizează că a depus la dosar o caracterizare a inculpatei făcută de Inspectoratul General al Poliției - Serviciul Poliției Rutiere în care se arată faptul că aceasta a avut o conduită ireproșabilă, nu are antecedente penale, a fost conștiincioasă, astfel încât, nu există niciun fel de temere că aceasta ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal. Consideră că acest lucru l-a avut în vedere și instanța de fond atunci când a înlăturat dispozițiile art.148 lit.b) și c) Cod procedură penală, însă în mod greșit a reținut dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală.

Solicită a se avea în vedere că în procesul penal regula o reprezintă judecarea în stare de libertate a inculpatei și numai în situații excepționale în stare de arest. Consideră de asemenea că s-a încălcat și principiul egalității de tratament, în sensul că s-a formulat propunere de arestare preventivă pentru 14 inculpați, deși urmărirea penală s-a început pentru 39 de persoane, fără să se facă niciun fel de apreciere a motivelor care au stat la baza unei asemenea propuneri față de cei 14 inculpați și față de celelalte persoane.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, în principal respingerea propunerii de arestare preventive și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu obligațiile prevăzute de lege. Inculpata a avut o atitudine cooperantă, a dat declarație în fața organelor de urmărire, astfel încât nu există vreun pericol că va încerca să împieteze buna desfășurare a urmăririi penale. Depune la dosar concluzii scrise, practică judiciară și literatură de specialitate.

Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat A, învederează instanței că acesta nu este polițist lucrează la o benzinărie unde comercializează carburanți. telefonice nu au la bază decât presupuneri și nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. Există o convorbire telefonică în care se face vorbire despre faptul că - a primit de la inculpatul Aoc antitate de 500 litri carburant în scopul încălcării atribuțiilor de serviciu, dar nu rezultă de nicăieri că inculpatul ar fi spus "vino să-ți dau, sau ți-am dat 500 de litri de carburant". I se reține în sarcină acestuia producerea unui accident, ori autoturismul implicat îi aparținea unui anume, inculpatul A aflându-se acasă, la acel moment, aspect dovedit. S-a dovedit de asemenea, că inculpatul nu se afla la volan, că persoana nu se afla în stare de ebrietate și că accidentul a fost produs de o persoană de sex feminin care a și fost sancționată. Consideră că măsura arestării preventive nu-și are rostul. În urma efectuării percheziției imobiliare s-a găsit doar suma de 1900 lei, nu s-a găsit niciun document compromițător că ar fi intervenit pe lângă organele poliției rutiere. Ori, dacă avea vreo influență, în prezent ar fi avut permis de conducere și n-ar fi fost sancționat. Solicită a se avea în vedere că nu este recidivist, se află la primul conflict cu legea penală. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și să se dispună aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitate.

Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat -, solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă și respectiv revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită aplicarea uneia dintre măsurile privind obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu. Apreciază nelegală motivarea hotărârii instanței de fond. Învederează instanței că se fac referiri globale, la un grup. Din multitudinea de infracțiuni rezultă că nu se regăsesc aplicate dispozițiile art.323, art.75 lit.a) Cod procedură penală, pentru a se dispune în mod global cu privire la toți inculpații. Neindicarea și netratarea de către judecător a situației fiecărui inculpat reprezintă un aspect de nelegalitate al hotărârii care trebuie sancționat ca atare.

Cu privire la modalitatea procedurală în care s-a efectuat urmărirea penală, arată că audierea inculpatului - s-a terminat la orele 21,40, la următoarea filă din dosarul acestuia se află ordonanța de reținere în care se află consemnnată ora emiterii, care este tot 21,40. Pe declarația de inculpat se află o anumită semnătură a procurorului care l-a audiat, dar este alt procuror decât cel care a instrumentat cauza - respectiv doamna procuror, care a semnat și ordonanța de reținere. Potrivit dispozițiilor art.209 Cod procedură penală, la astfel de infracțiuni urmărirea este proprie procurorului. La art.149¹Cod procedură penală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca procurorul numai după ce-l audiază pe inculpat și dacă este temeinic, formulează propunerea de arestare. Atât declarația care a fost luată de un procuror și propunerea de luare a măsurii arestării preventive a fost formulată de un alt procuror, sunt lovite de nulitate absolută, situație în care soluția ar fi respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive și revocarea în principal a măsurii arestării preventive.

Relativ la indiciile temeinice, se menționează în propunerea de luare a măsurii arestării preventive că subofițerul de poliție -, este presuspus vinovat că la solicitarea făptuitoriului Meliu a omis să aplice sancțiuni contravenționale reprezentantului C și a intervenit în scopul favorizării unei persoane de sex feminin, care, la data de 12 aprilie 2009, fusese despistată în trafic de unul dintre colegii săi. Solicită a se verifica, care este procesul-verbal în legătură cu care procurorul face aceste afirmații, care este suma, sau modalitatea acceptării, traficării, falsificării, neaplicării sancțiunii. Un element pe care-l aduce în discuție îl constituie egalitatea de tratament de care trebuie să beneficieze persoanele cu aceleași acuzații și cu diferite modificări făcute de procuror.

Consideră că trebuie analizată modalitatea în care se interpretează într-o anumită direcție de procuror, se analizează discuțiile unor tineri cu vârste între 22 și 32 de ani. Solicită admiterea recursului.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații -, -, -, A, și -, ca nefondate și menținerea încheierii pronunțată la instanța de fond, ca temeinică și legală. Apreciază că instanța de fond a verificat nu numai propunerea de arestare preventivă, căreia i s-au adus ample critici dar și cele 14 dosare de urmărire penală. Consideră că nu a fost o decizie pripită, ci s-a avut în vedere împrejurarea că practic fiecare dintre inculpați era chemat să aplice și să respecte legea. Toate actele materiale reținute detaliat în curprinsul propunerii de arestare preventivă, și în declarațiile date și menținute de fiecare dintre inculpați, au fost blamate de fiecare dintre apărători. Verificând transcrierea convorbirilor telefonice deși nu se rezumă numai la acest mijloc de probă se constată că nu au fost contestate cu privire la conținut ci numai la interpretare. Au fost nu doar interceptate autorizat convorbirile telefonice, au fost și efectuate fotografii judiciare și depuse la dosarul cauzei care reprezintă întâlniri ale inculpaților cu persoanele participante la traficul rutier, întâlniri stabilite tot la telefon.

Și în cazul în care ar fi atras răspunderea disciplinară aceasta nu exclude și răspunderea penală. Instanța de fond avut în vedere atât circumstanțele personale ale inculpaților, care se află la primul conflict cu legea penală. Lăsarea în libertate cel puțin la acest moment procesual, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și solicită menținerea acesteia.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat -, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și nu are nimic de declarat.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și nu are nimic de declarat.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și susține că este nevinovat.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat -, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și susține că este nevinovat.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, artă că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și solicită respinmgerea propunerii de arestare preventivă.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales. Susține că este nevinovată și solicită să fie cercetată în stare de libertate pentru a avea totodată și posibilitatea să-.și pregătească o apărare mai bună. Menționează că prezintă și o problemă de sănătate, urmează un tratament dentar.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat -, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat A, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.

Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat - arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și solicită să fie cercetat în stare de libertate.

- CURTEA -

Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:

Prin încheierea nr.83 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, au fost respinse cererile inculpaților:

--- născut la 13 decembrie 1975, fiul lui G și, CNP - -;

--- născut la 27 noiembrie 1985, fiul lui și, CNP - -;

- - născut la 21 august 1986, fiul lui și, CNP - -;

--- născut la 1 iulie 1978, fiul lui și, CNP - -;

- - născut la 5 iunie 1986, fiul lui și, CNP - -;

--- născut la 19 iulie 1984, fiul lui G și, CNP - -;

- - născut la 7 mai 1981, fiul lui G și, CNP - -;

--- născut la 30 aprilie 1974, fiul lui și, CNP - -;

- - născut la 14 februarie 1981, fiul lui și, CNP - -;

- - născut la 29 iulie 1984, fiul lui și, CNP - -;

- - născut la 26 martie 1976, fiul lui G și, CNP - -;

- - născut la 29 aprilie 1982, fiul lui și, CNP - -;

-A-- născut la 2 noiembrie 1984, fiul lui și, CNP - -;

- - născut la 25 aprilie 1967, fiul lui și, CNP - -;

de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.

