Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Încheierea 21/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA NR. 21/ Dosar nr-
Ședința publică din 20 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
- - - președinte de secție
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați și, ambii în stare de arest preventiv, asistați de avocat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la identificarea ambilor inculpați cu datele de stare civilă și le pune în vedere dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora au dreptul de a nu facve nicio declarație, atrăgându-le totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Întrebați fiind, pe rând, inculpații și arată că doresc să dea declarații în fața acestei instanțe.
Instanța, cu respectarea dispozițiilor art. 71-73 Cod procedură penală, trece la ascultarea pe rând inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate în scris, iar după citire și semnare de către aceștia s-au atașat la dosarul cauzei.
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul desemnat din oficiu, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul din oficiu - avocat pentru recurenții inculpați solicită admiterea recursurilor și pe cale de consecință respingerea propunerii de arestare preventivă a acestora întrucât nu există probe certe că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor ce li se impută.
Susține că nu dorește a antama fondul, dar solicită a se observa că declarația luată părții vătămate nu a fost luată în prezența unui apărător. La baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați au stat concluziile preliminare întocmite de Serviciul de Medicină Legală B, dar solicită a se observa că inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție. În opinia sa, trebuie efectută o expertiză medico-legală care să demonstreze legătura de cauzalitate cu stabilirea acțiunii fiecărui inculpat în parte asupra victimei.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca nefondate. Consideră că probele administrate până în prezent dovedesc pe deplin legătura de cauzalitate dintre acțiunile fiecărui inculpat asupra victimei și care au condus la decesul acesteia.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova dispus arestarea preventiva a inculpaților și -, prin admiterea propunerii de arestare preventivă formulată de parchet, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive, existând totodată, indicii ale comiterii unei fapte prevăzute de lege penală de către inculpați.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând respingerea propunerii de arestare preventivă, revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu sunt vinovați de comiterea faptelor ce li se impută.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1 din data de 20 martie 2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova dispus arestarea preventivă a inculpaților recurenți pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cp și art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d Cp constând în aceea că în noaptea de 8/9 martie 2009, în jurul orelor 22-22,30, inculpații minori G în vârstă de 14 ani și în vârstă de 16 ani și inculpatul au urmărit pe victima în scopul deposedării de bunuri, ocazie cu care l-au prins pe drumul județean 131 între localitățile și, l-au agresat lovindu-l cu pumnii, picioarele și cu un par, producându-i leziuni traumatice corporale grave ce au condus la decesul acestuia la data de 17.03.2009 orele 1,40 la Spitalul Clinic Județean de Urgență B unde a fost internat conform 4524/09.03.2009, deposedând victima urmare agresiunilor exercitate de adidașii din picioare.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiul ce a stat la baza luării măsurii preventive subzistă la momentul dispunerii arestării preventive, luarea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, astfel cum corect a analizat prima instanță (motivare ce urmează a fi însușită și de instanța de recurs), existând probe sau indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele (prin violență, în loc public, acțiunea avut un caracter organizat, victima fiind urmărită și acostată într-un loc retras, victima a fost părăsită în acel loc, fiind lăsată să moară), modul de operare și mijloacele folosite, numărul de persoane implicate, consecințele produse prin acțiunea ilicită - decesul victimei -, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că dispunerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului.
În raport de gravitatea faptei, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui un temei de diminuare a pericolului pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate.
Raportat la considerentele expuse, instanța de recurs constată că, pentru a se asigura o bună soluționare a procesului, este necesară arestarea preventivă a inculpatului și că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inc.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și - împotriva încheierii de ședință nr. 1/20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile apărătorului din oficiu în cuantum de câte 100 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și vor fi incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent să plătească statului suma de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 martie 2009.
Președinte JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.LP/08.04.2009
Tehnoredact.DS/13.04.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Elena Barbu, Nicoleta Hădărean
