Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 83/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR. 83/
Ședința publică din data de 22 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de inculpații:
- - domiciliat în municipiul C, B- 1 decembrie 2. nr.35, -0, Sc.C,.10, Ap.117;
- - domiciliat în municipiul C,-;
- - domiciliat în municipiul C,-, -V 43, Sc.A, Et.1, Ap.4;
- - domiciliat în municipiul C,-, -109, Sc.B, Et.1, Ap.16;
- - domiciliat în municipiul C,-, - Ap.2;
- - domiciliat în municipiul C,-, județul C;
- recurentul inculpat - domiciliat în municipiul M,-, -V1, Ap.23, județul C;
- - domiciliat în municipiul C,-;
- - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.C, Et.4, Ap.60;
- - domiciliat în municipiul C,-, -130, Sc.A, Ap.2;
- - domiciliat în municipiul C,-, - Ap.63;
- - domiciliat în localitatea, sat nr.263, județul B;
-A- domiciliat în municipiul C,-, -C4, Sc.B, Et.2, Ap.29;
- - domiciliat în comuna,-, județul C, împotriva încheierii nr.91din data de 19 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect excepție de neconstituționalitate a disp.art.7 alin.1, art.132și art.17 lit."c" din Legea nr.78/2000 raportat la art.21 alin.3 și art.23 alin.12 din Constituția României.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat personal și asistat de avocat - în substituirea apărătorului ales avocat - în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.42/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat personal și asistat de avocați aleși și - în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurenta inculpată personal și asistată de apărător ales - avocat -- în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat A personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul d e Avocați B - Cabinet Individual de Avocați;
- recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, având cuvântul, precizează că de la dosarul instanței de fond lipsește minuta încheierii și datorită acestui fapt, invocă excepția nulității absolute a hotărârii pronunțate de instanța de fond, solicitând instanței de recurs a dispune în consecință.
De asemenea, precizează că la data de 19 iulie 2009, Tribunalul Constanța, s-a pronunțat în mod succesiv asupra a două cereri și în niciuna din situații nu a fost atașată la dosar, vreo minută.
Procurorul,având cuvântul cu privire la excepția invocată, precizează că la instanța de fond a fost o excepție soluționată, fără ca aceasta să rămână în pronunțare, nefiind necesară întocmirea unei minute întrucât nu au fost întrerupte dezbaterile ci au fost reluate pentru că fondul cauzei privea propunerea de arestare preventivă. Instanța a respins toate excepțiile și urma să soluționeze propunerea de arestare cu dezbaterile în curs de desfășurare.
Apreciază că dacă se schimba încadrarea juridică
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, și, având cuvântul, precizează că de două ori a fost a fost întreruptă ședința de judecată pentru ca instanța să se pronunțe pe două excepții invocate.
Curtea, ia act de cererea formulată de apărătorii aleși ai recurenților inculpați, și, avocați și, în sensul examinării excepției nulității absolute a încheierii pronunțate de instanța de fond la data de 19 iulie 2009, motivată pe inexistența minutei la dosarul cauzei.
Pentru ca instanța să acopere toate aspectele și pentru a se putea circumscrie încheierii recurate, acordă cuvântul părților asupra recursurilor declarate iar cu prilejul soluționării acestora, urmează a răspunde la toate aspectele invocate.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și să se dispună trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării întrucât încheierea pronunțată este nulă, făcând referire la disp.art.309 Cod procedură penală, dispoziții care discută despre obligația instanței de ase pronunța prin minută.
În acest sens, invocă decizia nr.17 din data de 21 noiembrie 2005 Înaltei Curți de casație și Justiție - Secțiile Unite cu privire la sancțiunea nulității absolute într-o astfel de situație.
Pe fondul recursului, solicită admiterea acestuia și a se constata că cererea privind sesizarea Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate privind disp.art.7 alin.1, art.132și art.17 lit."c" din Legea nr.78/2000 raportat la art.21 alin.3 și art.23 alin.12 din Constituția României precum și pentru suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției invocate, este admisibilă atâta vreme cât, sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de disp.art.29 alin.1,2,3 din Legea nr.47/1992.