Totodată, în temeiul prevederilor art.149¹Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și a art.148 alin.(1) lit.f) Cod procedură penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și s-a dispus arestarea preventivă a celor 14 inculpați menționați anterior, pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 26 iunie 2009 până la data de 24.07.2009 inclusiv și, emiterea mandatelor de arestare preventivă.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:

Prin propunerea nr. 368/P/2009 din data de 25.06.2009 înregistrată la această instanță sub nr. de dosar - din data de 26.06.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța solicită luarea măsurii arestării preventive a inculpaților:

10.

11.

12.

13. A

14.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:

Inculpații:

1. -fiul lui G și,născut la data de 13.dec.1975, în Târgoviște, județul D, cu domiciliul în C, B-dul 1 - 1918, nr.35, -0,.C,.10,.117, CNP -;

2. -fiul lui și, născut la data de 27 nov.1985, în C, domiciliat în C,-, CNP -;

3. -fiul lui și, născut la data de 21 august 1986, în C, domiciliat în C,-, -V 43,.A,.I,.4, CNP -;

4. -fiul lui și, născut la data de 01 iulie 1978 în C, domiciliat în C,-, - 109,.B,.1,.26, CNP -;

5. fiul lui și, născut la data de 05 iunie 1986 în C, domiciliat în C,-, -.2, CNP -;

6., fiul lui G și, născut la data de 19 iulie 1984 în C, domiciliat în C,-,CNP -;

7. fiul lui G și, născut la 07 mai 1981, în M, domiciliat în M,-, -V1,.23, județul C, CNP -;

8. fiul lui Și, născut la data de 30 apr.1974, în C, domiciliat în C,-, CNP -;

9. fiul lui și, născut la data de 14 febr.1981, în M, domiciliat în C,-, -.C,.4,.60, CNP -;

10. fiica lui și, născută la data de 29 iulie 1984 în C, domiciliată în C,-, - 130,.A,.2, CNP -;

11. fiul lui G și, născut la data de 16 martie 1976, în com. Nufărul, județul.T, domiciliat în C, B-dul -, nr.60 B-.63, CNP -;

sunt cercetați în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de

- luare de mită, prevăzută de dispozițiile art.254 alin.(2) Cod penal,cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, în referire la art.7 alin.(1) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal;

- trafic de influență, prevăzută de dispozițiile art. 257 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, în ref. la art. 6¹din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal;

- abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de dispozițiile art.13²din Legea nr.78/2000 în referire la art.248 pen.;

- folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane nautorizate la aceste informații prevăzute de dispozițiile tart.12 lit.b) din Legea nr.78/2000, în condițiile art. 41 alin.(2) Cod penal;

- fals intelectual prevăzu8t de art. 289 Cod penal, în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal, în referire la art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000 în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal;

- toate cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

De asemenea inculpații

12. fiul lui și, născut la data de 29 apr.1982, în, județul.B, domiciliat în oraș, sat, nr.263, județul B, CNP -;

13. A fiul lui și, născut la data de 02 nov.1984, în C, domiciliat în Constanț,-, -C4,.B,.2,.29, CNP -;

14. fiul lui și, născut la data de 25 apr.1967 în com. județul C, domiciliat în, str.-, nr.144, CNP -;

Sunt cercetațiîn cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de influență, prevăzută de dispozițiile art.257 Cod penal în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal, în referire la art. 6¹alin.(1) din Legea nr.78/2000, în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal;

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de dispozițiile art.26 Cod penal, raportat la art.13²din Legea nr.78/2000, în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal;

- complicitate la infracțiunea de folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzută de dispozițiile art.26 Cod penal, raportat la art.12 lit.b) din Legea nr.78/2000, în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal;

- complicitate la fals intelectual prevăzută de dispispozițiile art. 26 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal, în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal, în referire la art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000, în condițiile art.41 alin.(2) Cod penal;

- toate cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

Prin ordonanța nr.368/P/2009 din 25.06.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților:, A, pentru comiterea infracțiunilor sus-menționate.

S-a reținut ca situație de fapt în ansamblu că în perioada 15 noiembrie - 07 decembrie 2008 inculpații- agenți de poliție, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, au furnizat din proprie inițiativă, inculpatului - trimis în judecată în stare de arest preventiv în dosarul nr. 1523/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave,prin rechizitoriul din data de 16.06.2009, informații ce nu erau destinate publicului, referitoare la faptul că inculpatul se află în atenția organelor de poliție, fiindu-i dat în consemn autoturismul utilizat la comiterea infracțiunii de tâlhărie, ceea ce a determinat îngreunarea urmăririi penale în scopul sustragerii inculpatului de la răspundere penală;

La data de 19 nov.2009, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, deși avea suspendat dreptul de a conduce, fiind favorizat de inculpații- agenți de poliție și, care, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, i-au deconspirat acestuia dispunerea echipajelor de poliție de pe raza municipiului C, precum și a misiunilor acestora.

Acțiunile celor doi inculpați-agenți de poliție, au fost îndreptate în mod vădit în vederea favorizării inculpatului, cu consecința creării unei stări concrete de pericol pe drumurile publice și, mai mult decât atât, a oferirii posibilității inculpatului să se deplaseze nestingherit pe drumurile publice din municipiul C și din județul C, deși față de acesta existau date și indicii certe privind participarea la săvârșirea infracțiunilor cercetate în dos.nr.1523/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

În perioada 07 decembrie -09 decembrie 2008, inculpatul, la propunerea inculpatului, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, a procedat, în mod nelegal, la anularea unui proces-verbal de sancționare contravențională a unui apropiat al inculpatului, astfel încât inculpatul-agent de poliție a făcut posibilă materializarea traficului de influență exercitat de inculpatul în scopul eludării dispozițiilor legale în materie contravențională de către persoane din anturajul inculpatului.

La data de 02 dece mbrie 2008, inculpatul i-a solicitat agentului de poliție să-și trafice influența pe lângă angajații Serviciului de Poliție Rutieră, în scopul eliberării unei autorizații de reparație, din conținutul căreia să rezulte că o persoană apropiată inculpatului, respectiv finul familiei, ar fi deteriorat autoturismul ca urmare a unui eveniment produs în parcarea din fața -ului, deși, în realitate, deteriorarea autoturismului s-a produs ca urmare a unui accident, consumat pe drumurile publice și nedeclarat la Compartimentul. Inculpatul -agent de poliție, a dat curs solicitării inculpatului, care, cu bună-știință, și-a traficat influența și a contribuit, în mod direct, la întocmirea în fals a documentelor referitoare la modul și locul de producere a coliziunii cu consecința deteriorării autoturismului proprietatea rudei inculpatului, în scopul obținerii de daune de la societatea de asigurări.

În perioada 12-19 dec.2008, inculpatul, în mod repetat a comunicat cu inculpatul, făcându-i promisiuni cu privire la posibilitatea de a falsifica o dovadă de reparație a unui autoturism implicat într-un accident de circulație, precum și furnizându-i informații cu privire la situația unui autoturism marca Volkswagen despre implementarea acestui autoturism în baza de date a mașinilor sustrase, informații care nu sunt accesibile publicului prin natura lor și care au fost folosite de o persoană care nu avea acces la aceste date, respectiv de inculpatul.

La data de 07 decembrie 2008, inculpatul l-a determinat pe agentul de poliție să-și trafice influența pe lângă inculpatul, agent de poliție, pentru ca acesta din urmă să nu-l sancționeze pe vărul lui, ca urmare a încălcării regulilor de circulație pe drumurile publice. Inculpatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu în scopul favorizării contravenientului și ca urmare a traficului exercitat de, ceea ce a avut drept consecință producerea unei datorii a inculpatului, cuantificată la suma de 150 lei pe care acesta din urmă i-a promis-o inculpatului-agent de poliție, existând date și indicii certe de comitere a infracțiunii de trafic de influență în scopul obținerii de foloase materiale necuvenite.

