Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Decizia 756/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 756/
Ședința publică din 06 august 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii penale nr. 26 din 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat din oficiu.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a formulat în scris, încheierea pronunțată de Tribunalul Arad este neîntemeiată, fiind încălcate dispozițiile legale, inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, fapta săvârșită de către acesta este deosebit de gravă, solicitând a se lua măsura arestării preventive, a reține jurisprudența CEDO, fiind întrunite prevederile art.148
C.P.P.Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, încheierea pronunțată de Tribunalul Arad fiind temeinică și legală, a se reține motivele din încheierea recurată, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având cuvântul, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 26 din 08 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 16.01.1972 în L, jud. A, comiciliat în, nr. 708,. 6, - -, iar cheltuielile judiciare au rămas în darcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Arada reținut următoarele:
La data de 08.07.2008 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în dosarul nr. 140/P/2008, privind arestarea preventivă a inculpatului.
Din actele de urmărire penală cuprinse în dosarul nr. 140/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a reținut că prin ordonanța din 08 iulie 2008 fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, prevăzute de art. 197 alin. 3 Cod penal și art. 203 Cod penal, pentru aceea că "în perioada februarie 2008 - 15 mai 2008 întreținut mai multe acte sexuale cu partea vătămată (fiica sa naturală în vârstă de 10 ani) prin constrângere și totodată, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
S-a constatat că urmărirea penală a fost finalizată la data de 11 iunie 2008, iar față de inculpat, nefiind luată vreo măsură preventivă, instanța fiind sesizată la data de 08 iulie 2008 cu propunerea pentru arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile în a cărei susținere a fost invocat art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a mai reținut că procurorul a arătat că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la modul și împrejurările comiterii faptei (partea vătămată fiind minoră în vârstă de 10 ani, fiind fiica inculpatului, infracțiunile au caracter continuat), iar lăsarea acestuia în libertate ar influența negativ opinia publică creând un sentiment de indignare. De asemenea, s-a mai arătat că măsura arestării preventive este necesară în interesul urmăririi penale.
Fiind audiat în cadrul procedurii prevăzute de art. 1491Cod procedură penală, inculpatul a arătat că menține declarațiile date și regretă fapta. De asemenea, a arătat că de la data comiterii acesteia s-a ocupat de familie, de cei 5 copii, fără să fi avut vreo problemă cu vecinii.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul Arada reținut că în cauză există probe temeinice că inculpatul a săvârșit faptele penale, în sensul că din datele existente a rezultat clar presupunerea că a săvârșit cele două infracțiuni, sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe lângă condiția prevăzută de textul de lege anterior menționat, pentru luarea măsurii arestării preventive s-a considerat că se impune să fie îndeplinit și unul din cazurile la care se referă art. 148 Cod procedură penală, în cauză fiind invocat ca incident cel de la litera "f".
În sensul acestuia, arestarea unei persoane se poate dispune dacă pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că este adevărat că infracțiunile cu privire la care există probe temeinice că au fost comise de inculpat sunt pedepsite cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, dar pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în stare de libertate, nu este probat prin probe certe și nici motivat în particular, referirea procurorului fiind considerată una cu caracter general derivată din pericolul social generic al faptelor pentru care este urmărit penal inculpatul.
Din actele dosarului s-a reținut că la data la care au fost începute cercetările, 27 mai 2008 și până în prezent, inculpatul locuiește cu familia compusă din concubina sa, și cei cinci copii, între care și, iar din partea acestora nu au fost primite reclamații cu privire la vreo manifestare violentă a inculpatului, ci dimpotrivă, concubina acestuia l-a însoțit la parchet și în instanță unde a arătat că nu dorește arestarea acestuia.
Avându-se în vedere aceste împrejurări și ținând seama de faptul că pericolul pentru ordinea publică are în vedere o categorie de riscuri care ar tulbura ordinea socială, fie prin trezirea unui sentiment de indignare în rândul publicului (ceea ce este posibil în cazul unor fapte larg mediatizate, a unor fapte cu consecințe importante din punct de vedere material sau uman, cum ar fi cazul unor fraude de proporții, care au afectat un număr ridicat de persoane, sau a unor fapte soldate cu vătămarea ori decesul mai multor persoane), fie prin crearea sau menținerea unei stări de tensiune în rândul publicului sau al unui grup important de persoane, tribunalul a apreciat că gravitatea acuzației formulate împotriva inculpatului nu poate justifica unilateral arestarea preventivă a acestuia.
