Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 78/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(574/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.78/
Ședința publică de la 17 MARTIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 12.03.2009 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/16.03.2009 și în stare de arest, asistat de avocat ales ( ) împuternicire avocațială nr.-/17.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, pune în vedere recurenților inculpați prev.art.140/3 alin.3 Cod procedură penală,
Recurentul inculpat, arată că nu dorește a da declarații în fața instanței Curții de Apel București și își menține declarațiile date anterior.
Recurentul inculpat, arată că nu dorește a da declarații în fața instanței Curții de Apel București.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită a i se încuviința a administra proba cu înscrisuri în circumstanțiere în cadrul căreia depune, la dosar 2 caracterizări de la locul de muncă și de la asociația de locatari a blocului în care inculpatul locuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și constată a fi administrată.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că în art.151 alin.2 pct.d Cod procedură penală, se arată mențiunile obligatorii privind datele personale ale inculpatului și care trebuia a fi fundamentate și pe prev. art.70 Cod procedură penală, solicită a se constata că adresa inculpatului este greșită.
Arată că în mandatul de arestare se indică faptul că inculpatul locuiește pe- sector 3 ori - mic nr.3, -.3,.1,.33 se află în sectorul 4.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 12 martie 2009 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București Secția I penală.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii nu mai subzistă și nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Mai mult menționează că nu sunt îndeplinite cerințele art.68/1 Cod procedură penală, în sensul că nu există date certe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat ce faptele ce i se rețin în sarcină.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, că se va prezenta la toate solicitările instanței, a colaborat cu organele de cercetare penală și nu are nici un interes să se sustragă de la cercetări.
Considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 12 martie 2009 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București Secția I penală și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere faptul că numiții și, au formulat denunț privindu-l pe inculpat cu scopul de a beneficia de prevederile art.16 Lg.143/00.
Arată că inculpatul cunoscut ca persoană ce vinde droguri, formulează un denunț în care îl indică pe inculpatul ca fiind traficant de droguri, ca fiind o persoană de la care el se aprovizionează cu droguri, încercând abuziv a beneficia de prevederile legale în materie.
Mai mult, arată că singurele declarații împotriva inculpatului sunt făcute de denunțători și nici o dovadă anterioară flagrantului produs pentru a putea beneficia de prev.art.16 Lg.143/00.
Menționează că în cadrul percheziției corporale efectuată asupra inculpatului nu s-a găsit nimic, aspecte care nu sunt evidențiate într-un proces-verbal, de percheziție corporală, separat.
Apreciază că s-a avut în vedere faptul că inculpații se cunoșteau, dar nu erau prieteni, consideră că este forte ușor a face acuzații ce nu sunt fondate pe nici un fel de probe.
Precizează că inculpatul, a solicitat inculpatului, pe care îl cunoștea ca fiind consumator, o anumită doză de heroină, motivând că se află în sevraj, acesta este flagrantul și așa numitul trafic de droguri comis de inculpatul.
În ceea ce privește pericolul public pe care inculpatul lăsat în libertate l-ar prezenta, o dată lăsat în libertate, menționează că nu este dovedit, în sprijinul acestor susțineri stau caracterizările depuse la dosar.
Menționează că inculpatul este o persoană liniștită, care face parte dintr-o familie organizată, considerente pentru care solicită admiterea recursului, urmând a se constata că temeiurile avute în vedere al momentul luării măsurii arestării preventive nu se mențin și nu sunt fundamentate pe probe certe de vinovăție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Apreciază încheierea de ședință recurată ca fiind legală și temeinică, având în vedere că există potrivit art.143 Cod procedură penală probe temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpați au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Solicită a se avea în vedere denunțurile formulate în cauza, procesele verbale de realizare a flagrantului, procesele verbale de percheziție corporale efectuată asupra martorului înainte de realizarea flagrantului.
Consideră că este îndeplinită și teza a II a art.148 lit.f Cod procedură penală, din probele administrate în cauza, rezultă că vânzarea de heroină nu era accidentală pentru inculpați.
Referitor la inculpatul arată că acesta a fost supravegheat o perioadă de timp, mai îndelungată, elocvente fiind denunțurile lui și care au arătat, că își procurau droguri de la inculpatul, dar și declarațiile a 4 persoane găsite în imobilul în care inculpatul locuia, mai mult persoane respective au declarat că inculpatul insista ca o parte din heroină sau întreaga cantitate să fie consumată la domiciliul său.
Totodată există declarații în care se arată că inculpatul vindea droguri numai către persoane verificate anterior.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, solicită a fi avut în vedere procesul verbal de transcriere al înregistrărilor din mediul ambiental, efectuat cu ocazia flagrantului, fila 76 dosar de urmărire penală, din care reiese că nu era prima dată la care inculpatul cumpăra droguri de la coinculpatul, dat fiind că în discuția celor doi se făceau comentarii privind un drog cumpărat anterior.
Concluzionând solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați ca fiind nefondate
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este necunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de cercetare penală și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este consumator și nu traficant de droguri nu a vândut niciodată, droguri. Consideră că nu a făcut nimic rău ci numai a ajutat o persoană care se afla în sevraj.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în baza art.1491alin.9 Cod procedură penală a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de29 zile, de la 12.03.2009 la 9.04.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpați este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.2 din aceeași lege, constând în aceea că la data de 11.03.2009 a vândut martorului denunțător o doză de heroină cu suma de 50 lei și a deținut 8 doze de heroină atât în vederea comercializării cât și a consumului propriu și inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infr. prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în data de 11.03.2009 a vândut martorului denunțător o doză de heroină cu suma de 60 lei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând judecarea lor în stare de libertate, deoarece nu se justifică aprecierea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.136 Cod de procedură penală, iar luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Astfel, inculpații sunt cercetați pentru infr. prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.2 din aceeași lege, constând în aceea că la data de 11.03.2009 a vândut martorului denunțător o doză de heroină cu suma de 50 lei și a deținut 8 doze de heroină atât în vederea comercializării cât și a consumului propriu și infr. prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în data de 11.03.2009 a vândut martorului denunțător o doză de heroină cu suma de 60 lei.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele menționate anterior, iar pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește datele care justifică presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, Curtea are în vedere procesul-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de înseriere a sumei de 60 lei, proces-verbal de percheziționare a martorului denunțător, raport de constatare tehnico-științifică preliminar, declarații martor asistent, declarații martor denunțător, proces-verbal de redare a discuțiilor dintre martorul denunțător și inculpatul.
Curtea reține totodată incidența art.148 lit.f Cod procedură penală, fiind evident că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpați, modalitatea concretă în care aceștia au acționat. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
29 Aprilie 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