La data de 28 nov.2008, inculpatul, telefonic, i-a solicitat agentului de poliție, să -și încalce atribuțiile de serviciu și să nu-l oprească în trafic pe conducătorul autoturismului B 47, care consumase băuturi alcoolice, împreună cu, la stația din zona. Ca urmare a convorbirilor telefonice purtate între și a rezultat că, autoturismul B 47 era condus de o altă persoană decât cea indicată de. În contextual relațiilor existente între cei doi inculpați, i-a promis subofițerului de poliție că va obține o sumă de bani pe care conducătorul auto al autoturismului B 47 o avea asupra sa, ceea ce dovedește în mod indubitabil faptul că subofițerul de poliție își încălca atribuțiile de serviciu în scopul favorizării inculpatului și a altor persoane cu consecința obținerii de foloase materiale necuvenite. De altfel, potrivit convorbirilor telefonice interceptate autorizat, a rezultat faptul că subofițerul de poliție a procedat la oprirea în trafic a autoturismului B 47, dar a constatat că această mașină era condusă de o altă persoană decât cea indicată de inculpatul.

La data de 09 februarie 2009, în perioada 22-24 martie 2009 și la data de 07 mai 2009, agentul de poliție, ca urmare a traficului de influență efectuat de inculpatul, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, omițând să-l sancționeze contravențional pe numitul, și-a încălcat atribuțiile de serviciu la solicitarea inculpatului, în scopul favorizării numitului și cu consecința obținerii de foloase materiale necuvenite, și-a încălcat atribuțiile de serviciu la cererea inculpatului pentru a nu-l sancționa contravențional pe numitul, un apropiat al inculpatului. Ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice, s-a stabilit că, inculpatul a acționat, urmare a traficării influenței de către la cererea inculpatului, acesta din urmă, transmițându-i lui mesajul ""(ceea ce indică numele inculpatului, care a avut calitatea de agent constatator a contravenției comise de ) și mesajul "B 44 "(ceea ce semnifică numărul de înmatriculare al autoturismului asupra căruia urma să acționeze ilicit inculpatul ). Ulterior transmiterii acestui mesaj, a avut o convorbire telefonică cu, comunicându-i că va lua legătura cu la ora 15,00, ceea ce face dovada modului în care s-a materializat traficul de influență exercitat asupra inculpatului.

În perioada 14.02.2009-07.05.2009, în mod repetat, în baza rezoluției infracționale unice, inculpatul - agent IV Siguranța Circulației în cadrul C,care,are nivel de acces la informații clasificate "Secret de serviciu", a permis accesul la informații care nu sunt destinate publicului din categoria celor aflate pe nivelul de secretizare "Secret de serviciu" unor persoane neavizate participante la traficul rutier. Acestea din urmă i-au solicitat inculpatului informații telefonic. Inculpatul în mod repetat și-a încălcat atribuțiile de serviciu, fie ca urmare a traficului de influență al inculpatulUI sau ca urmare a cererilor formulate telefonic de persoane din anturajul său, în scopul neaplicării sancțiunilor contravenționale, cu consecința obținerii de sume de bani necuvenite.

În perioada 16.02.-05.05.2009, inculpatul, agent III de polițe în cadrul poliției Rutiere, în mod repetat, la solicitarea inculpatului și-a încălcat atribuțiunile de serviciu prin nesancționarea contravențională a persoanelor indicate de și-a trafic influența pe lângă agentul de poliție inculpate, precum și pe lângă alți colegi, subofițeri de poliție, în scopul eludării dispozițiilor legale privind deplasarea pe drumurile publice.

Astfel, conform convorbirilor telefonice interceptate autorizat,purtate între inculpații subofițeri de poliție și,la data de 24 aprilie 2009, primul dintre inculpați și-a traficat influența pe lângă cel de-al doilea, cu scopul nesancționării contravenționale a unei personae depistate în traffic în timp ce conducea un autoturism înregistrtat cu " 7 kilograme jumate", limbaj codificat pentru a indica viteza nelegală de deplasare a autoturismului și care a fost la acel moment de 75 Km/oră. de influență a fost exercitat, cu scopul ca, contravenientul să nu fie sancționat întrucât ar fi fost nașul inculpatului.Faptul că, nașul inculpatului nu a fost sancționat contravențional, a fost recompensat de inculpate față de colegii săi- subofițeri de poliție prin promisiunea de a le oferi "o sticlă de vin".

Agentul de poliție -agent IV -Siguranța Circulației în cadrul C, a contribuit în mod direct, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, la neaplicarea unei sancțiuni contravenționale inculpatului A la solicitarea inculpatului; la solicitarea făptuitorului MELIU a omis să aplice sancțiuni contravenționale reprezentantului SC SRL C și a intervenit în scopul favorizării unei persoane de sex feminine, care, la data de 12 aprilie 2009, fusese depistată în trafic de unul, dintre colegii săi.

În perioada 23 februarie -07 mai 2009, în mod repetat, în baza rezoluției infracționale unice, la solicitarea inculpatului, agentul de poliție - agent III SPR C, a omis să-și îndeplinească în mod legal, atribuțiile de serviciu, cu consecința nesancționării învinuiților, și a persoanelor indicate la datele de 06 martie 2009 și 21 martie 2009, ca urmare a traficului de influență făcut de inculpatul și făptuitorul MELIU.

În perioada 25 martie - 04 mai 2009, agentul principal de poliție și-a încălcat, în mod repetat, atribuțiile de serviciu ca urmare a influenței traficate de inculpatul și a primit cantitatea de 500 litri combustibil de la inculpatul A, în scopul încălcării atribuțiilor de serviciu, astfel cum rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice pe care inculpatul le-a avut cu inculpatul, cu inculpatul și cu învinuitul.

În perioada 09 februarie 2009-iunie 2009, în mod repetat, în baza rezoluției infracționale unice, inculpatul și-a traficat influența pe lângă subofițerii de poliție, G, G, HG, la solicitarea inculpaților, A, în scopul eludării prevederilor legale în materie contravențională și penală referitoare la încălcarea regulilor de circulație pe drumurile publice cu consecința neachitării sancțiunilor contravenționale referitoare la încălcarea vitezei de deplasare pe drumurile publice, a parcării autovehiculelor în locuri nepermise, a obținerii dovezilor de reparație în vederea prezentării acestora la societățile de asigurări, aplicarea unor sancțiuni care să nu implice reținerea permisului de conducere sau aplicarea punctelor de penalizare, precum și eludarea dispozițiilor legale în materie penală cu consecința omisiunii de a fi trași la răspundere penală, în situația producerii de accidente de circulație cu victime omenești sau conducerea pe drumurile publice în stare de ebrietate ori fără permis de conducere.

Totodată, în mod repetat, în aceeași perioadă, agentul de poliție, având atribuții de control, a acceptat promisiunea primirii de foloase în scopul neîndeplinirii actelor privitoare la exercitarea îndatoririlor sale de serviciu sau a unor acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale celorlalți subofițeri de poliție. Ca urmare a traficului de influență exercitat și a caracterului coruptibil al activității desfășurate, inculpatul în mod direct sau prin intermediul celorlalți subofițeri de poliție, a omis cu știință să înregistreze date sau împrejurări esențiale pentru antamarea răspunderii penale sau contravenționale a inculpaților, A, precum și a altor persoane implicate în activități care au determinat nerespectarea legislației rutiere.

În perioada 25 februarie -03 mai 2009, în mod repetat,în baza rezoluțiri infracționale unice, inculpatul a intervenit în mod direct, pe lângă inculpate -agent de poliție, în scopul favorizării inculpatului, precum și a altor persoane, prin înlocuirea alcooltestelor.

Din convorbirile telefonice interceptate, a rezultat faptul că, procedeul utilizat de inculpații și consta în următoarele:

- o contacta telefonic pe inculpata, solicitându-i "să facă testări", rezultând indicii conform cărora, încălcându-și în mod conștient atribuțiile de serviciu a utilizat în locul contravenienților aparatul în scopul obținerii unui rezultat zero al testării alcoolemiei și care, în mod automat, le exonera de răspundere penală sau contravențională pe persoanele depistate sub influența băuturilor alcoolice, în trafic de.