Apreciază că nu se poate susține împrejurarea că aflându-ne în situația judecării unei cereri privind luarea unei măsuri preventive, o excepție de neconstituționalitate privind dispozițiile legale care reglementează infracțiunile în legătură cu care se solicită a se dispune luarea măsurii arestării preventive, nu ar putea face obiectul unei excepții de neconstituționalitate.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și să dispună sesizarea Curții Constituționale cu consecința suspendării judecății, până la soluționarea acesteia.
Curtea, față de invocarea disp.art.309 Cod procedură penală, deliberând, dispune ca grefierul de ședință să efectueze investigațiile de rigoare cu privire la faptul dacă există sau nu, minuta, la dosarul de minute al instanței de fond.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul în legătură cu prima chestiune invocată de colegii săi, respectiv lipsa minutei de la dosarul instanței de fond, solicită a se constata nulitatea absolută a hotărârii instanței de fond.
Cele trei condiții ale disp.art.309 Cod procedură penală, sunt întrunite în totalitate iar în opinia sa, singurul lucru pe care putea să-l facă instanța de fond era acela de a lua act că s-a invocat această excepție de neconstituționalitate și să verifice dacă a mai fost invocată și dacă s-ar fi admis, împrejurare în care dacă se admitea, atunci instanța putea să o respingă ca inadmisibilă.
În caz că instanța constata contrar și anume că această excepție nu a mai fost admisă, trebuia prin încheiere trebuia să sesizeze Curtea Constituțională.
Instanța de fond a motivat în sensul că excepția nu are legătură cu cauza, condiție care nu este cuprinsă în alineatele 1,2, 3 ale art.29 din Legea nr.47/1992.
Consideră că legiuitorul este cât se poate de clar în alin.1 al art.29 din Legea nr.47/1992 când arată că această excepție se poate discuta în orice fază a procesului penal, evident propunerea de arestare preventivă fiind din faza de urmărire penală a procesului penal.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că instanța practic pe excepția de neconstituționalitate s-a pronunțat prin prisma unei alte excepții, în opinia sa, în cauză este aplicabil textul de lege de la.3859pct.10 ultima teză Cod procedură penală și anume, instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți sens în care, concluziile sale sunt în concordanță cu disp.art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, de admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea excepției invocate în fața instanței de recurs.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, și, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Urmează a se constata că cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă și instanța era ținută de motivele de casare ale Curții de Apel Constanța, respectiv examinarea legalei sesizării a instanței și totodată chestiuni de examinare pentru fiecare inculpat a stării de fapt și a încadrării juridice, ori, încadrarea juridică l-a determinat pe colegul său o cerere de sesizare a Curții Constituționale.
Dar, prealabil de formularea acestei cereri, precizează că a formulat mai multe excepții de nelegala sesizare a instanței, determinată de calitatea agenți de poliție, așa cum rezultă din motivarea deciziei Curții de Apel Constanța, împrejurarea în care instanța s-a pronunțat și, în ședință publică, pe aceste chestiuni - dar la dosar nu rezultă minuta care este rezultatul deliberării.
Ulterior a fost invocată excepția de neconstituționalitate la care judecătorul de asemenea a deliberat și a pronunțat în ședință publică, inclusiv motivarea respingerii cererii, dar judecătorul, în ședință publică, invocă o altă motivare, respectiv aceea a aflării într-o fază a unei propuneri de arestare preventivă și, în această fază, nu se poate formula o cerere de sesizare a Curții Constituționale, ca să se constate în motivarea încheierii recurate că, de fapt nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei.
Din acest punct de vedere, solicită a se observa că, instanța nu s-a pronunțat pe suspendarea judecării cauzei și apare în dispozitivul încheierii și această cerere de respingere a suspendării judecării cauzei.
Verificând, a constatat că nu există minută și sigur dacă și instanța de recurs va examina înregistrarea ședinței, va constata că instanța chiar nu s-a pronunțat pe această cerere.
Apreciază că și din acest punct de vedere se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Sub aspectul sesizării Curții Constituționale, dacă instanța va trece peste aceste aspecte și inclusiv lipsa minutei fără de care, chiar dacă instanța va verifica la acest moment și s-au luat măsuri de către conducerea tribunalului și va fi găsită în mapa de minute, neexistând la dosarul cauzei, ar sfătui conducerea tribunalului să nu facă o asemenea greșeală în sensul de a apare minuta întrucât aceasta constituie infracțiune.