În acest context, Tribunalul Arada remarcat faptul că inculpatul nu are antecedente penale (el fiind condamnat ca minor, pentru furt calificat, în anul 1987, faptă amnistiată prin DS 11/1988), a recunoscut comiterea acesteia și a manifestat regret.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și nr. R (80) 11 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dată persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. De asemenea, dacă nu se poate stabili existența nici unuia dintre aceste pericole, detenția se poate justifica, excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Raportând aceste reglementări internaționale la prezenta speță, Tribunalul Arada constatat că nu poate fi identificat nici unui dintre pericolele care ar putea justifica arestarea inculpatului în sensul prevăzut de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii penale nr. 26 din 8.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii penale și arestarea preventivă a inculpatului deoarece din probele administrate reiese convingerea că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, măsura arestării justificându-se din prisma dispozițiilor art.148 lit.f pr.pen. natura infracțiunii, modul în care a acționat și consecințele activității sale impunând privarea de libertate.
Se mai arată, în esență, în motivarea parchetului că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile generat de rezonanța faptelor comise, că pericolul social pentru ordinea publică reiese și din particularitățile instrumentării unui asemenea dosar, jurisprudența CEDO fiind în același sens, că la evaluarea potențialului criminogen al inculpatului este irelevantă împrejurarea că acesta are 5 copii minori câtă vreme fapta a fost comisă împotriva unuia dintre aceștia.
Analizând legalitatea și temeinica încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen, instanța de recurs apreciază că încheierea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat și dispoziții legale aplicabile
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Din această cauză, dar și ținând cont de poziția Curții, enumerarea limitativă a cazurilor de privare de libertate din art. 5 paragr. 1 al Convenției impun o interpretare restrictivă.
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, instanța de recurs constată că, din punctul de vedere al dreptului intern - existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală - dar și din punctul de vedere al Convenție Europene - existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune - este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză față de încadrare juridică reținută prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
A doua condiție: pentru fapta săvârșită, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este îndeplinită, astfel, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, legea prevede pedeapsa închisorii - legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
În speța dedusă judecății, a treia condiție obligatorie - ce vizează existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prevăzute de art.148 lit. a - f Cod procedură penală, respectiv lit. - comportă, de asemenea, anumite interpretări.
Curtea Europeană, verificând temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 paragr. 3 din Convenție - a apreciat asupra caracterului rezonabil al detențieipreventive,acceptând doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel,detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de distugere a probelor - Hot. Wemhoff Germaniei/27.06.1968, riscul presiunii asupra martorilor -Hot. Letellier Franței/26.06. 1991, pericolul de a fi tulburată ordinea publică - Hot. Letellier Franței/26.06. 1991.
Curtea a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, încauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "existăindicii precisecu privire la uninteres public realcare,fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"
Cu toate că motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate sunt cam aceleași în toate legislațiile, Curtea nu se mulțumește să constate simpla invocare a lor de către instanțe, ci - supunând aceste motive unei examinări în detaliu - obligă instanțele să argumenteze cu probe, motivele pentru care măsura arestării preventive a fost luată, respectiv a fost prelungită, demonstrând, astfel, că au depus diligențele speciale în desfășurarea procedurii - Curtea Jablonski Poloniei/21.12.2000.
Singurul motiv invocat în prezenta sesizare, respectiv că există indicii că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de viol asupra fetei sale, pentru care legiuitorul a stabilit o pedeapsa de la 10 la 25 de ani închisoare, iar lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, nu impune cu necesitate o privare de libertate, față de circumstanțele concrete de comitere a presupusei fapte. Pe de altă parte, motivul invocat de către Parchet în prezenta sesizare este unul de ordin formal și nu explicit, neîncadrându-se în exigențele statuate de
Luând în considerare prevederile art. 148 al.1 lit.f C.P.P. deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol, prev. de. este închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 10 ani la 25 de ani închisoare, trebuie să fie îndeplinită și a doua teză prevăzută de litera faa rticolului 148.C.P.P. și anume să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de motivele prezentate mai sus, instanța de recurs își însusește punctul de vedere al primei instanțe în sensul că nu este îndeplinită cea de-a doua teză prevăzută de litera faa rticolului 148.C.P.P. raportat la circumstanțele reale ale comiterii presupusei fapte enumerate mai sus. Inculpatul a manifestat o conduită procesuală corectă, a recunoscut fapta, este unicul întreținător al celor 5 copii minori care ar fi lipsiți de orice ajutor material prin privarea de libertate a tatălui lor. Mai mult, inculpatul a conștientizat semnificația socială a activităților sale, iar de la data presupusei fapte-27 mai 2008- a trecut o perioadă de timp în care a continuat să locuiască cu familia și nu a persistat în comportamentul infracțional.
Instanța de recurs, prin prisma normelor de drept și a jurisprudenței invocate, apreciază că, în speța dedusă judecății, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, o măsură excepțională, nu se justifică, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii penale nr. 26 din 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii penale nr. 26 din 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.08.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
Grefier,
Prima instanță- Tribunalul Arad
- Judecător
Red.N/07.08.2008
Tehnored. / 2 exempl/07.08.2008
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Anca Nacu