În ziua de 14 februarie 2009, inculpatul l-a contactat pe inculpatul-agent de poliție solicitându-i să-și trafice influența pe lângă inculpatul-agent de poliție pentru a nu-l sancționa contravențional la regimul circulației rutiere, și drept urmare, în ziua de 17.02.2009, inculpatul a primit drept mită,cantitatea de produs petrolier corespunzătoare unui rezervor de autoturism.

La data de 06.03.2009, inculpatul l-a contactat pe inculpatul, solicitându-i să-și trafice influența agentul de poliție-inculpat, astfel încât, un prieten de-al său care comisese un accident de circulație, să nu fie sancționat conform dispozițiilor legale, și, drept urmare, cei doi, s-au întâlnit în zona Casei de Cultură din municipiul C pentru ca, să-i ofere "ceva" inculpatului-agent de poliție .

La data de 23.03.2009, inculpatul îi solicită unei persoane feminine să-i ofere o cantitate de produs petrolier aferentă unui rezervor de autoturism, pentru o persoană apropiată care a fost depistată în trafic, încălcând regulile de circulație de către inculpatul.

La data de 25.03.2009, inculpatul l-a contactat pe inculpatul-agent de poliție și i-a transmis, în mod codificat numele, în completarea "B 44, cu precizarea că, persoana de la volanul autoturismului este un cunoscut al său pe nume ce fusese oprit în trafic, în zona III.

Din verificările efectuate ulterior de ofițerii de poliție judiciară, a rezultat că, numitul este persoana, din localitatea.

În aceeași zi,urmare înțelegerii prealabile dintre inculpați, agenții de poliție-inculpați și s-au întâlnit la intrarea în schimb pentru a stabili modalitatea în care va fi contactat inculpatul.

La data de 30.03.2009, inculpatul i-a solicitat inculpatului să-i ofere o cantitate de produs petrolier prin intermediul unei vânzătoare, în schimbul încălcării atribuțiunilor de serviciu arătate mai sus.

La data de 01.04.2009, inculpatul i-a solicitat inculpatului să-și trafice influența pe lântă inculpatul-agent de poliție, astfel încât să nu-l sancționeze pe un văr de-al său, care, a fost implicat într-un accident de circulație cu un autoturism MERCEDES "cu două uși", întrucât în momentul contactării telefonice, inculpatul nu procedase în că la întocmirea procesului verbal constatator.

La data de 09.04.2009, în schimbul încălcării atribuțiunilor de serviciu și a traficării influenței de către, inculpatul i-a oferit acestuia o cantitate de produs petrolier corespunzătoare unui rezervor de autoturism, pe care agentul de poliție a primit-o de la "o fată de la stația ", cu care, personal, a purtat convorbirea telefonică, dându-i dispoziție în acest sens.

La data de 17.02.2009, inculpatul și-a traficat influența pe lângă inculpatul-agent de poliție pentru ca acesta, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu să nu-l sancționeze contravențional pe inculpatul A. Drept urmare, pentru traficarea influenței sale, inculpatul a fost invitat într-o excursie în Bulgaria, pe cheltuiala inculpatului A.

În ziua de 28.02.2009, inculpatul a fost contactat de inculpatul A, care, i-a cerut să-l ajute, astfel încât să nu fie cercetat pentru comiterea unui accident rutier, posibil cu victime, pe care l-a comis în zona discotecii, accident de care era vinovat un alt participant la traficul rutier, însă, inculpatul A consumase băuturi alcoolice. Pentru a se sustrage de la recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul l-a îndrumat pe inculpatul A, să nu se supună testării cu aparatul, ori să se prezinte a doua zi la Serviciul, sau să pună pe altcineva la volanul autoturismului ca și cum l-ar fi condus acesta. Inculpatul A nu a putut realiza indicațiile inculpatului întrucât în zona accidentului se aflau mai multe persoane și l-a indicația agentului de poliție, a părăsit locul accidentului, deplasându-se la Biroul, unde s-a întâlnit cu acesta.

În aceeași noapte, inculpatul i-a solicitat inculpatului-agent de poliție, care s-a deplasat la locul accidentului în care a fost implicat inculpatul A și i-a cerut să acționeze în așa fel, încât inculpatului A să nu-i fie reținut permisul de conducere. În acest sens, inculpatul l-a contactat pe agentul de poliție pentru a-i întocmi documentele ce se impun în asemenea situații, după care, l-a sfătuit pe inculpatul A să se comporte cu discreție la ghișeu, astfel încât lucrătorul de la să nu-și dea seama că se află sub influența băuturilor alcoolice.

În cadrul discuției telefonice purtate la data de 04.05.2009, inculpatul A l-a asigurat pe inculpat - agent de poliție că i-a lăsat "ceva" pentru -, iar a doua zi, va reveni în C, ocazie cu care îl va căuta și pe el. În ziua de 05.05.2009, inculpatul-agent de poliție l-a contactat pe -, interesându-se dacă a luat legătura cu inculpatul A, potrivit înțelegerii stabilite.

În ziua de 28.02.2009, inculpatul și-a traficat influența pe lângă inculpatul-agent de poliție pentru a rezolva problema depistării în traffic a inculpatului și, drept urmare, cei trei s-au întâlnit a doua zi, dimineața, în vederea rezolvării evenimentului rutier.

La data de 01.03.2009, inculpatul l-a contactat pe inculpatul-agent de poliție căruia, i-a relatat că în cursul nopții, a lovit pe cineva în timp ce efectua o manevră de mers cu spatele cu autoturismul și, "mi-a murit omul". Inculpatul-agent de poliție l-a îndrumat pe inculpatul să părăsească locul accidentului, dacă nu a fost văzut de cineva, în să, i-a precizat că, la locul accidentului a sosit agentul de poliție, pe lângă care, și-a traficat influența, la fel și pe lângă inculpatul-agent de poliție, solicitându-le să-l lase în pe inculpatul, întrucât se va prezenta ulterior pentru cercetări.

În aceeași zi de 01.03.2009, inculpatul s-a întâlnit la o spălătorie de pe B-dul - din apropierea Stației de carburanți GAZ cu inculpatul pentru a primi "mulțumirea" pentru traficul de influență făcut în favoarea sa.

La data de 11.03.2009, inculpatul i-a solicitat inculpatului-agent de poliție să-și trafice influența pe lângă inculpatul-agent de poliție, astfel încât, să-l poată "rezolva pe cineva la rând", ce se afla în zona, cu autocamionul.

La data de 10.04.2009,inculpatul l-a contactat pe inculpatul -agent de poliție, solicitându-i să-și trafice influența pe lângă colegii săi-agenți de poliție, astfel încât să nu fie sancționat contravențional la regimul circulației rutiere, întrucât în urmă cu o zi a fost implicat într-o tamponare în incinta unei stații, iar celîălalt conducător auto implicat în accident a declarat că acesta a avut loc în ziua de 09.04.2009, la ora 15,30.

Întrucât inculpatul s-a prezentat la Serviciul după termenul legal de 24 de ore de la evenimentul rutier,la solicitarea sa, agentul de poliție- inculpat a apelat Dispeceratul Serviciului Poliției Rutiere C și, luând legătura cu dispecerul de serviciu-agent de poliție, i-a solicitat acesteia să comunice agenților de poliție și HG ce efectuau serviciul la, ca lucrarea cu nr.31 să fie "favorabil" privindu-l pe inculpatul, în sensul, ca înregistrarea tamponării să se efectueze în termenul legal de 24 de ore.

La data de 13.04.2009, inculpatul l-a contactat pe agentul de poliție, solicitându-i să-și trafice influența pe lângă agentul de poliție, astfel încât să nu blocheze roțile autoturismului unui prieten pe care îl parcase neregulamentar. Pentru a fi mai convingător în traficarea influenței, inculpatul l-a sunat pe inculpatul-agent de poliție, cerându-i convis "dacă poți, te!"fapt pentru care inculpatul din urmă, i-a aplicat contravenientului un avertisment, folosind în mod codificat "Am pe -". Drept urmare, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul, precizându-i că dorește să-i mulțumească a doua zi, la întâlnire.