Apreciază că scopul pentru care nu a fost depusă minuta la dosarul cauzei este tocmai acela că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare și este o adăugare la minută, inexistența minutei atrage nulitatea încheierii.
Din punct de vedere al sesizării Curții Constituționale, instanța de fond în mod greșit a respins această cerere, această cerere trebuia să fie primită, ea având legătură cu cauza, strict tocmai pe motivul de casare, încadrarea juridică.
Pe cale de consecință, dacă instanța va trece peste chestiunea casării cu trimitere spre rejudecare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea cererii vizând încadrarea juridică a faptelor.
Curtea, întreabă pe apărătorul ales al recurenților inculpați, și, dacă se poate trece peste faptul că sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă în mod direct și instanța de recurs poate face acest lucru.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, și, având cuvântul, apreciază că se poate trece dar problema este cu totul alta și anume aceea că, există contradicții între considerente și dispozitiv.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și a se constat că instanța de fond avea obligația să atașeze la dosar minuta, încălcând această dispoziție imperativă prevăzută de art.309 Cod procedură penală, în condițiile în care potrivit art.6 din Legea nr.47/1992 republicată, încheierea prin care se respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate se atacă separat cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare și recursul se judecă în termen de 3 zile.
Potrivit consemnărilor din încheierea recurată aflate la filele 16 și 17 din dosarul instanței de fond, se consemnează împrejurarea că "pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, a fost suspendată ședința de judecată pentru 20 de minute, iar la reluarea ședinței, tribunalul deliberând, a respins ca inadmisibilă excepția invocată de către o parte din inculpați", în această situație, avea obligația de a întocmi și depune la dosar minuta cu privire la deliberarea în ceea ce privește respingerea excepției.
Față de această împrejurare, apreciază că se impune constatarea nulității absolute a încheierii recurate pe calea admiterii recursului, casarea încheierii și trimiterea spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Pe fondul chestiunii, apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, atâta timp cât potrivit disp.art.29 alin.1 din Legea nr.47/1999, excepția de neconstituționalitate poate fi invocată de către o parte din proces, cu privire la dispozițiile unei legi sau ordonanță care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
Consideră că printr-o interpretare nelegală instanța de fond a înțeles să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, apreciind că nu are legătură cu fondul cauzei, aspect rezultant din motivarea încheierii fără a se observa că inculpații sunt învinuiți pentru infracțiuni pe care le apreciază ca nefiind constituționale și pronunțarea asupra stării de arest nu se poate face decât strict raportat la infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați și pentru care au fost puși sub învinuire.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și sesizarea Curții Constituționale.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a se reține că lipsa minutei atrage nulitatea absolută a încheierii recurate, în raport de disp.art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Depune la dosar practică judiciară.
Pe fondul cauzei, precizează că este de acord cu concluziile colegului său.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că se raliază la concluziile colegilor săi susținând aceleași chestiuni, art.309 alin.1,2,3 Cod procedură penală, în sensul că minuta trebuia întocmită și depusă la dosarul cauzei iar lipsa acesteia atrage nulitatea absolută a încheierii recurate.
În ceea ce privește fondul recursului, urmează ca instanța să observe că pentru a se respinge o astfel de excepție invocată, este necesară neîndeplinirea uneia dintre cele trei condiții pentru admisibilitatea unei excepții de neconstituționalitate.
În cauza de față se poate observa din cuprinsul hotărârii că atât reprezentantul parchetului a motivat iar această motivare a fost preluată de către instanță, pe inadmisibilitatea formulării unei astfel de cereri în momentul pronunțării pe arestare preventivă, deci, concluziile nu erau de inadmisibilitate pe cele trei condiții cumulative, era vorba de inadmisibilitatea cererii cu privire la introducerea acesteia la momentul discutării arestării preventive.
Din punctul său de vedre nu se poate reține o astfel de susținere iar această excepție poate fi invocată în orice stadiu a procesului penal.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea spre rejudecare.
Consideră că nu se poate trece la analizarea recursului pe fond, trecând peste această nulitate absolută invocată.
