Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 81/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(571/2009)
ÎNCHEIERE NR. 81/R
Ședința publică de la data de 18 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales cu delegație fila 5 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
În temeiul art. 140/3 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea a procedat la audierea inculpatului, punându-i totodată în vedere că beneficiază de dreptul la tăcere, care presupune faptul că poate refuza să dea declarații sau să răspundă la întrebări.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că își menține declarațiile date până în prezent în cauză, nu mai are nimic de adăugat, și precizează că dorește să fie asistat de avocatul său ales prezent în sala de judecată.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că înțelege să critice încheierea recurată sub mai multe aspecte.
În primul rând dorește să sublinieze aspectul privind modul în care a fost judecată propunerea de arestare preventivă la instanța de fond, considerând că au fost încălcate toate normele de procedură penală, art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru drepturile omului. Astfel, primul motiv de recurs se referă la faptul că apreciază încheierea recurată ca fiind lovită de nulitate absolută, întrucât au fost încălcate prevederile unei norme imperative, respectiv art. 144 alin. 1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, consideră că atât Parchetul de pe lângă Tribunalul București precum și Tribunalul București, nu sunt competente din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, întrucât faptele au fost comise în ziua de 27.11.2006 într-o filială a BRD-ului din municipiul C, iar inculpatul are domiciliul în municipiul În această situație, solicită admiterea acestei excepții invocate și, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța. Faptul că partea vătămată a depus plângerea la. consideră că nu este un motiv pentru ca să fie stabilită competența teritorială în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Un alt treilea motiv de recurs, se referă la competența materială a judecății cauzei. Astfel, în sarcina inculpatului au fost reținute și prevederile art. 215 alin. 5 Cod penal, respectiv înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave, ori, din studiul actelor dosarului, rezultă că, fapta a fost comisă așa cum a mai arătat în luna noiembrie 2006, precum și faptul că, nu s-a produs nici o consecință gravă, așa încât, apreciază că și din acest punct de vedere, competența de soluționare a prezentei cauze, nu revine Tribunalului București.
Ultimul motiv recurs se referă la următoarele aspecte pe care solicită a fi avute în vedere:
Astfel, în ceea ce privesc prevederile art. 148 lit. a Cod procedură penală, arată că, faptele au fost comise cum a menționat în urmă cu doi ani și șase luni, în toată această perioadă, dacă inculpatul ar fi dorit să plece definitiv din țară, ar fi putut, însă acesta a revenit de fiecare dată, nu s-a ascuns, și nu există nici un fel de suspiciune în sensul că pe viitor ar părăsi țara. Dacă există totuși această suspiciune, solicită a se dispune o altă măsură preventivă, respectiv aceea de obligare de a nu părăsi țara.
În ceea ce privesc prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciază că, nu există date concrete că inculpatul va mai comite alte fapte penale, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, respingerea cererii de arestare preventivă și înlocuirea cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului, în ceea ce privește recursul declarat de către inculpat, pe excepția necompetentei materiale a Tribunalului București, arată că din referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, dar și din dosarul de urmărire penală, a sesizat că inculpatul face parte dintr-o rețea mai mare de persoane despre care se presupune că au comis aceste fapte infracționale, nefăcând referire la vinovăție sau nevinovăție în această fază a procesului penal. Infracțiunile care se rețin a fi comise în cadrul acestei activități au fost comise atât pe teritoriul municipiului C cât și în municipiul B, respectiv în raza agenției BRD din sectorul 5. Mai mult decât atât, sediul părții vătămate se află în municipiul B, atât partea vătămată persoană juridică cât și părțile vătămate persoane fizice, de aceea plângerea a fost depusă la IGPR. Așa fiind, apreciază că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 149/1 alin.2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește prejudiciul produs ce atrage încadrarea juridică a faptei în aceea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în materialul de urmărire penală, până în prezent se reține suma de 13.944.000 RON, ceea ce depășește limita prevăzută de lege pentru a se da faptei încadrarea juridică reținută de către procuror.