La data de 03.05.2009, inculpatul i-a solicitat inculpatului să-și trafice influența pe lângă agentul de poliție-incupat, din zona pentru a nu fi sancționat la regimul circulației pe drumurile publice pentru depășire de viteză, ca urmare a depistării cu aparatul (viteză 163 Km/oră). Drept urmare, i-a indicat inculpatului cum să acționeze cu ăprilejul întocmirii procesului-verbal contravențional, în sensul de a "lăsa un loc liber pe acolo", iar pentru faptul că contravenientul nu avea actele autoturismului și permisul de conducere asupra sa, să fie lăsat "la dracu" și "să facă un loc liber pe acolo, așa după cum se înțelege", în sensul "din OUG nu era OUG", primul și gata. Atât", întrucât contraveninentul pentru c are setrafica influența circulase după un alt contraveninent, acesta având o viteză de 156 Km/oră. La un minut după discuția cu inculpatul, inculpatul l-a contactat pe inculpatul și i-a indicat să ia tot ce-i dă inculpatul, cu precizarea de a ști că a fost unul după altul, urmând să vorbească în cursul serii sau a doua zi, când inculpatul va sosi în oraș.

Totodată, inculpatul îi recomandă inculpatului să-I prezinte și permisul de conducere pentru a nu primi amendă, urmând ca a doua zi, inculpatul să rezolve restituirea permisului.

În ziua de 07.05.2009 inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul-agent de poliție de la care a primit actele asupra cărora aceștia au convenit.

Ca urmare a perchezițiilor domiciliare effectuate de organelle de poliție judiciară la data de 25 iunie 2009 la domiciliile inculpaților, precum și la sediul Serviciului Poliției Rutiere C au rezultat date și indicii certe privind derularea activității infracționale de către inculpații:, A,.

Astfel,au fost identificate declarațiile pe proprie răspundere formulate de inculpatul cu privire la pretinsa tamponare în urma căreia a suferit degradări la autoturismul proprietate personală, declarație din conținutul căreia rezultă faptul că, nu ar fi cunoscut persoana care a produs tamponarea, deși, cu prilejul audierii, atât el cât și inculpatul au susținut faptul că se cunosc și s-au contrazis în declarații cu privire la locul în care s-ar fi produs tamponarea, de unde rezultă în mod evident intenția inculpatului și deopotrivă a inculpatului de a induce în eroare societatea de asigurări în scopul obținerii de foloase necuvenite.

Inculpatul a uzat de calitatea sa în vederea obținerii de despăgubiri de la societatea de asigurări, în cuantum de 9.000 lei, deși, a rezultat în mod indubitabil faptul că, degradările autoturismului său nu au fost produse de persoane necunoscute, ci de către numitul, care l-a despăgubit cu suma de 700 lei (contravaloarea reală a daunelor) și față de care inculpatul și-a retras plângerea în dosarul penal al Parchetuluii de pe lângă Judecătoria Constanța.

de poliție -agent principal Siguranță Publică în cadrul Poliției Comunale a contribuit în mod direct, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, la neaplicarea unei sancțiuni contravenționale făptuitorului "" traficându-și influența pe lângă inculpatul-agent de poliție și folosind informații care nu sunt accesibile publicului, i-a indicat să se adreseze subofițerului de poliție, pentru a-i rezolva situația.

La data de 03.04.2009, încălcându-și cu știință atribuțiunile de serviciu, a transmis informații ce nu sunt destinate publicității unor persoane apropiate, astfel încât acestea să efectueze un transport cu un trailer pe ruta C-, indicându-le o variantă pentru a nu fi depistate în trafic și transmițându-le informații că lucrătorii de poliție se află într-o ședință de lucru, inclusiv cei de la posturile de poliție, motiv pentru care traseul parcurs va fi liber, iar în cazul în care va fi oprit în circulație de lucrători de poliție, urmează să fie contactat pentru a-i ajuta, iar în schimbul încălcării atribuțiunilor de serviciu, inculpatul urmează să beneficieze de o remorcă și un tractor pus la dispoziție de una dintre persoanele favorizate pentru a efectua un transport de la.

Totodată, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în mod repetat, că a primit bani și bunuri pentru a-și încălca atribuțiunile de serviciu, cu privire la constatarea contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice ori la favorizarea unor persoane în scopul practicării influenței sale pe lângă ceilalți inculpați-agenți de poliție rutieră.

De asemenea, în vederea eludării dispozițiilor legale cu contribuția nemijlocită a inculpaților-subofițeri de poliție, inculpații, A, precum și alți făptuitori, au fost sancționați ca pietoni, deși, fuseseră depistați în trafic ca și conducători auto, săvârșind diverse contravenții sau chiar infracțiuni încriminate de OUG 195/2002.

Inculpatul și-a traficat influența pe lângă inculpata, solicitându-i acesteia să folosească alcooltestul în locul participanților la trafic favorizați de inculpat, cu scopul ca aceștia să nu fie sancționați.

Inculpatul a purtat discuții telefonice cu colegii săi - agenți de poliție audiați la data de 25.06.2009, intervenind în vederea rezolvării favorabile a situațiilor în care se aflau diferite persoane, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația rutieră, de la care primea beneficii materiale.

La soluționarea propunerii de arestare preventivă tribunalul va avea în vedere următoarele aspecte:

Materialul probator administrat în cauză până la formularea propunerii de arestare respectiv:

-procese-verbale de sesizare din oficiu;

-procese-verbale de transcriere a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediul ambiental autorizate în cauză;

-planșe foto, reprezentând imaginile de la întâlnirile inculpaților cu persoane participante la traficul rutier;

-procese-verbale de percheziție domiciliară;

-procese verbal de percheziție auto;

-declarații inculpați;

-procese-verbale de investigații;

-adresa nr.- din 10.06.2009 a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă privind accesul la informații clasificate deținut de agenții de poliție din cadrul C- Serviciul de Poliție Rutieră;

-procese verbale de percheziții domiciliare, auto și corporale;

-declarațiile inculpaților, vădește pe de plin operabilitatea art. 143 în C.P.P. ref. la art. 68/1 în C.P.P. sensul că în cauză sunt indicii temeinice conform cărora inculpații pentru care s-a formulat propunere de arestare preventivă au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora.

Din datele existente în cauză până la acest moment al formulării propunerii de arestare preventivă se poate contura presupunerea rezonabilă a instanței conform căreia toți inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcină.

Astfel din convorbirile telefonice interceptate, a rezultat faptul că, procedeul utilizat de inculpații și consta în faptul că inculpatul - o contacta telefonic pe inculpata, solicitându-i "să facă testări", rezultând indicii conform cărora, încălcându-și în mod conștient atribuțiile de serviciu a utilizat în locul contravenienților aparatul în scopul obținerii unui rezultat zero al testării alcoolemiei și care, în mod automat, le exonera de răspundere penală sau contravențională pe persoanele depistate sub influența băuturilor alcoolice, în trafic de.

Ca urmare a perchezițiilor domiciliare efectuate de organele de poliție judiciară la data de 25 iunie 2009 la domiciliile inculpaților, precum și la sediul Serviciului Poliției Rutiere C au rezultat date și indicii certe privind derularea activității infracționale de către inculpații:, A,.

Elocventă în conturarea unei presupuneri rezonabile care să indice activitatea infracțională în cauză este și declarația inculpatul consemnată în data de 25.06.2009, în care acesta precizează că era solicitat la diverse acțiuni de către inculpatul și inculpatul și de alți colegi ai acestora, să participe în calitate de martor asistent.

Conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpatul și inculpații și, reflectat în cuprinsul procesului verbal de redare integrală existent la dosar, scoate în evidență legătura infracțională dintre cei trei și solicitările repetate ale inculpatului pentru sine sau pentru alții de a-i exonera de răspundere contravențională pentru faptele săvârșite în calitate de participanți la traficul rutier.

În conturarea opiniei instanței este și situația conform căreia toate intervențiile pe care inculpatul le-a făcut pe lângă ceilalți inculpați în scopul favorizării inculpaților, A și au fost verificate și s-a constatat că, în ceea ce privește contravențiile săvârșite de cei trei inculpați nu au fost sancționate cu puncte de penalizare, inculpații-subofițeri de poliție recunoscând că știau semnificația limbajului codificat "AV fără PP", care, de fapt înseamnă avertisment fără puncte de penalizare.