Presupunând că nu poate trece peste această excepție invocată, concluziile sunt de casare cu trimitere cu privire la pronunțarea pe fond asupra admisibilității în principiu a excepției invocate.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, apreciază că potrivit disp.art.309 alin.3 Cod procedură penală, este o condiție sine quanon, în sensul că trebuie să existe două minute, una la dosarul cauzei și una la mapa de minute a instanței, condiții care trebuie să existe cumulativ. Lipsa uneia, nu poate acoperi motivul de nulitate absolută a încheierii recurate prevăzut de disp.art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Invocă disp.art.136 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea excepției invocate.
În subsidiar, solicită trimiterea cauzei la Curtea Constituțională.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, cu privire la problema lipsei minutei, consideră că lipsa uneia din exemplare este suficientă pentru casare și trimitere spre rejudecare iar problema verificării este o chestiune pur administrativă asupra acestei chestiuni ridicate.
În legătură cu fondul problemei, dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1999 sunt foarte clare iar instanța poate dispune sesizarea Curții Constituționale și a suspendării judecării cauzei.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat A, având cuvântul, precizează că Curtea Constituțională în dosarul nr.2373/2007 a Tribunalului Iași în legătură cu excepția de neconstituționalitate invocată de către părți în fața unei instanțe, pe măsura arestării preventive, este admisibilă.
Apreciază că disp.art.29 din Legea nr.47/1999 pot fi invocate în orice stadiu al procesului penal.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate dar fără suspendarea judecării cauzei.
Achiesează la punctul de vedere al colegilor săi cu privire la nulitatea absolută a încheierii recurate față de lipsa minutei.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, și, având cuvântul, precizează că instanța de fond trebuia să sesizeze Curtea Constituțională și să continue judecata cauzei pe menținere.
Dar din moment ce tribunalul s-a pronunțat și a respins cererea de suspendare, instanța de recurs nu mai poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare din punct de vedere al suspendării judecării cauzei pentru că se agravează situația inculpaților în propria lor cale de atac.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor.
Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a încheierii recurate, cu temei de drept disp.art.309 alin.2 Cod procedură penală, la care s-a făcut referire, solicită a se observa din cuprinsul acestei norme invocate, trimitere expresă la măsurile preventive și la situați în care instanța dispune asupra unei astfel de măsuri.
Nu este cazul întrucât tribunalul nu a soluționat propunerea de arestare preventivă cu care era investită.
Instanța nu era obligată să întocmească minuta potrivit art.309 Cod procedură penală atâta timp cât a respins două cereri prealabile, două excepții invocate, înainte de a se apleca asupra soluționării propunerii arestării preventive, prima viza nelegala sesizare a instanței iar cea de-a doua, se referea la excepția de neconstituționalitate a textelor de lege reținute în sarcina inculpaților.
Instanța a suspendat ședința de judecată dar a reluat dezbaterile, motivând argumentat fiecare din respingerile cererilor formulate, urmând ca instanța să pășească la soluționarea propunerii de arestare preventivă.
S-a declarat oral recurs, situație în care instanța a înaintat cauza instanței superioare.
Din această perspectivă, apreciază că nu este incident niciunul din cazurile prevăzut de art.197 alin.2 Cod procedură penală, urmând ca instanța să analizeze fondul recursului.
Chestiunea prealabilă care face obiectul recursului și care a fost dezbătută la fond, cea a admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, apreciază că a fost corect dezlegată de Tribunalul Constanța.
Tribunalul nu a constatat nici atunci când a motivat în ședință publică și nici în considerente, că nu se poate formula o astfel de cerere în cursul urmăririi penale.
Consideră că au fost interpretate eronat de inculpați, prin apărători, considerentele hotărârii instanței de fond care vorbește despre analiza cerințelor prevăzute de disp.art.29 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992.
Se pot invoca inclusiv în cursul urmăririi penale, chiar și la propuneri de arestare, excepții de neconstituționalitate dar care să aibă legătură cu propunerea de arestare, ori speța la care se făcea trimitere vorbea tocmai de o excepție de neconstituționalitate a art.143, art.148 Cod procedură penală.
Dacă se invoca disp.art.143, art.148 Cod procedură penală, ca fiind neconforme cu Constituția, instanța trebuia să facă demersuri în acest sens.
Instanța nu putea să dispună subsecvent suspendarea acuzei, atâta timp cât respinsese ca inadmisibilă cererea și nici nu putea continua judecata cu o cauză cu care sesizase Curtea Constituțională pentru că o împiedică codul d e procedură penală.