Cu privire la toate aceste aspecte apreciază că cel mai potrivit este să se discute în cursul judecății în fond dacă aceste aspecte se vor păstra. Însă, la data la care procurorul a solicitat instanței de judecată emiterea mandatului de arestare preventivă, apreciază că, trebuia să aibă la îndemână indicii că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru aflarea adevărului în prezenta cauză, precum și presupuneri rezonabile că acesta a participat la comiterea unor fapte antisociale, toate aceste aspecte rezultând cu certitudine din materialul probator administrat în cursul urmării penale până la această dată.
Cu privire la aspectele invocate cu referire la ordonanța de reținere, arată că potrivit dispozițiilor legale, în ordonanța de reținere se menționează ora la care s-a terminat audierea învinuitului sau inculpatului, și aceea este data de la care curge termenul de 24 de ore, conform dispozițiilor date în codul d e procedură penală. De asemenea, în cauză, se aplică prevederile Legii 364 privitoare la organizarea Poliției judiciare.
În ceea ce privesc dispozițiile art. 148 lit. a și art. 148 lit. Cod procedură penală, apreciază că în mod corect au fost reținute de instanța de judecată ca temei al măsurii arestării preventive, având în vedere atitudinea pe care inculpatul a avut-o până în prezent, constând în lipsa de colaborare cu organele de urmărire penală.
Pentru toate considerentele susținute, solicită, a se avea în vedere materialul probator administrat până în prezent, a fi luată în considerare conform dispozițiilor art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate prin influențarea adevărului ar duce la perturbarea procesului penal și respectiv, la îndeplinirea scopului legii penale,în speță. De asemenea, solicită, a fi avut în vedere, că există presupunerea rezonabilă susținută de comportarea inculpatului până în prezent și de multitudinea actelor infracționale, precum și faptul că, s-ar putea sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata cauzei în fond. Având în vedere și dispozițiile art. 149 Cod procedură penală, solicită, a se aprecia recursul declarat de către inculpat, ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că se consideră nevinovat,solicită cercetarea sa în stare de libertate, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 12 martie 2009, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus astfel:
- a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de constatare a încetării de drept a măsurii reținerii preventive:
- a respins ca neîntemeiate excepțiile privind necompetența teritorială și necompetența materială a instanței;
- a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de a se lua măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara;
- în baza art. 1491alin. 9 Cod procedură penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București de arestare preventivă a inculpatului;
- în baza art. 1491alin. 10-12 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. a și f Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând de la 12 martie 2009 până la 9 aprilie 2009 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
- există indicii temeinice care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul face parte dintr-o grupare infracțională care, folosind cărți de identitate falsificate, a ridicat fără drept și și-a însușit din contul părții vătămate, constituit la BRD - - Agenția B, suma de 1.394.000 RON;
- inculpatul este arestat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte cu un grad ridicat de pericol social, exprimat și în limitele de pedeapsă;
- lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, astfel încât toate condițiile legale în vederea luării măsurii arestării preventive sunt cumulativ întrunite;
- ordonanța de reținere preventivă a fost emisă în mod legal și ea nu a expirat până la luarea măsurii arestării;
- excepția necompetenței teritoriale a instanței a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât ambele părți vătămate își au sediul și respectiv domiciliul în municipiul B;
- excepția necompetenței materiale a instanței a fost de asemenea respinsă, încadrarea juridică dată uneia dintre fapte - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave atrăgând competența în fond a tribunalului;
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs nemotivat inculpatul care, cu prilejul dezbaterilor, a susținut prin, avocat c ă nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune arestarea preventivă, și a reiterat excepțiile formulate în fața tribunalului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este nefondat în sensul considerațiilor ce succed.
În mod corect tribunalul nu a primit susținerile inculpatului privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 144 alin. 1 Cod procedură penală.
Durata reținerii preventive, luată la ora 2036nu a depășit 24 de ore, întrucât anterior nu a avut loc o măsură administrativă a conducerii la organul de poliție, în punerea în executare a unui mandat de aducere.
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere că în acest moment procesual, condițiile legale pentru a se dispune măsura arestării preventive sunt în mod cumulativ întrunite, inclusiv sub aspectul gradului de pericol social concret ridicat pentru ordinea publică.
În fine, în mod justificat au fost respinse, în raport de încadrarea juridică și de elementele ce țin de identificarea părților vătămate, excepțiile privind necompetența materială și teritorială a Tribunalului București.
În consecință, cum încheierea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex.-8.05.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