Din examinarea buletinului posturilor pentru lunile februarie și aprilie 2009, rezultă în mod indubitabil faptul că și-a traficat influența pe lângă, iar nu pe lângă alte persoane care să aibă prenum ele de, întrucât, la rubrica "Compartiment dispecerat" figurează agent cu programul 8,00-20,00, la toate datele la care au fost interceptate convorbirile telefonice ce fac obiectul cauzei.

Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat a rezultat faptul că,inculpatul a determinat neînregistrarea de dosare penale având ca obiect comiterea de infracțiuni de vătămare corporală ca urmare a unor accidente de circulație, sfătuindu-i pe autorii acestora, fie să fugă de la locul accidentului, fie să susțină că nu sunt autorii infracțiunilor sus-menționate.

Tribunalul nu poate reține incidența dispozițiilor art.143 lit.b) Cod procedură penală conform cărora există date că inculpații fiind lăsați în libertate, încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului fie prin influențarea persoanelor contraveniente sau necontraveniente care au fost depistate în traficul rutier, încălcând regulile de circulație și față de care nu au fost luate măsuri corespunzătoare, astfel încât depozițiile acestora să le fie favorabile și prin distrugerea, alterarea sau sustragerea înscrisurilor și a altor mijloace de probă în condițiile în care inculpații și-au desfășurat activitatea profesională în cadrulI.C-Serviciul Poliției Rutiere și au cunoștințe în ceea ce privesc procedeele folosite, fie pentru intimidarea persoanelor implicate în cauză, fie pentru distrugerea sau sustragerea mijloacelor de probă

De asemenea nu se poate reține incidența dispozițiilor art.143 lit.c) Cod procedură penală conform cărora există date că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni dată fiind întinderea în timp și caracterul continuat al activității infracționale desfășurate, persistența inculpaților în încălcarea atribuțiilor de serviciu și insistența acestora de a-i determina pe ceilalți subofițeri de poliție de a-și încălca atribuțiile de serviciu prin comiterea de acte de corupție,

Raționamentul comun pentru care nu se pot reține dispozițiile art.143 lit.b) și c) Cod procedură penală de către instanță rezidă în dispozițiile art.65 alin.(2) din Legea nr.360/2002 rep. privind statutul polițistului conform cărora polițistul față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune este pus la dispoziție, situație premisă față de care nu se mai justifică posibilitatea accesării de date sau informații de către inculpați sau a săvârșirii unor infracțiuni cu caracter specific pentru a se putea reține dispozițiile legale solicitate de parchet în propunerea de arestare preventivă.

Pentru inculpații care nu au calitatea de agenți de poliție, cu influență însă asupra acestora, nu se justifică, în opinia instanței reținerea, dispozițiile art.143 lit. b) și c) Cod procedură penală în condițiile în care din materialul probator administrat până în acest moment în cauză, nu există indicii de săvârșire a unor noi infracțiuni sau intenția de a altera probele pe care să se sprijine acuzațiile.

Dincolo de incidența art.143 Cod procedură penală în referire la art.68¹Cod procedură penală și de nejustificarea reținerii dispozițiilor art.143 lit.b) și c) Cod procedură penală în sensul celor precizate anterior tribunalul apreciază, însă, ca îndeplinite în cauză condițiile cumulative ale art.148 alin.(1) lit.f) Cod procedură penală. pentru toți inculpații pentru care s-a formulat propunere de arestare preventivă în cauză.

Tribunalul are în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât infracțiunile de corupție pentru care sunt cercetați, prin ele însele prezintă particularități care reflectă periculozitatea acestora, având în vedere calitatea de agenți de poliție judiciară a unor inculpați sau, cu atât mai grav, unor persoane fizice - fără calități oficiale dar cu influență efectivă asupra unor agenți de poliție judiciară determinându-i pe aceștia să săvârșească infracțiuni.

La conturarea pericolului social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților tribunalul are în vedere și modul în care inculpații au acționat și care dovedește perseverența lor infracțională cu consecințe vădite asupra împiedicării aplicării firești a dispozițiilor legale și în scopul îmbogățirii prin mijloace frauduloase, creând astfel convingerea în mentalitatea opiniei publice a existenței unui fenomen de corupție generalizat în rândul reprezentanților autorității de stat, ceea ce conduce, în mod evident, la destabilizarea ordinii de drept.

Nu trebuie minimalizat la conturarea pericolului social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților faptul că aceștia sunt persoane care fac parte din sistemul autorității de stat, sau cu influență pregnantă asupra acestui sistem și care au cunoștințe despre mijloacele de care dispun organele judiciare pentru constatarea și dovedirea infracțiunilor, de aceea, în desfășurarea activității infracționale și-au luat întotdeauna măsuri de prevedere, de confidențialitate, dând dovadă de inventivitate și de persuasiune în abordarea problematicii și în modul de rezolvare al acesteia, astfel încât, persoane neavizate, să nu aibă posibilitatea imediată de a înțelege scopul real al mesajelor transmise între inculpați

Dincolo de limbajul codificat, inculpații au un limbaj comun, fiecare, cunoscând acțiunile celorlalți și, de aici, rezultă periculozitatea lor, întrucât nici una dintre persoanele abordate în comunicările telefonice, nu a răspuns negativ la solicitările lor de a încălca legea, ci, dimpotrivă, s-au dovedit a fi deosebit de receptivi, găsind rezolvări imediate.

Activitatea inculpaților este deosebit de periculoasă, întrucât aceștia se dedau fără scrupule la contrafaceri probe de sânge, a măslui dosare penale, în scopul sustragerii de la urmărirea penală a adevăraților autori - este vorba de situațiile în care, participanți la traficul rutier, au condus pe drumurile publice autovehicule sub influența băuturilor alcoolice, au produs accidente de circulație cu victime, devenind din autori ai unor fapte penale grave care aduc atingere relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța și securitatea circulației pe drumurile publice, simpli contravenienți.

Toate aceste aspecte, coroborate, vădesc cu prisosință faptul că singura măsură aptă să configureze aplicabilitatea art.136 alin.(8) Cod procedură penală este măsura arestării preventive, orice altă măsură mai puțin restrictivă cum este obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara nefiind aptă să răspundă bunei desfășurări a procesului penal în acest moment procesual incipient.

Împotriva încheierii nr.83 din 26 iunie 2009 Tribunalului Constanța au formulat recurs, în termen legal toți cei 14 inculpați menționați anterior criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurenții inculpați -, și au susținut, în esență, că în mod netemeinic și nelegal Tribunalul a dispus arestarea lor preventivă în condițiile în care nu li s-a adus la cunoștință în concret, nici până în prezent, încrisurile și mijloacele de probă pe care se bazează acuzarea.

Prezentarea generică a unor învinuri și descrierea tot generică a faptelor pretins săvârșite nu le-a permis să formuleze probe în apărare.

În condițiile în care convorbirile telefonice sunt "interceptări ale organului de urmărire penală", fără o coroborare cu alte probe clasice (martori, acte, înscrisuri), nu se poate susține că există probe sau indicii care să justifice presupunerea rezonabilă privind săvârșirea în tot sau în parte a faptelor pentru care sunt cercetați penal cei trei recurenți amintiți anterior.

În aceeași ordine de idei cei trei inculpați recurenți au mai susținut că instanța de fond nu a motivat care sunt elementele pe baza cărora a concluzionat că ei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezumându-se să facă trimitere la statutul lor de polițist.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului Constanța și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți -, și, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării lor preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Inculpații recurenți și cu criticat încheierea Tribunalului Constanța pentru netemeinicie și nelegalitate susținând, în esență, că, pentru a se lua măsura arestării preventive, care are caracter excepțional, trebuie să existe indicii sau probe temeinice despre săvârșirea unor fapte de natură penală.

În cauză, nici organul de urmărire penală, nici Tribunalul nu stabilit, față de fiecare în parte, faptele de care sunt învinuiți și mai ales mijloacele de probă pe care se bazează învinuirile.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru a se putea lua măsura excepțională a arestării preventive trebuie să existe motive verosimile, constând în fapte și informații care să permită unui observator obiectiv să tragă concluzia că persoana cercetată penal ar fi putut săvârși fapte de natură penală.