Dar, instanța a observat în mod just că voința legiuitorului nu a fost aceea de a obstrucționa soluționarea măsurilor preventive prin astfel de cereri de sesizare a Curții Constituționale atâta timp cât incumbă judecătorului obligația de a se pronunța atât pe art.3002Cod procedură penală sau pe alte măsuri restrictive și nu privative de libertate, atunci când alege să sesizeze Curtea Constituțională.
Măsurile privative și ceea ce este dincolo de acestea, ordinea publică care trebuie protejată înainte de interesul personal al inculpatului, trebuie să primeze.
Din toate aceste motive, consideră că toate recursurile declarate sunt nefondate, iar nesesizarea Curții Constituționale este soluția corectă care a fost dispusă de tribunal prin încheierea nr.91 din data de 19 iulie 2009, pe care instanța urmează aor espinge.
de la care s-a pornit atunci când s-a invocat nulitatea absolută, conduc la o concluzie greșită, raționamentul logic ar fi eronat pentru că s-a invocat și faptul că trebuiau redactate chiar două minute, lucru inadmisibil întrucât soluționarea mai multor excepții soluționez nu înseamnă și redactarea tot atâtor minute.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.309 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, apreciază că procurorul prezintă o situație per a contrario a disp.art.309 alin.2 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită admiterea recursului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat A, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin cererea adresată instanței la data de 26 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în temeiul disp.art.1491Cod procedură penală, a propus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, A, .
Prin încheierea nr.83 din data de 26 iunie 2009, Tribunalul Constanțaa respins cererile inculpaților de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara și în temeiul art.1491Cod procedură penală, în referire la art.143 Cod procedură penală și art.148 alin.1 lit."f" Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și s-a dispus arestarea preventivă a celor 14 inculpați menționați anterior pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 26 iunie 2009 până la data de 24 iulie 2009 inclusiv și emiterea mandatelor de arestare preventivă.
Prin încheierea nr.77/P din data de 30 iunie 2009, Curtea de Apel Constanța, în temeiul art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, art.3859Cod procedură penală și art.1403Cod procedură penală, a admis recursurile declarate de inculpații, A, împotriva acestei hotărâri pe care a casat-o și a dispus rejudecarea propunerii de arestare către Tribunalul Constanța - Secția Penală, dispunând și punerea de îndată în libertate a inculpaților recurenți.
Astfel reinvestită în rejudecarea propunerii de arestare preventivă, Tribunalul Constanța prin încheierea nr.91 din data de 18 iulie 2009, în baza dispozițiilor art.29 alin.1 și 6 din Legea nr.147/2002 R, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp.art.7 alin.1, art.132și art.17 lit."c" din Legea nr.78/2000, raportat la art.21 alin.2 și art.23 alin.12 din Constituția României.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că excepția este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, al cărei obiect îl constituie propunere de arestare preventivă, reținându-se în esență că în cauză, condiția prevăzută de legea specială - Legea nr.47/1992, art.29 alin.1 - excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu cauza, ceea ce presupune că soluția dată de Curtea Constituțională să influențeze modalitatea de soluționare a cauzei nu este îndeplinită; dispozițiile legale atacate ca neconstituționale nefiind de natură a influența soluționarea prezentei cauze.
S-a mai reținut că, relevanța excepției de neconstituționalitate, din punctul de vedere al legăturii cu soluționarea cauzei, se apreciază în funcție de momentul în care este invocată, de starea de fapt și de probele administrate.
Analiza unei propuneri de arestare preventivă implică aprecierea acesteia prin prisma existenței sau inexistenței unor indicii temeinice sau a unor probe că inculpatul cu privire la care se formulează, a săvârșit fapta ce face obiectul cercetărilor. Existența indiciilor temeinice și a probelor trebuie constatată în raport cu o faptă și nu cu o infracțiune, dat fiind că legiuitorul a prevăzut doar necesitatea existenței unor indicii temeinice sau probe că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, nu infracțiuni, iar calificarea juridică a acestora poate suferi modificări pe parcursul procesului penal, permise de art.238 și art.334 Cod procedură penală.