În speță, se constată, că nu se cunosc faptele, despre care ar exista presupunerea rezonabilă că au fost săvârșite de cei doi inculpați recurenți menționați anterior și cu atât mai puțin probele pe care se bazează învinuirile.

telefonice interceptate, câtă vreme nu se coroborează cu alte mijloace de probă și exprimă o interpretare subiectivă a organului de urmărire penală, preluată ca atare și de instanța de fond, nu pot forma convingerea, unui observator neutru și obiectiv, că există indicii sau probe temeinice care să susțină presupunerea rezonabilă privind săvârșirea faptelor ce fac obiectul cercetării penale.

În același sens inculpații recurenți au susținut, că instanța de fond, nu a indicat, față de fiecare în parte, în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, mărginindu-se să facă referiri generice la periculozitatea deosebită a pretinsei activități infracționale.

Pentru inexistența temeiurilor care să justifice măsura arestării prveentive, inculpații-recurenți și au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului Constanța și urmare rejudecării revocarea măsurii arestării lor preventive.

În subsidiar, au solicitat ca urmare admiterii recursurilor să se înlocuiască măsura arestării lor preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul recurent a susținut, că în mod greșit s-a luat față de el măsura arestării preventive deoarece, nu sunt realizate toate elementele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că nu sunt probe sau indicii temeinice care să formeze convingerea că ar fi săvârșit o faptă penală. telefonice care îl vizează și care constituie până la momentul de față, suportul învinuirilor ce i se aduc, nu sunt decât simple supoziții fără corespondent în realitate.

În consluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului său, casarea încheierii Tribunalului Constanța și urmare rejudecării să se revoce măsura arestării sale preventive, iar în subsidiar, să se înlocuiască respectiva măsură cu aceea obligării de a nu părăsi țara cu obligațiile legale corelative.

Inculpatul recurent - a susținut, în criticile aduse încheierii de fond, că au fost încălcate prevederile art.149¹Cod procedură penală, atât de organul de urmărire penală, cât și de instanța de fond, în condițiile în care nu se face referire la activitățile ilicite pe care le-ar fi săvârșit, la probele pe care se bazează învinuirile ce i se adus și nici în ce constă pericolul său în concret pentru ordinea publică.

Referitor la convobirile telefonice s-a susținut că nu pot avea valoare probatorie, câtă vreme transcrierile acestora nu sunt certificate de procurorul care efectuează urmărirea penală, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art.91³alin.(1) și (2) Cod procedură penală.

S-a mai invocat încălcarea prevederilor art.6 din în sensul că prevederile judiciare au încălcat dreptul la un proces echitabil dar și prezumția de nevinovăție prin atacul virulent în mass-media și modul în care s-a făcut audierea inculpatului recurent înainte de înaintarea la instanță a propunerii de arestare preventivă.

În concluzie, inculpatul recurent - a solicitat admiterea, casarea încheierii Tribunalului Constanța și rejudecând să se respingă propunerea de luare a măsurii arestării sale preventive, iar în subsidiar înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul, a criticat soluția Tribunalului motivat de faptul că a dispus luarea măsurii arestării sale preventive, măsură ce are caracter excepțional, fără a se face trimitere la fapte pretins săvârșite de el, la probele sau indiciile temeinice, care susțin convingerea rezonabilă că ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat sau la elementele concrete ce confirmă periculozitatea sa pentru ordinea publică. telefonice dar și procesele-verbale de percheziție nu justifică măsura arestării preventive luată față de el.

În final inculpatul a solicitat, ca să se înlocuiască măsura arestării sale preventive cu aceea obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dacă se va aprecia că există totuși indicii privind săvârșirea uneia din infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală față de el.

Inulpații recurenți, și au criticat soluția Tribunalului Constanța, prin care s-a dispus arestarea lor preventivă, susținând, în esență, că judecătorul fondului nu a motivat soluția pe care a adoptat-o, astfel nu s-a răspuns la apărările privind nelegalitatea unor probe și a unor acte de urmărire penală, nu s-a indicat fapta sau faptele pentru care există indicii temeinice sau probe că ar fi fost săvârșite de inculpații recurenți și nici în ce constă pericolul social concret pentru ordinea publică a fiecăruia din ei.

Având în vedere că periculozitatea pentru ordinea publică trebuie analizată față de fiecare faptă și făptuitor se impunea ca judecătorul fondului să motiveze față de fiecare inculpat necesitatea luării măsurii arestării preventive.

Inculpații recurenți, și au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului Constanța și urmare rejudecării să se revoce măsura arestării preventive, iar în subsidiar să se aplice măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Recurentul inculpat - a criticat soluția instanței de fond, pentru lipsa de fundament în privința măsurii arestării sale preventive în condițiile în care nu sunt întrunite cerințele art.143, art.146 și art.148 lit.f) Cod procedură penală. Singurele probe invocate în cauză sunt convorbirile telefonice, care însă nu au fost administrate în condiții de legalitate, acestea nu se coroborează cu alte mijloace legale de probă, judecătorul fondului nu a indicat în concret care sunt indiciile temeinice pe baza cărora a dispus măsura arestării preventive și, mai ales a menționat elementele pe baza cărora a concluzionat că există pericol concret pentru ordinea publică.

În concluzie, inculpatul - a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și urmare rejudecării să se revoce măsura arestării preventive față de el, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea măsura obligării de a nu părăsi țara.

Inculpata recurentă a criticat încheierea Tribunalului Constanța pentru netemeinicie și nelegalitate, motivat în esență, de inexistențța indiciilor temeinice sau a probelor pe baza cărora s-a luat măsura arestării sale preventive.

Situația de fapt, pe baza căreia s-a apreciat că inculpata prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se bazează pe convorbirile telefonice dintre ea și inculpatul, convorbiri pe baza cărora s-a tras concluzia că ea efectua testări pentru determinarea alcoolemiei pe care le înlocuia cu testările efectuate asupra persoanelor controlate în trafic, însă această concluzie este falsă, în condițiile în care ea a îndeplinit funcția de dispecer.

Inculpata recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de fond și, urmare rejudecării, să se respingă propunerea Parchetului privind arestarea sa preventivă, iar în subsidiar, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Inculpatul recurent Aac riticat soluția instanței de fond susținând, în esență, că nu are calitatea de polițist, că în ceea ce-l privește nu există indicii temeinice sau probe, în sensul că ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, iar pretinsa dare de mită se bazează pe o convorbire telefonică al cărei conținut nu susține o asemenea faptă.

În concluzie, a solicitat, să se țină seama că este la primul conflict cu legea penală și să se admită recursul, să se caseze încheierea Tribunalului Constanța și să i se aplice măsura obligării de a nu prăăsi localitatea de domiciliu, dacă se apreciază că există totuși indicii temeinice că ar fi săvârșit fapte penale.

Inculpatul recurent - a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, în condițiile în care acesta nu arată indiciile sau probele pe baza cărora a reținut, că se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat penal și nici în ce constă pericolul social concret pentru ordinea publică atât în ceea ce-l privește cât și față de ceilalți inculpați.

Totodată, inculpatul recurent - a criticat modul în care s-a desfășurat urmărirea penală după reținerea sa, susținând că toate probele administrate sunt lovite de nulitate absolută, câtă vreme nu au fost administrate de procurorul ce instrumentează cauza ca și propunerea de luare a măsurii arestării preventive.

În concluzie, inculpatul recurent - solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și urmare rejudecării să se respingă propunerea de arestare preventivă a sa și revocarea măsurii respective în ceea ce-l privește.

Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de cei 14 inculpați și de menținere ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, motivat de faptul că măsura arestării preventive a fost luată pe baza convorbirilor telefonice interceptate în condiții de legalitate, a fotografiilor judiciare dar și a declarațiilor inculpaților, declarații menținute și în fața instanței de recurs, existând indicii temeinice dar și probe care conduc la concluzia că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal.

Apreciază, că există pericol concret pentru ordinea publică în condițiile în care activitatea infracțională se desfășura în mod organizat și cuprindea o rețea de polițiști care prin natura funcției lor aveau obligația de a aplica și respectă legea.

Examinând încheierea nr.83 din 26 iunie 2009 Tribunalului Constanța în raport de criticile din recursurile inculpațiilor -, -, -, -, A și, de probatoriul administrat până în prezent, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.385⁶alin.(3) Cod procedură penală Curtea reține următoarele:

Potrivit prevederilor art.356 Cod procedură penală în considerentele hotărârii sale instanța de fond trebuie să descrie fapta sau faptele ce fac obiectul învinuirii și analiza probelor care au servit ca temei pentru soluția pronunțată, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină aceasta.

Dispozițiile art.148 Cod procedură penală prevăd că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile de la lit.a)-f) ale respectivului text de lege.

În speță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor 14 inculpați recurenți au fost acelea prevăzute de art.143 și art.148 lit.f) Cod procedură penală.

Articolul 143 Cod procedură penală prevede faptul că măsura reținerii sau arestării preventive poate fi luată dacă există probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

La rândul său art.148 lit.f) Cod procedură penală prevede că măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În lumina textelor de lege menționate anterior, instanța de fond, pentru a pronunța o soluție legală și temeinică, avea obligația de a face analiza elementelor de fapt, a indiciilor și a probelor, față de fiecare inculpat, pe baza cărora a tras concluzia că aceștia au săvârșit fapta sau faptele pentru care sunt cercetați, să indice încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecăruia și, nu în ultimul rând, în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică față de fiecare din cei 14 inculpați.

Examinarea încheierii recurate relevă faptul că instanța de fond nu a analizat pretinsa activitate infracțională a fiecărui inculpat în parte ci, a făcut o descriere generică și globală a pretinselor fapte infracționale cu referiri trunchiate la contribuția fiecărui inculpat la un moment dat.

În aceeași ordine de idei, Curtea constată că, nu au fost indicate nici indiciile temeinice sau probele, pe baza cărora s-a tras concluzia, tot generică, privind săvârșirea de toți inculpații a tuturor faptelor pentru care sunt cercetați penal.

Instanța de fond nu face nicio referire la posibila încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat și nici la pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum rezultă el din indiciile sau probele examinate.

Măsura arestării preventive presupune analizarea temeiurilor de fapt și de drept raportate strict la persoana făptuitorului, și prin aceasta se evidențiază caracterul personal al respectivei măsuri.

În condițiile unor referiri generice și neindividualizate la activitatea infracțională, instanța de recurs nu poate examina în concret, față de fiecare inculpat în parte dacă soluția instanței de fond este una legală și temeinică, în sensul că respectă cerințele art.148 Cod procedură penală.

În altă ordine de idei, inculpații au invocat în fața instanței de fond, nulitatea probelor administrate la urmărirea penală, cu trimitere expresă la modul în care s-a făcut interceptarea convorbirilor telefonice, iar inculpatul recurent - invocat și nulitatea declarației dată la parchet dar și a ordonanței de reținere.

Deși convorbirile telefonice sunt indicate între probele pe baza cărora instanța de fond a făcut aprecierea că se impune luarea măsurii arestării preventive, nu se arată în hotărârea acesteia pentru care motive au fost considerate legal administrate, deși potrivit prevederilor art.356 Cod procedură penală trebuia să se pronunțe și cu privire la acest aspect.

Chiar dacă, în speță, este vorba de o măsură preventivă, câtă vreme trebuie analizate probele administrate până în prezent, această analiză include indispensabil și valabilitatea modului de administrare a acestora, pentru că numai probatoriul legal administrat produce efectele juridice de rigoare.

Drept urmare, se reține că, hotărârea de fond nu este motivată, iar măsura arestării preventive a celor 14 inculpați apare ca nejustificată.

Raportat la cele ce preced Curtea constată că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art.385⁹alin.(1) pct.(9) Cod procedură penală.

Pe cale de consecință, Curtea va admite recursurile declarate de inculpații -, -, -, A, și - și, în temeiul prevederilor art.385¹⁵pct.(2) lit.c) Cod procedură penală raportat la art.385⁹pct.(9) și art.140³alin.(7) Cod procedură penală va casa încheierii de ședință nr.83 din 26 iunie 2009 Tribunalului Constanța și va dispune rejudecarea propunerii de arestare preventivă a celor 14 inculpați de către Tribunalul Constanța.

Cu prilejul rejudecării instanța de fond va analiza toate elementele de fapt și de drept operante în materie, față de fiecare inculpat în parte, va arăta în ce constă activitatea fiecăruia, care este încadrarea juridică a faptelor eventual reținute în sarcina lor și în ce constă în concret pericolul social pentru ordinea publică.

Pentru a se pronunța o soluție legală și temeinică instanța de fond, cu prilejul rejudecării, va verifica și legalitatea actului de sesizare, raportat la calitatea de polițiști cu activitatea judiciară a unora dintre făptuitori, dar și legalitatea probatoriului administrat în cauză până în prezent, și pe baza căreia se fundamentează propunerea de arestare preventivă, precum și oricăror probleme invocate de părți.

Urmare admiterii recursurilor inculpaților și casării încheierii nr.83 din 26 iunie 2009 Tribunalului Constanța se va revoca măsura arestării preventive, dispusă față de inculpații -, -, -, A, și - dispusă prin încheierea recurată, anulându-se mandatele de arestare cu nr.61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73 și 74 din data de 26.06.2009 emise de Tribunalul Constanța.

Totodată, se va dispune punerea de îndată în libertate inculpaților recurenți de sub puterea mandatelor de arestare preventivă, emise pe numele acestora, dacă nu sunt cercetați sau reținuți în altă cauză.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului motivat de admiterea recursurilor inculpaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul art.385¹⁵pct.(2) lit.c) Cod procedură penală, art.385⁹pct.(9) Cod procedură penală, art.140³alin.(7) Cod procedură penală;

Admite recursurile declarate de inculpații-, -, -, -, -, A- și, împotriva încheierii de ședință nr.83 din data de 26 iunie 2009 Tribunalului Constanța.

Casează încheierea recurată și dispune rejudecarea propunerii de arestare de către Tribunalul Constanța - Secția penală.

Revocă măsura arestării preventive dispusă față de inculpații-recurenți prin încheierea recurată, anulează mandatele de arestare nr.de la 61 la 74 din data de 26 iunie 2009, emise de Tribunalul Constanța - Secția penală.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților recurenți:

--- născut la 13 decembrie 1975, fiul lui G și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.61 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

--- născut la 27 noiembrie 1985, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.62 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

- - născut la 21 august 1986, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.63 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

--- născut la 1 iulie 1978, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.64 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

- născut la 5 iunie 1986, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.65 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

--- născut la 19 iulie 1984, fiul lui G și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.66 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

- - născut la 7 mai 1981, fiul lui G și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.67 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

--- născut la 30 aprilie 1974, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.68 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

- - născut la 14 februarie 1981, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.69 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

- - născut la 29 iulie 1984, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.70 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

- - născut la 26 martie 1976, fiul lui G și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.71 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

- - născut la 29 aprilie 1982, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.72 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

-A-- născut la 2 noiembrie 1984, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.73 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

- - născut la 25 aprilie 1967, fiul lui și, CNP - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.74 din data de 26 iunie 2009, emis de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr.-;

dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

Se comunică la locul de deținere

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2009.

Președinte, Pt.Judecător, Pt.Judecător,

- - --- - -

Conf.art.312 semnează C.P.P. Conf.art.312 semnează

C.P.P.

Președ.complet, Președ.complet,

- - - -

Grefier,

Jud. fond.:

Re.dec.jud.: -

Tehnored.gref.

3 ex./10.07.2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar penal nr-

Data: 13 iulie 2009

CĂTRE,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

Vă înaintăm alăturat dosarul penal nr-, privind pe recurenții inculpați, A,și,întrucât prin încheierea penală nr.77/P din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-au admis recursurile inculpaților, s-a casat încheierea recurată și s-a dispus rejudecarea propunerii de arestare de către Tribunalul Constanța - secția penală.

Dosarul are 185 file.

Dosare atașate: - al Tribunalului Constanța, nr.368/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța - 14 volume.

PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,

- -

Președinte:Viorica Lungu
Judecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Mihaela

#Judecator Viorica Lungu

Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 77/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 77/2009. Curtea de Apel Constanta