De asemenea, dezbaterea unei măsuri preventive nu poate reprezenta o "judecată" în sensul art. 303 alin.6 Cod procedură penală, text de lege ce se referă la suspendarea judecării fondului cauzei, iar alin.6 fraza a II-a a aceluiași articol indică în mod expres că dacă inculpatul se află într-o măsură preventivă aceasta poate fi menținută fără a se stabili o excepție de la această regulă în cazul invocării unei excepții de neconstituționalitate.
În aceeași ordine de idei, dispozițiile legale în materia măsurilor preventive indică faptul că judecata asupra acestora nu poate fi suspendată, iar printr-o altă interpretare s-ar ajunge în situația în care instanța nu ar putea judeca o măsură preventivă ca urmare a unei excepții de neconstituționalitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, A, .
Astfel, potrivit art.309 Cod procedură penală "rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii; minuta se semnează de membrii completului de judecată".
În cauză, în raport de aceste dispoziții legale și urmare unei analize sistematice și teleologice ale textului de lege, se constată că prevederile nu fac nici o distincție în referire la felul hotărârii care urmează să fie pronunțată în urma deliberării.
Așadar, minuta trebuie întocmită și deci trebuie să existe atât când instanța se pronunță prin sentință sau decizie, cât și atunci când se pronunță prin încheiere.
De asemenea, aplicabilitatea art.309 Cod procedură penală nu este limitată la situația când instanța soluționează cauza în fond, de aici rezultând că ori de câte ori instanța deliberează și se pronunță asupra unei măsuri, deci și asupra unei cereri formulate în cursul judecății măsurii arestării preventive, rezultatul acestei deliberări se consemnează într-o minută.
Prin urmare, în toate cazurile în care instanța pronunță o încheiere prin care aduce dezlegare unor cereri formulate de părți în cursul soluționării cauzelor, de orice natură sau în orice stadiu ar fi acestea sau alte incidente procedurale care implică intervenția expresă a instanței, se impune ca rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută, numai astfel putându-se realiza și controlul judiciar asupra rezultatului deliberării.
Ori, în cauză, astfel cum s-a invocat de către recurenți, minuta, care cuprinde rezultatul deliberării nu există, nefiind întocmită de judecător, împrejurare confirmată și prin referatul din 22 iulie 2009 întocmit de primul grefier al Tribunalului Constanța, existent la dosarul cauzei.
Sancțiunea în speță este nulitatea absolută a hotărârii, nulitate prevăzută de art.197 alin.2 Cod procedură penală, situația în care, în temeiul art.38515alin.2 lit."c" Cod procedură penală cu referire la art.309 Cod procedură penală și cu aplicare art.197 alin.2 Cod procedură penală, recursurile vor fi admise, casată încheierea recurată și dispune rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515alin.2 lit."c" Cod procedură penală cu referire la art.309 Cod procedură penală și cu aplicarea art.197 alin.2 Cod procedură penală,
Admite recursurile penale formulate de inculpații:
- - domiciliat în municipiul C, B- 1 decembrie 2. nr.35, -0, Sc.C,.10, Ap.117;
- - domiciliat în municipiul C,-;
- - domiciliat în municipiul C,-, -V 43, Sc.A, Et.1, Ap.4;
- - domiciliat în municipiul C,-, -109, Sc.B, Et.1, Ap.16;
- - domiciliat în municipiul C,-, - Ap.2;
- - domiciliat în municipiul C,-, județul C;
- recurentul inculpat - domiciliat în municipiul M,-, -V1, Ap.23, județul C;
- - domiciliat în municipiul C,-;
- - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.C, Et.4, Ap.60;
- - domiciliat în municipiul C,-, -130, Sc.A, Ap.2;
- - domiciliat în municipiul C,-, - Ap.63;
- - domiciliat în localitatea, sat nr.263, județul B;
-A- domiciliat în municipiul C,-, -C4, Sc.B, Et.2, Ap.29;
- - domiciliat în comuna,-, județul C, împotriva încheierii nr.91din data de 19 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Casează încheierea de ședință nr.91 din data de 18 iulie 2009 Tribunalului Constanța și dispune rejudecarea cauzei în vederea respectării art.309 Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2009.
PREȘEDINTE, PENTRU JUDECĂTORI
aflați în,Semnează
conform.art.312 Cod pr.pen.
PREȘEDINTE DE COMPLET,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.-
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data: 27.07.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Adriana Pintea, Kamelia Vlad
